Federaţia “Solidaritatea Sanitară” aduce în discuţie o eventuală lege specială de salarizare pentru angajaţii din sănătate: Ar permite ruperea corelaţiilor cu angajaţii din alte sectoare de activitate

Federaţia “Solidaritatea Sanitară” pune în discuţie o eventuală lege specială de salarizare pentru angajaţii din domeniul sănătăţii, arătând că salarizarea separată a angajaţilor din sănătate ar permite ”ruperea corelaţiilor (irelevante) cu angajaţii din alte sectoare de activitate”, anunță News.ro.

Federaţia “Solidaritatea Sanitară” din România vorbeşte, într-o postare pe Facebook, despre o lege specială de salarizare doar pentru angajaţii din Sănătate.

”Prin lege specială ne gândim la separarea angajaţilor din Sănătate de toate sectoare de activitate bugetare (inclusiv de asistenţă socială, care este sector de negociere colectivă separat). (Precizăm că aceasta este doar o variantă pe care o punem noi în discuţie, ca posibilă direcţie de intervenţie, ea lipsind din intenţiile guvernanţilor.)”, arată sindicaliştii.

Aceştia aduc mai multe argumente pentru o astfel de iniţiativă, între care: ”presiunea exercitată de atracţia Occidentului (via migraţie)”, care are nivelul cel mai mare asupra profesioniştilor din sănătate. ”Cu alte cuvinte, în condiţiile unei oferte foarte mari a locurilor de muncă bine plătită din spitale occidentale, salarizarea în Sănătate trebuie să ţină cont de realităţile pieţei”, afirmă ei.

Reprezentanţii ”Solidaritatea Sanitară” invocă şi faptul că oferta din mediul privat intern generează o presiune similară, salariile din sectorul public de sănătate trebuind să ţină cont şi de nivelul acesteia pentru a fi competitive, şi că legea unică de salarizare, aşezată pe salariul minim pe economie şi pe comparaţia diferitelor funcţii din diferite sectoare între ele, nu îndeplineşte condiţiile specifice sectorului sanitar.

”Salarizarea separată a angajaţilor din Sănătate ar permite ruperea corelaţiilor (irelevante) cu angajaţii din alte sectoare de activitate (care au scăzut locul în ierarhia salarială în legea actuală; cel mai bun exemplu îl constituie legarea agentului de poliţie – cu PL – de asistentele medicale cu postliceală). Legea specială ar putea reglementa problema discrepanţelor dintre spitale în materia nivelului sporurilor pentru condiţii de muncă acordate”, consideră sindicaliştii.

Ei afirmă că, în prezent, limita de 30% privind sporurile şi existenţa unei legi unice au generat ”o diferenţă semnificativă (inechitabilă)” între spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii şi spitalele din subordinea autorităţilor publice locale, generează concurenţa unităţilor din diferite sectoare de activitate (aflate în subordinea autorităţilor publice locale) în privinţa nivelului până la care pot acorda sporurile. Spre exemplu, există unităţi sanitare în care sporurile sunt la nivel minim (sau apropiat) deoarece calculul limitei de 30% se face la nivelul ordonatorului de credite, spitalele intrând în competiţie cu alte unităţi privind posibilitatea de creştere a sporurilor.

Potrivit sursei citate, un exemplu problematic este al competiţiei dintre spitale şi unităţile de asistenţă socială.

”Ambele au drepturile prevăzute în acelaşi regulament de sporuri (ele fiind asemănătoare; ba chiar asistenţa socială este avantajată în privinţa posibilităţii de-a acorda sporurile din regulamentul de sporuri altor categorii de personal decât cel medical şi cel auxiliar sanitar), intervenind efectul de tipul diminuarea drepturilor unora din cauza altora. Au finanţare diferită, dar drepturi salariale (cel puţin în materia salariilor de bază) comparabile. În timp ce spitalele depind într-o măsură considerabilă de contractul cu CNAS, unităţile de asistenţă socială depinde doar de existenţa bugetului asigurat din bugetul de stat. Pentru spitale poţi creşte finanţarea prin eficientizare, în timp ce pentru asistenţa socială trebuie să faci proteste pentru asigurarea finanţării dacă doreşti să finanţezi creşteri salariale”, explică sindicaliştii.

Ei adaugă că, în prezent, un conflict colectiv de muncă (condiţia esenţială pentru a organiza o grevă) poate fi făcut doar în Sănătate (aici ne aflăm în situaţia negocierii CCM la nivel de sector), dar în revendicările unei potenţiale greve din sănătate va fi introdusă inevitabil şi problema salariilor angajaţilor din asistenţă socială.

”Din perspectivă sindicală o lege de salarizare specială pentru angajaţii din sănătate ar avea marele avantaj al clarităţii acţiunilor sindicale, protestele fiind desfăşurate în mod clar pentru acest sector, nu în mod ambiguu pentru ambele sectoare (nefiind clar angajaţii din care sector beneficiază). Evident, transparenţa relaţiei dintre protestatari şi sectorul de apartenenţă. Precizăm că actuala lege a dialogului social permite unei federaţii sindicale să fie reprezentativă în mai multe sectoare de activitate. Din acest motiv o astfel de iniţiativă permite acţiunea separată, dedicată, pentru fiecare sector de activitate în mod separat, dând şanse egale angajaţilor la acţiuni sindicale eficiente, chiar când sunt desfăşurate de o organizaţie care are membri în două sau mai multe sectoare. Diferenţa esenţială adusă de soluţia pe care am supus-o dezbaterii doar permite claritatea acţiunilor: protestele angajaţilor din sănătate desfăşurate exclusiv în interesul angajaţilor din sănătate (şi, la fel, pentru fiecare sector). Desigur, o astfel de lege ar prezenta şi unele riscuri, cel mai evident fiind cel pe care-l cunoaştem din experienţă: rămânerea în urmă faţă de alte sectoare de activitate (evident la ora actuală fiind cazul Ministerului de Justiţie)”, mai arată sindicaliştii.