„Felicitări, fiul tău este mort! În Afganistan, locuitorii din valea Tangi sunt mândri de atacatorii sinucigași

În valea Tangi, în adâncul munților afgani, Ismail Ashuqullah, 25 de ani, regretă că nu a avut timp să comită un atentat sinucigaș pentru a „răzbuna Coranul”, atunci când războiul făcea ravagii în această regiune mândră de martirii săi, arată un reportaj al agenției AFP, citat de boursorama.com.

„Când am fost informat de către superiorii mei că mă voi alătura batalionului (de potențiali kamikaze), am fost încântat că Dumnezeu m-a ales. Am simțit o mare bucurie”, spune Ismail cu o voce blândă.

În marea cameră de oaspeți, acoperită cu covoare și perne, tânărul mire, care primește o echipă AFP în prezența tatălui său – un fermier – și a agenților talibani de informații, explică faptul că a luptat timp de opt ani alături de insurgenți pentru a-i alunga pe americani și pe aliații lor din NATO din Afganistan.

Cu doi ani înainte de retragerea trupelor străine și de revenirea talibanilor la putere în august 2021, după 20 de ani de război, el s-a alăturat rândurilor potențialilor martiri, dar nu a fost niciodată ales de liderii batalionului pentru a îndeplini fapta.

„Obișnuiam să fac jihad, dar nu mă satisfăcea. Așa că m-am gândit că ar trebui să desfășor o operațiune împotriva lor care să satisfacă inimile musulmanilor din întreaga lume și pe a mea de asemenea”, spune Ismail, refuzând să spună mai multe despre condițiile înrolării sale.

În islam, cei care fac jihad – care variază de la apărarea credinței lor până la devotament – sunt recompensați cu un loc special în paradis și aduc onoare familiilor lor.

Comandanții talibani le-au explicat atentatorilor lor sinucigași că atacurile sinucigașe constituie jihadul suprem, ceea ce este puternic contestat de marea majoritate a lumii musulmane.

Valea Tangi, în care locuiesc peste 22.000 de persoane, a rămas în mare parte sub controlul talibanilor pe tot parcursul războiului, datorită poziției sale strategice la aproximativ 70 de kilometri de capitala Kabul.

„Nebun de dragoste pentru Allah”

În acest defileu verde, înconjurat de vârfuri înalte și aride, soldații americani au instalat o tabără între 2009 și 2011. Instalați la o aruncătură de băț de case rudimentare din lut, aceștia au fost ținta constantă a rebelilor talibani. În august 2011, un elicopter american a fost doborât de o rachetă, iar cei 38 de ocupanți ai acestuia au fost uciși.

În același timp, raiduri aeriene nocturne au fost efectuate în mod regulat de către armatele străine.

Războiul făcea ravagii, iar intruziunile soldaților în casele în care dormeau femeile, sfidând normele culturale, au alimentat resentimentele locuitorilor.

„Nu aveam arme cu care să concurăm, așa că ne-am gândit că cel mai bine ar fi să ne echipăm cu explozibili și să intrăm în casele necredincioșilor pentru a le rupe fălcile și a le arde oasele până la cenușă”, spune Abdul Wahab Siraj, 25 de ani, un alt presupus kamikaze din regiune, intervievat de AFP.

„Eram atât de înnebuniți de dragoste pentru Allah încât viața nu conta pentru noi”, continuă Abdul, care spune că este încă pregătit să comită un atac sinucigaș dacă „liderii săi i-ar cere acest lucru”. El este acum angajat al poliției.

Sacrificiul suprem face parte dintr-o strategie dezvoltată de talibani pentru a-i face pe acești tineri să creadă că sunt „speciali” și „superiori față de restul societății, inclusiv față de alți talibani”, explică Michael Semple, profesor la Queen’s University Belfast. De fapt, fiul actualului lider suprem, Hibatullah Akhundzada, a comis un atac sinucigaș.

„În timpul fazei de îndoctrinare (…), ei sunt încurajați să creadă că această lume în care trăim astăzi este fundamental lipsită de importanță” și că „gloria constă în martiriu”, continuă acest specialist în Afganistan.

Civilii afgani, primele victime

Element-cheie în campania talibanilor, inspirată de Al-Qaeda, atentatul sinucigaș cu bombă a fost foarte mediatizat.

Țintele au fost în principal combatanți străini și trupe afgane, dar și politicieni. Cu toate acestea, „trebuie amintit că primele victime au fost civili afgani”, subliniază Michael Semple.

Potrivit unui raport al misiunii ONU în Afganistan, anul 2019 a înregistrat cel mai mare număr de victime civile în urma atacurilor sinucigașe ale talibanilor, cu 1.499 de victime, dintre care 165 de morți.

Aceasta fără a pune la socoteală impactul psihologic pe care îl provoacă prin răspândirea terorii în rândul populației, notează organizația.

„Atunci când un kamikaze reușea să își atingă ținta, nu doar eu, ci toți prietenii mei ne spuneam unii altora că ne-am fi dorit să o fi făcut și că nu a fost suficient, că am putea face mai mult”, comentează Ismail, fără cea mai mică remușcare pentru civilii uciși, pentru care „acesta era destinul lor”.

Deși regretă că nu a fost „ales de Dumnezeu” să moară într-o mașină capcană, așa cum și-ar fi dorit, Ismail se declară totuși „mulțumit” de revenirea, sub guvernul taliban, a unui minister pentru prevenirea viciilor și promovarea virtuții, precum și de interzicerea muzicii.

„Este clar că rolul mujahedinilor isteshhadi (kamikaze) a fost preponderent” în „apărarea țării și a valorilor sale”, a comentat Bilal Karimi, adjunctul purtătorului de cuvânt al guvernului, intervievat de AFP, reamintind că „afganii nu au vrut război”.

Într-un sat vecin, Mir Aslam Amiri, în vârstă de 60 de ani, care a luptat împotriva invaziei rusești (1979-1989), se declară de asemenea foarte mândru că fiul său de 20 de ani, Najeebullah, s-a oferit lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva „necredincioșilor”, comițând un atentat la Kabul în 2014, soldat cu aproximativ zece morți.

Dorința de răzbunare

Când fiul său, care a urmat cursurile unei madrassa (școală coranică), a obținut prima diplomă, el spune că l-a incitat la martiriu.

În ziua în care a plecat de acasă pentru a-și îndeplini misiunea, „nu l-am văzut niciodată atât de fericit”, spune tatăl.

Mama sa își amintește, de asemenea, de arestarea lui Najeebullah de către Statele Unite când era adolescent la ferma familiei: „L-au bătut și l-au torturat. El a jurat atunci că nu îi va cruța și că va merge până la a se sacrifica pentru Allah, chiar dacă va fi după douăzeci de ani”.

Nerăbdător să ducă la bun sfârșit operațiunea, tânărul a mers până la a-și pregăti vesta explozivă pentru a se asigura că va funcționa în Ziua Z, după cum a explicat tatăl său.

Câteva zile mai târziu, Mir Aslam Amiri a aflat de moartea fiului său și și-a informat soția.

„I-am spus: ‘Felicitări, fiul tău a murit ca un martir’. Dumnezeu i-a acordat succesul”, își amintește Aslam, care l-a încurajat pe un alt fiu al său să urmeze aceeași cale, dar nu a făcut-o niciodată.

Amina, care își ascunde chipul sub un voal alb și lung, se străduiește să își stăpânească lacrimile: „Sunt foarte mândră de ceea ce a făcut la o vârstă atât de fragedă.

A plecat cu acordul meu, dar amintirea lui mă afectează foarte mult. Am trecut prin momente foarte dificile”.