Feminismul pe mapamond. Pentru ce luptă activistele în prezent

Mutilări genitale, avorturi, femei în presă. Temele tinerelor feministe diferă de la țară la țară. Pentru ce și prin ce mijloace luptă activiste precum Rebeca Lane sau Aranya Johar? O analiza semnată de Bettina Baumann pentru Deutsche Welle.

Feminismul nu este identic peste tot. Pentru că și drepturile femeilor diferă de la țară la țară.

Am discutat cu activiste din India, Guinea, SUA, Polonia, Germania și Guatemala despre situația actuală a femeilor din aceste țări. Cum consideră ele situația actuală și unde persistă confuziile? Ce fac ele pentru a schimba situația?

Penelope Kemekenidou, 31 de ani, Germania

Situația femeilor din Germania nu este atât de bună precum o prezintă majoritatea. La fiecare două zile o femeie este ucisă de partenerul ei. În vreme ce în Spania sau America de Sud milioane au demonstrat în stradă, aici lipsește încă furia colectivă.

Pentru că violențele asupra femeilor sunt direct legate de modul în care sunt prezentate în presă, în anul 2015 am înființat asociația „Gender Equality Media e.V.”. Pe noi ne interesează ca actele criminale asupra femeilor, atacurile sexuale sau tentativele de viol să nu fie bagatelizate în presă prin folosirea unui anumit limbaj. Altfel spus, crima să fie prezentată întocmai ca o crimă și nu drept „dramă din gelozie”. Sau, dacă un bărbat o pipăie pe o femeie în timpul Oktoberfest, fără acordul ei, să nu fie prezentat drept act al unui maniac, ci să intre la categoria tentativelor de viol. Atenuarea violențelor prin limbaj echivalează cu legitimarea lor și reconsiderarea sistemului nostru de valori.

În cadrul workshop-urilor cu diferite organizații, edituri sau redacții, ne aplecăm asupra articolelor cu tentă sexistă și prezentăm alternative pozitive. Ne-am mai propus și să elaborăm un codex concret pentru și cu jurnaliști, care să pună capăt prezentărilor discriminatorii și defăimătoare la adresa femeilor.

Rebeca Lane, 34 de ani, Guatemala

În Guatemala, uciderea femeilor reprezintă o problemă uriașă. Alături de Mexic, deținem recordul mondial la capitolul crimelor ale căror victime sunt femei. Acestea nu reprezintă decât vârful aisbergului în privința violențelor asupra femeilor. În urmă cu doi ani, de exemplu, se înregistrau 91.000 de sarcini la tinere cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani și sunt sigură că multe dintre ele erau rezultatul unor abuzuri sexuale.

Guatemala este o țară foarte religioasă. Cele mai multe decizii politice sunt justificate religios. La școală nu se face niciun fel de educație sexuală, iar întreruperile de sarcină sunt interzise.

Prin muzica mea lupt împotriva violențelor și a oprimării femeilor. În Rap și HipHop se pot prezenta foarte bine propriile experiențe, fiind puse astfel în lumină. Cu grupa mea de rap înființată în anul 2014, „Somos Guerreras”, le învățîm pe femei să își exprime muzical ideile feministe.

Mișcarea feministă este aici aproape insesizabilă, incomparabilă cu cea din Mexic sau Argentina. Un motiv ar putea fi și că acțiunile feministe pot fi plătite cu viața. Și totuși sunt optimistă și sper ca situația să se îmbunătățească, la un moment dat.

Aranya Johar, 20 de ani, India

În India, solicitările noastre pentru o societate corectă sunt întâmpinate cu agresiuni. Ni se spune că vrem prea mult, chiar și atunci când este vorba despre un minimum de cerințe.

Pentru conștientizarea situației femeilor, ca și pentru inițierea unui dialog folosesc poezia. Am ales eticheta „Brown Girl”, pentru că de mică am constatat că femeile cu pielea mai închisă la culoare nu se bucură de nicio prezentare pozitivă în mediile de informare.

Recitarea poeziei „A Brown Girls’s Guide to Gender”, care a devenit virală în anul 2017, le-a făcut pe multe femei să conștientizeze că merită mai mult. Ele încep acum să caute microfonul, pentru a-și face cunoscută povestea de viață, a-și solicita drepturile, pentru a iniția discuții, care nu ar fi ajuns nicidecum în presă.

Pentru viitor, îmi doresc să văd tot mai multe femei în funcții de conducere, mai multe femei care să lucreze și să aibă venituri identice cu bărbații. În plus, îmi doresc mai multe femei care să își decidă singure viitorul și să insiste asupra drepturilor pe care le merită.

Hadja Idrissa Bah, 19 ani, Guinea

Situația femeilor și a fetelor din Guinea este îngrijorătoare. 92 la sută dintre femei au fost mutilate genital, iar 52 la sută sunt căsătorite forțat, minore fiind. Multe femei mor încă la naștere iar violențele domestice sunt la ordinea zilei.

Statul trebuie să garanteze respectarea legii, pentru că legislația este bună. Cea mai gravă problemă este reprezentată de tradiție și religie. Mutilarea genitală este justificată exclusiv religios.

În anul 2016 am pus bazele organizației „Club des jeunes filles leaders de la Guinée”, menită a sprijini emanciparea tinerelor femei și a pune capăt discriminărilor în funcție de sex. Am discutat cu ministrul justiției și i-am solicitat să respecte legea sau i-am prezentat Primului Imam ce înseamnă mutilarea genitală pentru o femeie. O parte din activitatea noastră este așadar preventivă, încercând să îi sensibilizăm pe oameni, iar pe altă parte este necesară intervenția noastră directă, atunci când aflăm despre cazuri de violență.

Cred că suntem în pragul unei revoluții. În Guinea vorbim acum despre lucruri care, până de curând, erau complet tabu. Prin generația mea se va schimba ceva.

Marta Lempart, 40 de ani, Polonia

Situația femeilor din Polonia s-a înrăutățit după 2015, de la instalarea regimului conservator de dreapta. Întreruperile de sarcină, chiar dacă sunt legale, nu se mai fac, întrucât medicii pretind că religia nu le permite așa ceva. Pilula de după și alte mijloace contraceptive sunt greu de găsit.

O altă problemă o reprezintă violențele domestice și modul în care sunt prezentate. Statul controlează ONG-urile care le ajută pe victime, le percheziționează sediile și le taie din fonduri. În ianuarie, guvernul intenționa să adopte o lege prin care să se legalizeze executarea pedepesei în cazul violențelor domestice, după modelul din Rusia. La acest nivel discutăm în prezent.

Pentru a combate întreaga nebunie, pe 3 octombrie 2016 am organizat prima grevă exclusiv feminină, prima „zi de luni neagră” în Polonia. În 150 de orașe, femeile au demonstrat împotriva reglementării și mai stricte a avorturilor. Am avut succes. Pe 8 martie 2017 am organizat prima grevă internațională a femeilor din 60 de state. Grevele noastre sunt momentan printre cele mai puternice mișcări de rezistență din Polonia și planificăm mereu acțiuni noi.

Sper ca la alegerile din acest an să obțină mandate parlamentare și o mișcare progresistă. Îmi doresc ca Polonia să devină un stat secular, în care femeile nu sunt agresate și unde democrația și drepturile omului fac parte din cotidian.

Jerin Arifa, USA

Femeile americane nu sunt bine în acest moment. Unul din principalele motive este reprezentat de președintele nostru, care se laudă cu agresiuni sexuale, care nu vrea să vadă problemele comunității LGBT și care solicită unităților de învățământ să ignore prevederile anti-discriminare. Atacurile lui Trump asupra drepturilor femeilor sapă groapa unor decenii, dacă nu chiar secole de activități feministe.

Eu însămi sunt, întocmai ca și mama și bunica mea, din copilărie activistă. Fiind o feministă musulmană, de culoare și în trecut mai puțin pregătită, mă confrunt zilnic cu discriminări. Sunt convisă că feminismul trebuie să fie intersecțional, pentru a avea succes. Altfel spus, femeile vor deveni libere doar atunci când orice formă de discriminare și nedreptate, fie că este vorba despre rasă, origine sau religie, vor dispărea.

Organizația pe care am înființat-o în 2014, „Young Feminists & Allies”, luptă pentru acest tip de feminism și sprijină mai ales tinerele activiste, care nu se bucură de o atenție egală cu cele mai mature.

Lupta pentru egalitate nu este ușoară. Dar tot mai mulți oameni de pe mapamond devin activiști. Ceea ce îmi conferă speranță și energie.

Violențele domestice, la ordinea zilei în Europa de Est

Pe 5 martie, OSCE a prezentat un amplu raport referitor la situația femeilor din estul și sud-estul Europei. La studiu au participat peste 15.000 de femei iar interpretarea răspunsurilor acestora este mai mult decât îngrijorătoare. Raportul a cuprins femei și tinere fete din Albania, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord, Moldova, Ucraina și Kosovo. 70 la sută din persoanele chestionate au recunoscut că au avut cel puțin o experiență traumatizantă generată de violență domestică după vârsta de 15 ani, o treime admițând că episodul s-a petrecut în ultimele 12 luni. Mai mult chiar, aproape un sfert dintre femeile intervievate au recunoscut că autorii violențele și ai abuzururilor sexuale sunt chiar partenerii lor.

Îngrijorătoare sunt și abuzurile psihice la care sunt supuse femeile: 60 la sută dintre cele chestionate pentru studiul OSCE recunosc că au parte de traume psihice chiar din partea partenerilor.

OSCE menționează că violențele fizice și psihice și abuzurile sexuale reprezintă „o constantă încălcare a drepturilor fundamentale ale omului”.