Forumul Judecătorilor solicită desființarea Secției speciale pentru investigarea magistraților

Asociația Forumul Judecătorilor din România solicită încă o dată ferm puterii legislative și puterii executive să desființeze imediat structura de parchet separată, creată pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori, se arată într-un comunicat al asociației magistraților.

Principalele idei:

• Prin avizul său, Comisia de la Veneția a sugerat reconsiderarea înființării unei secții speciale pentru anchetarea magistraților. Ca alternativă, s-a propus folosirea unor procurori specializați, simultan cu măsuri de salvgardare procedurale eficiente.
• Comisia de la Veneția a stabilit că „Folosirea procurorilor specializați în astfel de cazuri [corupție, spălare de bani, trafic de influență etc.] a fost angajată cu succes în multe state. Infracțiunile în cauză sunt specializate și pot fi mai bine investigate și urmărite de personal specializat.
• În plus, investigarea acestor infracțiuni necesită foarte des persoane cu experiență specială în domenii foarte specifice. Cu condiția ca actele procurorului specializat să facă obiectul unui control judiciar adecvat, aduce multe beneficii și nu există obiecții generale față de un astfel de sistem.” CDL-AD (2014)041, Aviz interimar privind proiectul de lege privind Parchetul de Stat al Muntenegrului, par.17, 18 și 23.
• Prin Raportul ad hoc privind România (Regula 34) adoptat de Grupul de state împotriva corupției (GRECO), la cea de-a 79-a Reuniune Plenară (Strasbourg, 19-23 martie 2018), s-a indicat faptul că secția pare ca „o anomalie în actuala structură instituțională, în special din cauza (i) faptului că nu au existat date sau evaluări specifice care să demonstreze existența unor probleme structurale în justiție care să justifice o astfel de inițiativă; (ii) din cauza modului în care este desemnată conducerea și a (iii) faptului că această secție nu ar avea la dispoziție anchetatori și instrumente de investigație adecvate, spre deosebire de alte organe de urmărire penală specializate.
• De asemenea, s-a subliniat faptul că acest organism ar fi supraîncărcat imediat din pricina proiectelor de dispoziții care prevăd transferul imediat al multor cauze de la alte parchete, în timp ce numărul mic de personal nu este corespunzător pentru soluționarea acestora (15 funcții în total, conform proiectului de lege).
• Mai mult, această nouă secție va urmări infracțiunile, chiar dacă sunt implicate alte persoane, împreună cu magistrații (spre exemplu, funcționari publici, oficiali aleși, oameni de afaceri etc.), în conformitate cu formularea amendamentelor propuse la articolul 88 ind.1 alin. 11 din Legea nr. 304/2004.
• Aceasta ar putea conduce la conflicte de competență cu parchetele specializate existente (DNA, DIICOT, parchetele militare), chiar dacă autoritățile amintesc că astfel de conflicte sunt, în mod normal, soluționate de Procurorul General.
• Mai important, există și temeri că această secție ar putea fi ușor utilizată, în mod abuziv, pentru a se elimina cauzele tratate de parchetele specializate sau pentru a interfera în cauzele importante, sensibile, în cazul în care reclamațiile împotriva unui magistrat au fost depuse incidental în acea cauză, deoarece ar intra automat în competența noii secții (situație în care ar trebui să se ia o decizie de disjungere a cauzei conform normelor generale de procedură penală în materia conexării / disjungerii cauzelor, pentru ca aceasta să rămână la procurorii competenți inițial).”
• Nu în ultimul rând, raportat la modalitatea de organizare și funcționare a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, apare extrem de greu de imaginat modalitatea în care procurorii din cadrul acestei Secții ar putea ei înșiși să fie în mod real cercetați pentru eventuale infracțiuni săvârșite, în special cele în legătură cu serviciul.
• De altfel, ultimele modificări legislative aduse Legii 304/2004, realizate prin OUG 7 din data de 19.02.2019 prin care s-a adăugat la art. 881 alineatul 6, au fost percepute ca reprezentând un pas pentru plasarea Secției în afara autorității Procurorului general, până la transformarea acesteia, de facto, într-un parchet separat.
• Această modificare legislativă a fost adoptată fără o consultare prealabilă şi fără avizul CSM care, de altfel, în ședința din data de 25.02.2019, a hotărât transmiterea unei solicitări către Guvernul României privind abrogarea OUG 7/2019, cu excepția unor modificări introduse urmare a solicitării CSM.
• Pe cale de consecință, un magistrat vizat de acțiuni îndreptate împotriva sa de un procuror din cadrul acestei Secții ar putea avea percepția imposibilității faptice de a-și realiza o apărare adecvată.
• În condițiile în care punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unui magistrat poate conduce la suspendarea acestuia din funcție, Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție ar putea fi percepută, raportat la aspectele analizate ținând de organizarea și funcționarea sa, ca un factor de presiune de natură să afecteze independența judecătorului.
• Autonomia funcțională nu trebuie confundată cu autocrația instituțională, care presupune concentrarea puterii absolute în mâinile unei persoane sau a unui grup restrâns de persoane.
• Ca o contrapondere pentru astfel de riscuri pentru democrație, a apărut principiul limitărilor și al echilibrelor („checks and balances”), care presupune ca puterile dintr-un sistem democratic să aibă aproximativ aceeași pondere, respectiv ca acestea să fie echilibrate pentru a se putea limita reciproc, evitând astfel excesul de putere – folosirea puterii statale în mod abuziv.
• Din punctul nostru de vedere, o astfel de ipoteză în materia răspunderii penale impune evitarea situațiilor în care un grup restrâns de persoane să dețină puterea absolută de a efectua acte de urmărire penală indiferent de infracțiunea săvârșită de o persoană, competență dată de calitatea acelei persoane (în speță, cea de magistrat).
• Aceasta deoarece norma de competență se aplică inclusiv persoanelor din grupul restrâns, ceea ce poate conduce, într-un anumit context nedorit, la o formă de imunitate penală de facto, absolută (pentru orice fel de infracțiune), pe care și-o pot asigura membrii grupului restrâns.
• Un astfel de sistem poate constitui un risc pentru regimurile democratice și în ipoteza nedorită în care conturarea unei autocrații instituționale ar putea permite asigurarea unei imunități penale de facto, absolute (pentru orice fel de infracțiune) pentru orice persoană care ar putea săvârși fapte de natură penală și căreia i se aplică norma de competență rationae personae (în speță, unor magistrați).
• Înainte de a fi înființată Secția specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție, niciun procuror nu avea competență absolută în materie penală, astfel încât să cerceteze un alt magistrat, indiferent de infracțiunea pe care a săvârșit-o.
• Altfel spus, niciun procuror care făcea parte dintr-o structură de parchet nu putea asigura imunitate penală totală de facto altui procuror făcând parte din același grup restrâns (structura de parchet) și nici împreună nu puteau asigura o imunitate penală totală de facto oricărui alt magistrat.
• Sistemul limitărilor și al echilibrelor („checks and balances”) permitea oricărei structuri de parchet să efectueze urmărire penală conform competenței proprii (spre exemplu, DNA în ceea ce privește corupția, DIICOT în ceea ce privește crima organizată, parchetele nespecializate în ceea ce privește infracțiunile de drept comun etc.), astfel că niciun procuror sau judecător nu putea avea premisele unei imunități penale de facto, totale, absolute, în cazul în care ar încălca legea penală.
• Instituțiile menționate aveau o organizare proprie, erau organizate teritorial etc., astfel încât erau excluse de principiu legăturile atât de strânse facilitate de modul de organizare care să permită un derapaj de la regulile democrației.
• Or, prin modul în care a fost concepută Secția specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție, toate infracțiunile săvârșite de un magistrat sunt în competența exclusivă a acestei secții, indiferent de natura sau gravitatea lor.
• Această regulă se aplică inclusiv în situația ipotetică – evident, nedorită în viitor, dar care nu poate fi exclusă ca raționament într-un demers cognitiv criminologic – ca membrii Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, individual sau împreună, să se afle în situația de a fi investigați pentru vreo infracțiune.
• Un stat de drept, așa cum se pretinde și statul român, are obligația de a respecta normele minime general acceptate pentru independența justiției, în orice stat membru al Uniunii Europene.

Sursa foto: INQUAM_Octav Ganea

Citiți și: BREAKING Kovesi a scăpat de controlul judiciar. Decizia Curții Supreme e definitivă