Feminicidul: În Europa are loc un război tăcut împotriva femeilor/ Fenomenul, mai crescut în țările latine

”Un război tăcut împotriva femeilor”. Așa a fost definit fenomenul feminicidului de Institutul Mediteranean de Jurnalism de Investigație (MIIR) din Atena, într-un sondaj recent publicat în colaborare cu 17 publicaţii internaționale din European Data Journalism Network, arată o analiză IlSole24Ore, citată de Rador.

Din datele care reies din analiza europeană, cel mai mult impresionează amploarea luată de aceste crime după pandemie, în special în Grecia, care a avut cea mai mare creștere anuală a feminicidelor (+187,5%), de la 8 episoade în 2020, la 23 depistate în 2021, dar şi în Slovenia, unde s-a înregistrat o creștere de 100% în 2020. Comparând datele din perioada pandemiei (doi ani) cu cele din 2019, se observă că şi în Germania și Italia s-au înregistrat o creștere semnificativă a fenomenului.

”Datele din țările europene sunt destul de asemănătoare, dar fenomenul feminicidelor din ultimii ani este mai resimțit în țările latine, unde sensibilitatea față de violența de gen este în continuă creştere, tot din motive socio-culturale”, spune Stefano Delfini, directorul serviciului de analiză penală al Direcției centrale de poliție penală, vorbind despre cele mai recente date italiene privind violența de gen, elaborate de Departamentul de Securitate Publică din MAI, care vor fi prezentate pe 8 martie, cu ocazia sărbătoririi Zilei Femeii.

Dificultatea de a colecta date despre feminicide

Însăși dificultatea de a colecta date omogene despre feminicidele la nivel european este o parte integrantă a acestui ”război”. ”Nu există un anumit tip de infracțiune și statisticile pe care le publicăm săptămânal pentru a monitoriza fenomenul se bazează doar pe informațiile operaționale ale poliției care ne permit să reconstituim cele întâmplate. Doar așa putem clasifica crima, în funcție de contextul în care a avut loc și de relația dintre victimă și făptaş” explică Delfini.

Dezbaterea privind recunoașterea feminicidului ca infracțiune separată este prezentă în multe țări europene. Până acum doar două state au îndrăznit să facă acest pas, Cipru și Malta. Celelalte (Grecia, Serbia, Franța, Austria, Germania și Franța) nu au un cadru legal de recunoaștere reală a infracţiunii. Situaţie similară şi în Italia, unde există circumstanțe agravante pentru violența domestică și sexuală, dar unde până în prezent nu există nicio circumstanță agravantă pentru această crimă definită de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE), principala referință statistică în această chestiune, drept uciderea unei femei din cauza sexului său. Adică pentru simplul motiv că este femeie. Definiţa care aparţine Comisiei de statistică a ONU, a fost adoptată și de ISTAT, în Italia.

Același institut (EIGE), care efectuează cercetări și monitorizează politicile privind violența împotriva femeilor, a lansat în 2020 un sondaj privind feminicidele, însă rezultatele nu vor fi publicate înainte de 2024.

Dificultatea de a găsi date europene consolidate asupra fenomenului este legată de lipsa de omogenitate a clasificărilor omuciderilor la nivel european. Pentru a clasifica omuciderea voluntară a unei femei drept feminicid, este necesar să se aștepte rezultatul judiciar, să se identifice vinovatul și motivele acestuia. Sau este necesar ca omuciderea să fi avut loc de către făptuitori de sex masculin și să aibă loc între foști sau actuali soți sau parteneri, ori în sfera domestică. Pentru rezultate mai fiabile, datorită metodelor diferite de înregistrare a feminicidelor de la o țară la alta, autorii sondajului au ales să compare variația procentuală a feminicidelor de-a lungul anilor în țările cu date disponibile, decât numărul absolut. În plus, datele au fost extrapolate la rate comparabile pe 100.000 de locuitori.

În general, Italia are a doua cea mai mică cifră din Europa ca incidență a omuciderilor asupra populației totale: 0,48 la 100.000 de locuitori. Mai mare decât cea din Luxemburg (0,32) și mult sub media UE (0,89). De asemenea, în ceea ce privește crimele împotriva femeilor, cifra italiană este mai mică decât media UE (0,38 față de 0,66).

Totuși, dacă de-a lungul anilor, în Italia a scăzut drastic numărul bărbaților care au fost victime ale omuciderii, nu același lucru se poate spune despre femei. ISTAT relatează că la începutul anilor 1990, pentru fiecare femeie ucisă au fost omorâţi cinci bărbaţi. De-a lungul timpului, acest raport a scăzut treptat până când a ajuns la 1,6 în 2021. ”Numărul femeilor ucise de-a lungul anilor a rămas substanțial stabil, în timp ce omuciderile au scăzut”, comentează șeful Poliției Criminale de la Ministerul de Interne.

Dacă luăm apoi în considerare cazurile femeilor ucise doar de către membrii familiei, de partenerii sau foștii parteneri, observăm că incidența acestora a scăzut ușor (de la 0,36 în 2012 la 0,32 în 2021), însă a crescut în raport cu numărul total de crime împotriva femeilor. De fapt, raportul dintre omuciderile domestice și totalul omuciderilor voluntare ale femeilor este în creștere. În 2017, ponderea era în jur de 73%. În timp ce în 2020, după o creștere treptată, a depășit 85%.

sursa: Il Sole24Ore (traducere: Rador/ Cătălina Păunel)