Firmele din Germania se chinuie să recruteze muncitori străini, atractivitatea țării scade pe piața mondială a muncii

Analiză a publicației franceze Les Echos, preluată de Rador:

Picnic, tur de oraş sau îngrijirea copilului: infirmierii de la clinicile Vivantes s-au agitat să-i convingă pe noii lor colegi vietnamezi să rămână la Berlin. Din 2019, reţeaua comunală de clinici berlineze a creat un program pentru a pregăti candidaţi posedând deja diplome – selecţionaţi în străinătate (Vietnam, Algeria, Tunisia) – şi instruiţi cu ucenicie la Berlin.

Sectorul sănătăţii are o lipsă acută de braţe de muncă în Germania, la fel ca şi sectoarele învăţământului, construcţiilor sau energiei. Cererea de muncitori capabili să instaleze panouri solare pe acoperiş de exemplu a crescut de şapte ori într-un an. În toată Germania, numărul posturilor vacante a crescut cu 139% între 2010 şi 2020, ajungând să atingă 2 milioane, arată un studiu al Institutului de cercetare a pieţei muncii şi pregătirii profesionale (IAB) din Nuremberg, publicat la jumătatea lunii iulie.

În 2035 va fi o lipsă de şapte milioane de muncitori

Pe viitor, IAB estimează că până în 2035 vor lipsi la apel şapte milioane de muncitori dacă nu se face nimic pentru a se menţine muncitorii cu vechime în posturi, a se întări munca femeilor şi a recruta imigranţi.

Până atunci, întreprinderile se dau peste cap pentru a atrage candidaţi. Între înmulţirea licitaţiilor şi selecţia personalului, „costurile de angajare ale întreprinderilor au crescut în medie cu 13,7%”, a calculat IAB.

La Vivantes, 1.500 de posturi sunt încă neocupate, arată purtătorul său de cuvânt, Christoph Lang. „Personalul face deci maximum pentru a-i reţine pe noii colegi”. Pentru a-i păstra, grupul a creat şi programe speciale de integrare şi eliberează circa zece ore în programul angajaților ca să însoţească primii paşi ai noilor recruţi la Berlin.

Pentru a acoperi nevoile în domeniul inteligenţei artificiale, Mercedes va investi 2 miliarde de euro până în 2030 în pregătirea continuă la scară mondială, a anunţat grupul la sfârşitul lui iulie. În 2022, el a primit deja „120.000 de participări la pregătiri legat de digitalizare, ca software, codificare și calcul” în lume, precizează constructorul auto.

Puterile politice nu rămân mai prejos. Din India în Mexic, guvernul înmulţeşte iniţiativele pentru a atrage mâna de lucru străină, după modelul ministrului muncii, Hubertus Heil, care s-a dus recent la Kerala, unde le-a explicat inginerilor şi tehnicienilor indieni că Germania „are nevoie de ei”. În iunie, a fost adoptată o nouă lege a imigrării calificate, pentru a accelera şi simplifica procedurile de acordare a vizei. Se străduie să-şi dovedească utilitatea.

Recul de atractivitate

În ce priveşte atractivitatea pentru talentele străine, Germania a regresat de pe locul 12 pe 15 în patru ani, printre cele 38 de ţări ale Organizaţiei de cooperare şi dezvoltare economică (OCDE), potrivit unei evaluări a Fundaţiei Bertelsmann. Limba, clima, dar şi creşterea extremei drepte în estul ţării nu sunt în favoarea Germaniei.

Externalizarea anumitor activităţi este una din opţiunile alese de întreprinderile germane, după modelul Bosch, care, după saturarea centrelor de dezvoltare de software în India sau România, a trimis ingineri indieni să dezvolte un nou centru în Mexic. Mutarea în altă parte nu este totuşi suficientă. Programele de pregătire în străinătate nu pot „compensa decât jumătate din nevoile” Vivantes, precizează Christoph Lang. Trebuie găsite alte resurse interne, de exemplu oferind mai multe posibilităţi de supraveghere a copiilor sau aranjând orarele pentru a permite femeilor să-şi crească timpul de muncă, explică el.

Ministrul de finanţe, liberalul Christian Lindner, a produs o nouă polemică în această vară explicând în presă că există în Germania „milioane de persoane care sunt teoretic disponibile pe piaţa muncii, dar care trăiesc din contribuţii sociale”. El a pus puţin gaz pe foc sugerând să creeze stimulente pentru a încuraja munca peste 63 de ani. (Traducere: Gabriela Sîrbu)