Chipul urât al extremismului. Comemorarea rușinoasă de la Valea Uzului

În plină campanie electorală pentru europarlamentare, cineva s-a gândit că n-ar fi rău să inflameze puțin relațiile româno-maghiare. Nu știm precis cine este acel cineva, dar el trebuie căutat oriunde în altă parte decât la primăria Dărmănești. Acolo doar s-a executat o bucățică dintr-un plan gândit de alții.

Greu de crezut că după ani de indiferență fața de soarta eroilor împrăștiați pe coclaurile patriei, un amărât de primar n-a mai putut dormi noaptea dacă nu instala rapid, fix în preajma sărbătorilor pascale, 50 de cruci de beton într-un cimitir administrat de 100 de ani de unguri și aflat într-o vale pe unde nu trece nimeni, iar prima așezare e la 5 km depărtare.

În mod evident, cineva l-a încurajat, i-a suflat ideea.

Istoria faptelor o găsiți bine sintetizată de Mugur Vărzariu, într-un articol publicat pe blogurile Adevărul. Detaliile sunt relevante, dar altceva ne preocupă în acest articol: cât de ușor se poate aprinde un conflict interetnic, cât de fragilă este în realitate relația majoritate-minoritate și cum prăpastia neîncrederii între români și maghiari crește alarmant.

Nu am nici cea mai mică rezervă în a spune din capul locului: cei care au aprins fitilul în Valea Uzului au fost românii, nu maghiarii.

Total neclar dacă în cimitirul din Valea Uzului, pe lângă unguri, germani și austrieci odihnesc unul, doi sau mai mulți români. E treaba istoricilor să lămurească, cert este că cimitirul românesc lăsat altminteri în paragină se afla la vreo zece km distanță.

Cu atât mai suspectă acțiunea primăriei Dărmănești de a instala acolo cruci în disprețul legii și al oricăror norme elementare de conviețuire.

La originea conflictului stă, așadar, un act administrativ profund ilegal adoptat de Consiliul Local pe data de 29 martie 2019, denunțat ca atare tot de partea româneasca. Prefectura Bacău a cerut ulterior, după ce spiritele s-au încins, anularea actului care a permis contrucțiile în cimitirul din Valea Uzului.

Partea maghiară a comis ulterior absolut toate gesturile posibile pentru a inflama și mai rău o situație deja complicată. Prima reacție, venită din partea radicalilor maghiari, a fost să acopere crucile românești cu saci negri de gunoi.

La un gest prostesc al românilor, maghiarii au răspuns cu o înjurătură. Liderii UDMR s-au delimitat cu jumătate de gură, cât să nu poată fi acuzați de tăcere complice, iar apoi au încercat să stoarcă maxim capital politic din eveniment.

Cu trei zile înainte de alegeri, Kelemen Hunor a anunțat ruperea protocolului de colaborare cu PSD până la rezolvarea problemei din Valea Uzului și a cerut sancționarea vinovaților.

Liderii maghiari au cerut inclusiv începerea unor anchete penale pentru profanare de morminte și abuz în serviciu, dat fiind că românii ar fi ridicat crucile fără autorizație, peste mormintele identificate ale soldaților maghiari căzuți în primul război mondial.

Partea românească nu a mișcat un deget până la incidentele de joi, n-a început nimeni nici o anchetă pentru a preveni degradarea situației în plan local și nimeni nu s-a obosit să închidă cât mai repede posibil un subiect cu potențial exploziv.

Ajunși în acest punct, maghiarii au acuzat dublul standard, toleranța nejustificată a statului român în fața unui abuz evident îndreptat împotriva lor ca grup etnic.

A venit apoi rândul maghiarilor să dea dovadă de dublu discurs și dublu standard. Președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba, a anunțat pe data de 29 mai că primarul comunei Sânmartin, Gergely Andras a închis temporar pentru 30 de zile cimitirul de la Valea Uzului.

„Cimitirul militar a devenit focarul provocărilor, iar pentru a pune capăt scandalului acesta trebuie închis”, a spus Borboly Csaba. Ceea ce inițial a părut o probă de responsabilitate s-a transformat rapid în incitare pură.

Aceleași personaje care anunțau în urmă cu o săptămână închiderea cimitirului l-au însoțit câteva zile mai târziu pe vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, în Valea Uzului unde a ținut un discurs și a depus o floare în cimitir, alături de oficiali ai UDMR. Altfel spus, cimitirul s-a închis doar pentru români, nu și pentru maghiari.

Vizita lui Semjen Zsolt a avut loc cu o zi înainte de manifestările de Ziua Eroilor din Valea Uzului, unde și-au anunțat prezența organizații naționaliste românești și un sobor de preoți. Desigur că gestul maghiarilor a trecut în ochii românilor drept o nouă provocare.

În loc să intervină prompt și să anuleze ferm orice manifestări pentru data de 6 iunie în Valea Uzului, deoarece exista riscul evident ca evenimentul să degenereze într-un conflict inter-etnic, Guvernul României, prin ministrul de interne, Carmen Dan, s-a limitat să facă joi dimineața un apel la calm pe Facebook.

Cu atât mai greu de înțeles pasivitatea guvernului cu cât printre românii violenți s-au numărat și membri ai galeriilor de fotbal. Greu de crezut că DGIPI nu știa de planurile lor. De ce nimeni n-a luat nici o decizie pentru a preveni un conflict inter-etnic cu consecințe dezastruoase?

Într-o astfel de situație s-ar fi impus o intervenție fermă a statului român, care să interzică prezența în zonă atât a maghiarilor, care anunțaseră deja că vor face lanț uman în jurul cimitirului, cât și a organizațiilor naționaliste românești, puse pe scandal și fapte mari.

Nu era mai simplu ca jandarmii masați la poarta cimitirului să blocheze drumul de acces în Valea Uzului și să-i trimită pe toți acasă până li se răcesc puțin creierii încinși de aburii extremismului?

Comportamentul românilor care au rupt poarta cimitirului, au lovit maghiari cu steagurile (vezi filmul evenimentelor făcut de HotNews.ro) și au comis alte acte de barbarie sub pretextul comemorării soldaților români este o rușine națională.

Toți cei care au lovit, distrus și incitat la conflict trebuie să răspundă penal, pedepsiți exemplar. Dosarul penal anunțat de Jandarmerie trebuie instrumentat ca la carte și trimis în instanță cât mai repede.

Numai așa poate fi restabilită încrederea și putem merge împreună mai departe, după cum ne-a îndemnat Papa Francisc în timpul vizitei în România.

Dar e dificil de mers mai departe împreună când a două zi după incidentele din Valea Uzului, liderul UDMR, Kelemen Hunor decretează că ele arată ”adevărata față a României”. Declarație este o jignire incalificabilă a românilor care privesc, în marea lor majoritate, cu maximă toleranță minoritatea maghiară.

Kelemen Hunor ar trebui să-și ceară scuze publice, la fel primăria Dărmănești și toți cei care au inflamat spiritele în Valea Uzului.

Dacă noi am spune că netrebnicii care au învelit crucile cu saci de gunoi sau cei condamnați pentru acte de terorism în Târgu Secuiesc reprezintă adevărata fața a maghiarilor? Cum s-ar simți domnul Kelemen Hunor?

În treacăt fie spus, partidele românești au făcut posibil miracolul ca UDMR să intre în Parlamentul European deși n-ar fi avut teoretic nici o șansă să treacă pargul fără ajutorul inexplicabil al românilor.

Și tot în treacăt, văd că liderul UDMR cere azi demisia ministrului de interne. Dar oare cine a ținut guvernul Dragnea în viață și pe ministrul Carmen Dan în funcție după violențele din 10 august din Piața Victoriei împotriva protestatarilor pașnici?

Foarte probabil că incidentul va fi exploatat din plin de Viktor Orban, care își construiește cu grijă imaginea de protector și unificator al tuturor maghiarilor din Bazinul Carpatic.

Acesta este motivul pentru care UDMR, total dependent de Victor Orban și politica lui, va căuta să internaționalizeze incidentul nefericit din Valea Uzului, la amplificarea căruia liderii maghiari au contribuit din plin.

În ziua când întreaga Europă comemora momentul debarcării aliaților în Normandia și își cinstea eroii în mod exemplar, într-un colț de Românie românii și ungurii se batjocoreau unii pe alții tot în numele istoriei.

Un moment rușinos, în primul rând pentru români, dar și pentru maghiari. Ar trebui să înțelegem că nu ne putem juca nici unii, nici alții cu simboluri atât de puternice, cu memoria și cu istoria noastră, fără să ne riscăm viitorul. Pentru a putea merge cu adevărat împreună, trecutul trebuie îngropat și lăsat în urmă.

Un Cernobîl etnic poate fi evitat numai dacă peste astfel focare de conflict turnăm o placă groasă de beton.