Fasciștii lui Putin: istoria îndelungată a statului rus în cultivarea neo-naziștilor autohtoni – The Conversation

Mulți comentatori au demontat deja afirmația absurdă a președintelui Rusiei, Vladimir Putin, potrivit căreia ar purta un război pentru a „de-nazifica” Ucraina. Unii au subliniat faptul că extrema dreaptă a primit doar 2% din voturi la alegerile parlamentare din Ucraina din 2019, mult mai puțin decât în cea mai mare parte a Europei. Alții au atras atenția asupra faptului că președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski este evreu și asupra eforturilor statului ucrainean de a proteja minoritățile precum tătarii din Crimeea și persoanele LGBTQ+, care sunt supuse unei persecuții brutale în Rusia, scrie politologul australian Robert Horvath în The Conversation.

Ceea ce a primit mai puțină atenție este propria istorie de colaborare a regimului Putin cu extremiștii de dreapta. Chiar și în timp ce diplomații ruși îi condamnau pe „fasciștii” din statele baltice, iar propagandiștii Kremlinului se dezlănțuiau împotriva unor imaginari „ucro-naziști” aflați la putere la Kiev, statul rus își cultiva proprii naziști autohtoni.

Rădăcinile neonazismului în Rusia lui Putin

Originile acestei relații datează de la sfârșitul anilor 1990, când Rusia a fost zguduită de un val de violențe rasiste comise de bandele neonaziste de skinheads. După accederea lui Putin la președinție în 2000, regimul său a exploatat această evoluție în două moduri.

În primul rând, s-a folosit de amenințarea neonazistă pentru a justifica adoptarea unei legislații împotriva extremismului, o cerere de lungă durată a unor liberali ruși. În cele din urmă, această legislație urma să fie folosită pentru a-i urmări în justiție pe democrații ruși.

În al doilea rând, Kremlinul a lansat „naționalismul gestionat”, o încercare de a coopta și mobiliza militanți naționaliști radicali, inclusiv neonaziști, ca o contrapondere la o coaliție anti-Putin emergentă de democrați și radicali de stânga.

Mergem Împreună, o organizație de tineret pro-Putin, cunoscută pentru campania sa împotriva literaturii postmoderniste, a făcut prima mișcare prin contactarea OB88, cea mai puternică bandă de skinhead din Rusia.

Această cooperare s-a extins în urma Revoluției Portocalii din Ucraina din 2004. Pentru a izola Rusia de contagiunea protestelor pro-democrație, Kremlinul a transformat Mergem Împreună într-un proiect mai ambițios numit „Nași”, sau „Ai noștri”.

Ca parte a pregătirilor sale pentru a face față unei potențiale revolte democratice în Rusia, Nași au înrolat membri ai bandelor de suporteri de fotbal, a căror subcultură se suprapunea cu cea a rezistenței neonaziste.

În cursul anului 2005, bătăușii lui Nași au organizat o serie de atacuri împotriva grupurilor de tineri anti-Putin. Cel mai violent atac, în urma căruia patru activiști de stânga au ajuns la spital, a dus la arestarea agresorilor. Aceștia au fost eliberați după o vizită la secția de poliție a lui Nikita Ivanov, funcționarul de la Kremlin care supraveghea organizațiile de tineret loiale regimului.

Scandalul rezultat a provocat o reconfigurare a „naționalismului gestionat”. În timp ce Nași s-au distanțat de bandele de fani de fotbal, militanții săi radicali au migrat către două grupuri apropiate  Kremlinului, grupul naționalist „Tânăra Rusie” și grupul anti-imigrație „Localnicii”. Aceste organizații au devenit punți de legătură între subcultura neonazistă și Kremlin.

Lideri neonaziști implicați în asasinate

După cum am demonstrat într-un studiu recent despre relația Kremlinului cu fasciștii ruși, aceste legături au făcut posibil un experiment îndrăzneț de creare a unei mișcări neonaziste pro-Putin.

În 2008-2009, Kremlinul a fost amenințat de eforturile activistului rus de opoziție Alexei Navalnîi de a crea o coaliție anti-Putin a democraților și a naționaliștilor radicali din Rusia. Ca răspuns, Kremlinul a început să colaboreze cu Russkii Obraz („Imaginea rusă” sau, pe scurt, „RO”), un grup neonazist dur, cunoscut mai ales pentru revista sa bine scrisă și pentru formația sa, Croșeu de dreapta.

Cu ajutorul coordonatorilor de la Kremlin, RO a atacat naționaliștii care abandonau subcultura skinhead pentru coaliția anti-Putin a lui Navalnîi. În schimb, RO a beneficiat de acces privilegiat la spațiul public și la mass-media.

Liderii săi au purtat discuții publice televizate cu funcționari de stat și au colaborat în mod deschis cu Maksim Mișcenko, un parlamentar al partidului de guvernământ Rusia Unită. Poate cel mai șocant este faptul că RO a găzduit, de asemenea, un concert al trupei neonaziste Kolovrat în Piața Bolotnaya din Moscova, la o aruncătură de băț de Kremlin.

Problema pentru Kremlin a fost că liderul RO, Ilya Goryacev, era un susținător fervent al neonaziștilor clandestini, skinheads care au comis sute de omoruri rasiste în a doua jumătate a anilor 2000. Autoritățile au închis ochii la realizarea de către RO a unui „documentar” de două ore pe internet intitulat „Rezistența rusă”, care îi glorifica pe acești ucigași drept eroi patrioți și care îndemna la luptă armată împotriva regimului.

Dar regimul Putin nu a putut ignora arestarea sub acuzația de omor a lui Nikita Tihonov, un fost skinhead și co-fondator al RO. Tihonov a fost liderul BORN („Organizația de luptă a naționaliștilor ruși”), un grup terorist care a comis o serie de asasinate de personalități publice și militanți antifa.

Printre victime se numără renumitul avocat pentru drepturile omului Stanislav Markelov și jurnalista Anastasia Baburova. Tihonov a fost condamnat pentru uciderea acestora în 2011.

Ancheta poliției a dezvăluit că Goryacev considera BORN și RO drept platformele armate și politice ale unei insurgențe neonaziste, după modelul IRA și Sinn Féin din Irlanda și Irlanda de Nord.

Documentele judiciare arată că, în timp ce Goryachev raporta superiorilor săi de la Kremlin, îl sfătuia și pe Tihonov cu privire la alegerea victimelor crimelor. Goryachev a fost găsit vinovat în 2015 de a fi ordonat uciderea a numeroase persoane, inclusiv a lui Markelov.

Publicitatea negativă a distrus carierele unora dintre promotorii naziști de la Kremlin, dar veteranii din RO au prosperat în instituțiile de propagandă ale regimului tot mai autocrat al lui Putin.

Unul dintre ei este Anna Trigga, care a lucrat pentru Internet Research Agency, fabrica de trolling care a intervenit în alegerile prezidențiale din SUA din 2016 și a încercat să alimenteze ura anti-musulmană în Australia. Un altul este Andrei Guliutin, editor al site-ului Ridus, o importantă platformă a naționalismului rus pro-Putin.

Promovarea neonaziștilor în străinătate

Nu mai puțin important este rolul neo-naziștilor și al altor figuri de extrema dreapta în atacul Rusiei împotriva Ucrainei.

În 2014, Aleksandr Matiușin din RO a ajutat la terorizarea susținătorilor statului ucrainean în Donețk, în ajunul războiului prin interpuși al Rusiei în estul Ucrainei. El a ajuns în post de comandant major de teren.

Astăzi, Dmitrii Steșin din RO, un celebru corespondent de război pentru un tabloid de mare tiraj, răspândește minciuni care atribuie operațiunilor ucrainene atrocitățile comise de forțele rusești.

Cultivarea de către Kremlin a neonaziștilor interni este egalată de promovarea neonaziștilor în Occident. Unii au amplificat teoriile conspirației anti-occidentale în calitate de „experți” la RT, canalul de propagandă prin cablu al Kremlinului.

Alții au servit Kremlinul ca „monitori” care aplaudă desfășurarea unor alegeri frauduloase. Între timp, Rinaldo Nazzaro, un american, a condus în nestingherit The Base, organizația teroristă neonazistă internațională, dintr-un apartament din Sankt Petersburg.

Înarmarea neo-naziștilor de către Putin a fost întotdeauna o strategie riscantă, dar nu irațională. Spre deosebire de naționaliștii convenționali, care tind să susțină ideea de alegeri libere, neonaziștii resping instituțiile democratice și însăși ideea de egalitate între oameni. Pentru un dictator care distruge democrația și construiește un regim autoritar, aceștia au fost complicii ideali.

sursa: The Conversation

autor: Robert Horvath

sursa foto: Kremlin.ru