Căutăm angajați de oriunde. Cât de mare e criza de muncitori din industriile locale și ce sunt dispuse să ofere companiile

Pe un frig pătrunzător de decembrie, câțiva muncitori vietnamezi trudesc pe lângă Monumentul Marii Uniri de la Alba Iulia, în parcul din fața Catedralei. Firma care lucrează pentru primărie, ”Elis Pavaje”, a găsit o soluție exotică la criza de angajați în construcții și a apelat la muncitori extracomunitari, considerați harnici și disciplinați. O măsură totuși extremă, având în vedere diferențele culturale mari, care țin de obiceiuri, de alimentația diferită, de condițiile de locuit și de multe altele, ceea ce face imposibilă angajarea lor pe termen lung.

O măsură care arată însă cu ce probleme legate de găsirea unor angajați se confruntă majoritatea firmelor din județul Alba, mai ales în zona Alba Iulia, Sebeș și Blaj, unde investițiile străine au crescut foarte mult în ultimii ani.

Nu departe de Alba Iulia, o comună și-a transformat pășunea în parc industrial, iar primarul a trebuit să îi convingă pe procurorii DNA ca a făcut bine. Acum sute de oameni muncesc acolo. La Sebeș și la Blaj au dispărut șomerii, iar Cugirul ar fi putut fi în aceeași situație dacă proiectantul autostrăzii Sibiu Deva nu ar fi uitat că există și i-ar fi făcut o ieșire. Tabloul unui județ cu firme în căutare de angajați.

Sebeș, orașul fără șomeri

”Este greu să găsim angajați. Caut oameni pe tot parcursul anului, dar găsesc destul de greu. Este un deficit foarte mare de forță de muncă în sectorul tehnic”, spune Romano Molent, proprietarul celui mai mare producător de hale industriale și construcții metalice din județul Alba. Compania Molent are sediul la Sebeș și a fost una dintre primele firme care s-a stabilit acolo.

De altfel, Sebeșul și-a atras renumele de ”oraș cu șomaj zero”. Datorită apropierii de autostradă dar și de Sibiu și Alba Iulia, a fost preferat de un mare număr de investitori. Holzindustrie Schweighofer, Kronospan, Star Transmission & Star Assembly, Savini Due, Molent, Elis Pavaje, Alpin 57 Lux, sunt doar câteva exemple. În paralel, au prosperat și afaceri mai mici, în transporturi, industrie ușoară (atelierele din zona orașului lucrează în lohn pentru unele dintre cele mai cunoscute branduri europene), și alimentară.

De altfel, la Sebeș este și cea mai acerbă concurență între angajatori, pe piața forței de muncă. Deși nu doresc să vorbească despre acest lucru, modul în care încearcă să își recruteze angajați este destul de vizibil. Anunțuri de genul celor de mai jos sunt postat constant pe diferite siteuri specializate, în ziare și în spațiile proprii.

”Știai că 97% dintre angajații noștri ar recomanda Star Assembly ca angajator? Ce au avut aceștia de spus despre activitatea lor:

–Deoarece este un mediu profesional orice persoană se poate adapta foarte rapid și poate acumula experiență profesională într-un timp foarte scurt.
-Este ușor să te integrezi în echipă datorită colegilor.
-Deja am 2 prieteni care s-au angajat aici pentru că le-am povestit despre companie și sper că vor urma și alții.
-Te așteptăm să îți formezi propria părere despre Star Assembly!”

Acesta este doar un exemplu. Situația este similară la Blaj, unde Bosch Rexroth este cel mai mare angajator și atrage forță de muncă din tot județul.

Cugir, fără acces la autostradă

La Cugir, locurile de muncă disponibile în orice lună a anului sunt în industria de automotive (care lucrează pentru Mercedes), alimentară, în industria ușoară sau la fostele fabrici desprinse din vechiul UM Cugir. De asemenea, mai sunt câteva firme care lucrează pe platforma Parcului Industrial Cugir (inițiat de Consiliul Județean Alba). Cu un mare potențial, Cugirul este lăsat oarecum pe dinafară de inexistența unei ieșiri directe de pe autostrada Sibiu – Deva, care trece la doar câțiva kilometri.

În apropiere de Alba Iulia se află un mic parc industrial, dezvoltat o parte pe teritoriul administrativ al municipiului Alba Iulia, dar cea mai mare parte pe cel al comunei Ciugud, de fapt pe fosta pășune comunală. Acolo lucrează acum aproximativ 700-800 de persoane (jumătate sunt din satele comunei).

Primarul Gheorghe Damian a decis să schimbe destinația pășunii pentru care cheltuia 50.000 de lei pe an pentru întreținere, în parc industrial și a trebuit să explice acest lucru nu doar sătenilor, ci și procurorilor DNA. ” A fost o persoană care a sesizat atunci de la preşedinte şi premier până la DNA sau Poliţie.

În final, cazul a ajuns la DNA. Le-am demonstrat acelor oameni ce vrem să facem, cu cifre, şi am explicat că nu vrem să favorizăm pe nimeni, ci vrem o dezvoltare sănătoasă. Şi în final nu a fost nimic, au înţeles că totul era legal“ a spus acesta la momentul respectiv.

Între timp, fosta pășune produce pentru administrația locală peste un milion de euro anual, bani pentru cofinanțarea unor proiecte europene. Între criteriile pe care le-a stabilit administrația locală pentru concesionarea terenurilor, sunt și unele restrictive: să nu polueze. Astfel se face că multe dintre cererile pe care le primește din partea investitorilor, sunt respinse.

O mare parte dintre locuitorii comunei lucrează acolo, însă și câteva sute de locuitori ai municipiului Alba Iulia.

Alba Iulia – angajatori mulți, angajați puțini

Pe lângă micul parc industrial dintre Alba Iulia și Ciugud, în oraș s-a diversificat industria porțelanului bazată pe tradiția vechii fabrici comuniste, astăzi ea însăși un business de succes. Sunt atât fabrici care produc pentru clienți mari, precum IKEA, cât și ateliere mai mici. De asemenea, industria alimentară este foarte bine reprezentată prin companii precum Transavia, Albalact, Supremia (devenită Solina) și multe altele.

De asemenea, în zona orașului mai sunt fabrici de încălțăminte (cu producție în lohn) și de automotive (cablaje). Toate au însă aceeași problemă: lipsa angajaților.

Anunțurile de pe siteurile specializate, dar și din ziarele locale, arată pe deplin acest lucru. Companiile se întrec în a scrie mesaje prietenoase, personalizate, în care descriu beneficiile muncii în echipele lor. Sunt foarte căutați inginerii, dar și muncitorii care au cunoștințe tehnice.

Și joburile pentru constructori sunt foarte multe. ”Am ajuns să angajăm prin recomandări, prin cunoștințe, pentru că dăm anunțuri și nu vine nimeni. Este greu să facem față. Noi fiscalizăm totul și atunci nu putem să ne comparăm cu firmele din domeniul nostru care oferă o parte din bani la negru” spune Nicolae M., inginer la o firmă de construcții din Alba Iulia.

Câte locuri de muncă sunt vacante în județ

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă anunță periodic situația locurilor de muncă vacante la nivel local. Spre exemplu, în data de 4 decembrie 2018, erau libere 328 de locuri de muncă, majoritatea la fabrici din tot județul. STAR TRANSMISION & STAR ASSEMBLY SRL, VCST și SEWS sunt doar câteva dintre firmele care se află în permanentă căutare de angajați și au departamente specializate de resurse umane.

Cu o lună în urmă, erau disponibile 500 de locuri de muncă, în toate domeniile. La acestea se mai adaugă cele postate direct pe siteurile de profil dar și locurile libere în administrația publică, însă acelea sunt o altă poveste: sunt anunțate pentru că este necesar din punct de vedere legal, dar există percepția la nivel local că sunt în general ”cu dedicație”.

Acest lucru se poate observa în modul în care sunt scrise anunțurile: de exemplu, pentru ca cineva să participe la un concurs de fochist la un spital, are nevoie de o experiență de minim 9 ani. O altă categorie de joburi foarte bine plătite nici măcar nu apar public ci sunt ascunse în siteurile instituțiilor.

Salariile mici, posibilă explicație

Cu toate acestă concurență, salariile sunt destul de mici, cu câteva excepții. La nivelul de jos, cel al muncitorilor pe schimburi, veniturile sunt cele minime, uneori ”îmbunătățite” cu bonuri de masă. În plus, concurența cu sectorul public, unde veniturile au crescut enorm față de situația de acum doi ani, este dezechilibrată. Mulți ingineri sau muncitori cu pregătire preferă să se angajeze în posturi tehnice la primării sau instituții județene, unde banii sunt mult mai mulți.

Potrivit Institutului Național de Statistică, salariul net în iunie 2018 a fost, la Alba, de aproximativ 2.400 de lei salariu mediu, ceea ce plasează județul pe locul 17 la nivel național.

Din cauza salariilor mici și a prețurilor mari la imobiliare, nici migrația din alte zone nu este o soluție, iar presiunea asupra angajatorilor rămâne constantă. La sfârșitul lunii octombrie a acestui an, puțin peste 5600 de locuitori ai județului nu avea un loc de muncă. Aproximativ jumătate erau femei.

Așa se face că șomajul în județ este cam același în ultimii ani, în jurul a 3,5%, însă aici trebuie luați în calcul și cei care au ieșit din evidențele AJOFM și care nu mai primesc ajutor de șomaj.

Media este mai mică în zona urbană, dar mult mai mare în zona rurală și în orașele din Munții Apuseni, monoindustriale, axate în general pe mineri, în prezent dispărut ca ocupație. Acolo șomajul este atenuat de câteva fabrici de mobilă și foarte puține afaceri locale.