Folosirea sistemului Phalanx CIWS, care a salvat un distrugător american în Marea Roșie, costă 3.500 de dolari pe secundă

Într-o secundă, sistemul Phalanx CIWS, care protejează multe nave militare NATO de amenințările care ajung foarte aproape de ele, trage 75 de proiectile, care costă 46 de dolari unitatea. Astfel, muniția folosită într-o secundă costă aproape 3.500 de dolari. Informația apare în bugetul pentru anul fiscal 2025 propus de Departamentului Apărării din SUA, transmite publicația The War Zone.

La începutul lunii februarie, un sistem Phalanx CIWS (Close-In Weapon System) a salvat distrugătorul american USS Gravely, aflat în Marea Roșie. O rachetă trasă de rebelii Houthi a ajuns la o distanță mai mică de 2 km de navă după ce rachetele interceptoare nu au reușit să o distrugă. Sistemul Phalanx a fost ultima linie de apărare a distrugătorului.

Detalii despre costurile de operare ale platformei apar în propunerea de buget pentru anul fiscal 2025 al Departamentului Apărării. În cadrul acestuia, Forțele Navale ale Statelor Unite (United States Navy) cer peste 17 milioane de dolari pentru achiziția a 372.000 de proiectile de 20 mm pentru Phalanx.

Sistemul trage până la 4.500 de proiectile pe minut (poate fi setat, de asemenea, la cadență de 3.000) și poate intercepta ținte aflate la o distanță maximă de 3,7 km. Phalanx folosește un tun automat cu șase țevi M61 Vulcan și are propriile radare, senzori, camere și sisteme optice, care îi permit să intercepteze automat țintele. Phalanx, care de obicei este utilizat în mod autonom, poate fi controlat și manual, la nevoie.

Magazia de pe Phalanx are o capacitate de 1.550 de proiectile, care costă în total 71.000 de dolari. Când este setat la 4.500 de lovituri/minut, sistemul trage, la foc continuu, toate proiectilele în 20 de secunde. La 3.000 lovituri/minut le termină în 31 de secunde.

Citește și: O rachetă interceptoare costă 2 mil. de dolari, un fascicul câțiva dolari / După experiențele costisitoare din Marea Roșie, U.S. Navy vrea mai multe lasere pe navele sale

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

4 comentarii

bula

19.3.2024 la ora 2:41 pm

Daca un distrugator care costa2 mld dolari, gloantele alea sunt nimic. Problema reala e ca in principiu nava are alte arme care ar trebui sa intercepteze mai devreme o racheta antinava si asta nu s-a intamplat in speta de fata.
jonshardware

19.3.2024 la ora 3:45 pm

„Operarea „?nu utilizarea? iar google translate? „Costs $3,500 Per Second In Ammo To Fire”
VarfulCuBor

19.3.2024 la ora 6:32 pm

Cred ca e ceva in neregula cu traducerea. Phalanx-ul nu functioneaza decat 30 de secunde???? Caci atita munitie are? E bine de stiut ca poti distruge un oareșce de 2 miliarde de coco, lansand trei rachete la interval de 35 de secunde una dupa alta.
- Prostu satului
  
  19.3.2024 la ora 11:12 pm
  
  Trebuie sa cititi articolul original (si eventual si ceva in plus) daca va intereseaza cu adevarat subiectul.
  In teorie Phalanx este gandit sa poata angaja tinte de la cca 5 km, dar distanta maxima efectiva de la care are rost sa folosesti arma este de cca 1,5 km. Rachetele anti-nava, care reprezinta principalele pericole impotriva carora a fost gandit Phalanx, se deplaseaza cu viteze de 1-3 Mach, deci vor parcurge cei 1,5 km de mai sus in 2-3-4 secunde. Altfel spus, Phalanx nu va trage cam niciodata serii mai lungi de, hai sa zicem, maximum maximorum 5 secunde, pentru simplul motiv ca daca in acele 5 secunde nu distruge tinta, n-o sa apuce sa mai traga o alta serie.
  Continuand rationamentul, magazia de 1550 de proiectile ajunge pentru minimum 6-7 serii „invingatoare” – si poate fi reincarcata in mai putin de cinci minute.
  Acum, intr-adevar, DACA un adversar poate lansa intr-un timp scurt mult mai mult de 6-7 rachete si DACA toate sunt trase impotriva unei SINGURE nave si DACA toate celelalte sisteme de aparare ale navei au eficacitate zero barat (astfel incat aceasta sa se bazeze exclusiv pe Phalanx) si DACA nava are un singur Phalanx, atunci, da, e foarte posibil ca apararea navei sa fie coplesita si aceasta sa fie grav avariata, sau chiar distrusa, scufundata.
  Totusi, pe de o parte sunt cam multi de „daca”.
  Pe de alta parte, nu asa functioneaza lucrurile in viata reala. Niciun sistem ofensiv – sau defensiv – nu este infailibil. Probabil ca s-ar putea construi o nava practic invulnerabila, intesata de toate sistemele defensive imaginabile… dar ar costa cat o intreaga flota „normala” la un loc si pe ea n-ar mai avea loc si sistemele ofensive… altfel spus, ar fi nu doar extrem de costisitoare, ci si inutila.
  Ca o paranteza, prin secolul 16 sau 17 (ori poate chiar 18?), gasiti informatia usor pe Net, suedezii au construit cea mai tare corabie de razboi din toate timpurile, gigantica pentru standardele vremii si hiperinarmata. Asa de bine blindata si greu inarmata, incat a pornit in voiajul inaugural, a navigat vreo mila, dupa care a facut capac si s-a scufundat. Singura, fara niciun”sprijin” din partea dusmanilor.
  A doua paranteza. Aproape indiscutabil, arma moderna cu cel mai mare succes a fost (si probabil inca este) pistolul mitraliera AK47, cu imbunatatirile ulterioare. A implinit deja 80 de ani, a fost fabricat in sute de milioane de exemplare prin toata lumea si, imposibil de estimat o cifra exacta, dar probabil are multe zeci de milioane de crestaturi pe raboj.
  AKM-ul „obisnuit”, pe care-l cunosc cam toti romanii care „au facut armata”, are un incarcator de 30 de cartuse. Iar infanteristul tipic inarmat cu acest pistol mitraliera mai cara cu sine trei incarcatoare pline, deci un total de 120 cartuse.
  Cadenta AKM pe foc automat este de 600 de cartuse pe minut. Daca trage nesabuit pe foc automat, omul nostru isi epuizeaza toata munitia in mai putin de 30 de secunde (12 de foc efectiv, plus timpul necesar schimbarii incarcatoarelor)… dupa care ramane in fata inamicului inarmat cu baioneta si cu lopatica de campanie.