Fost ambasador al Japoniei în SUA: Rusia și China acționează, apoi zâmbesc. Putin a ocupat Crimeea mizând că lumea va uita/ Premierul Abe nu a plecat furios de la București, construim parteneriatul strategic

Decât un acord prost, mai bine fără acord, aceasta este cheia de lectură a Summit-ului Trump-Kim din Vietnam, pe care o propune diplomatul nipon Ichiro Fujisaki, într-un interviu acordat G4Media.

Fost ambasador al Japoniei la Washington și responsabil de-a lungul timpului cu diplomația niponă în Asia și America de Nord, acesta crede că Phenian-ul nu a dat semne că vrea să renunțe la arsenalul nuclear, consideră preocupantă expansiunea militară a Chinei, și prevede o soluționare a războiului comercial dintre Washington și Beijing în termeni mai degrabă apropiați celor doriți de Casa Albă.

G4Media.ro: Presa internațională a relata acum câteva luni că prim-ministrul Shinzo Abe l-a nominalizat pe președintele Donald Trump la Premiul Nobel pentru Pace. Să înțelegem că în dosarul nuclear nord-corean eforturile diplomatice ale domnului Trump au început să dea rezultate mai mari decât este conștientă opinia publică sau deja este o uriașă realizare faptul că Washington-ul a deschis discuții cu Phenian-ul.

Ichiro Fujisaki: Domnul Abe a fost întrebat dacă a făcut o astfel de recomandare și a răspuns că, în conformitate cu regulile Institutului Nobel, nu poate face niciun comentariu în acest sens. Așadar, nici noi nu putem discuta asta.

Dar care este stadiul actual al discuțiilor deschise de americani cu nord-coreenii?

Haideți să punem deoparte problema legată de Premiul Nobel și totodată să nu discutăm în termeni de „americani” și „nord-coreeni”. Comunitatea internațională, incluzând aici Rusia, China, SUA, este cea care a sancționat Coreea de Nord printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. Așadar, este vorba de „comunitatea internațională” și „Coreea de Nord”.

Nu s-a făcut niciun progres, nu s-a ajuns la niciun acord la Summit-ul Trump-Kim din Vietnam. La ce vă așteptați în continuare?

Mai bine niciun acord decât un acord prost. Prin urmare, multă lume a răsuflat ușurată că domnul Trump nu s-a aventurat la un compromis facil. Cât privește următorul pas, cred că fiecare parte trebuie să înceapă negocieri la nivel oficial. Coreea de Nord își dorește probabil ca negocierile să fie cerute de Statele Unite, pentru a-și întări poziția. Întrebarea importantă însă este dacă nord-coreenii vor într-adevăr să renunțe (la arsenalul nuclear – n.r.). Încă nu reușim să vedem niciun semn în acest sens. Însă trebuie să facem astfel încât să punem Coreea de Nord în situația de a cere negocieri și a-și lua un angajament. Totodată trebuie cooptată o agenție internațională precum AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică – n.r.) care să monitorizeze.

Este Coreea de Nord un jucător în războiul comercial dintre SUA și China?

Nu cred.

Ați fost ambasador la Washington. În teorie, cât de își pot permite China și SUA să meargă într-o confruntare comercială?

Cred că în chestiunea surplusului comercial China va încerca pe cât posibil să se plieze după solicitările SUA. În plan militar sau de securitate, recuperarea decalajului nu este atât de simplă, va mai necesita timp și eforturi. Cred că într-un an electoral oricărui senator sau congresman i-ar fi dificil să nu afișeze o poziție hotărâtă față de China, dar în cele din urmă probabil se va ajunge la un anumit tip de înțelegere.

În realitate, creșterea economiei chineze încetinește. Va avea acest lucru impact și asupra confruntării comerciale dintre SUA și China? Apoi, sunt aceste semne de slăbiciune îngrijorătoare pentru economia globală?

Încetinirea aceasta este și rodul politicii SUA față de China, a majorării tarifelor la unele bunuri pe care China le exportă, însă consider că în cele din urmă se va ajunge la o soluție. Cum spuneam, China va încerca, pe cât posibil, să se plieze pe noul context. În ceea ce privește impactul tendințelor din economia chineză asupra economiei mondiale, eu cred că lucrurile sunt în curs de desfășurare, iar asta e valabil și pentru economia americană. Efectele se vor resimți din ce în ce mai mult.

UE ar trebui să fie îngrijorată?

În mare, da, cred că da.

Cum vedeți ascensiunea militară a Chinei în regiunea dumneavoastră?

Suntem preocupați de înarmarea Chinei, iar noi considerăm că SUA trebuie să fie puterea numărul unu în Asia, ca atare ne opunem oricărui demers menit să izoleze Statele Unite. Dorim ca SUA să fie implicate în regiune.

Cum ați descrie relația China-Rusia? Sunt colaboratori sau competitori?

Cred că și una, și alta. Însă din punct de vedere economic, China este mult mai puternică, în timp ce Rusia este foarte limitată. Exportă doar materii prime, resurse naturale, energie. Altfel spus, nu poate fi făcută o comparație în adevăratul sens al cuvântului. Pe de altă parte, dacă avem în vedere o raportare la America, ele pot colabora cel puțin parțial.

Rusia continuă se sporească tensiunile în Europa, destabilizând Ucraina, influențând alegeri în foștii sateliți sovietici – Republica Moldova, de pildă – subminând coeziunea UE. Considerați că este vorba de o strategie imperialistă, pe termen lung, a regimului Putin, care încă regretă prăbușirea URSS, sau mai degrabă de o luptă pentru supraviețuire a unui regim dintr-o țară neperformantă economic, dar care a moștenit un aparat uriaș militar și de securitate din epoca sovietică?

Eu cred că nici una, nici alta. În opinia mea, Rusia a intrat în Crimeea și Ucraina pentru că i s-a părut că a sosit momentul să o facă și pentru că a mizat pe faptul că la un moment dat oamenii vor da uitării ceea ce s-a întâmplat. Asemenea țări procedează deseori astfel.

În 1983, când a fost doborât avionul companiei Korean Airline, iar oamenii îi acuzau pe sovietici, guvernul sovietic le spunea cetățenilor săi să stea liniștiți, să nu se teamă, întrucât în trei ani totul va fi uitat. De aceea a construit și China baze aeriene în Marea Chinei de Sud. Se bazează pe aceeași psihologie, care spune: întâi acționează, apoi zâmbește.

Anul trecut, prim-ministrul Abe a vizitat România, dar a plecat cu un gust amar după ce nu a găsit și un premier la București…

Nu cred că… Este adevărat că, din nefericire, prim-ministrul de aici a fost nevoit să părăsească funcția în ziua precedentă, dar nu cred că domnul Abe a plecat nesatisfăcut de la București, întrucât a fost primit de președinte și a reușit să aibă și discuții concrete cu guvernul român. S-a discutat despre posibilitatea de a construi un parteneriat strategic, deci nu cred că prim-ministrul Abe a fost furios.

Așadar continuă eforturile de a ridica nivelul relației bilaterale la cel de parteneriat strategic?

Da.

Cu rezultate?

Da, așa sperăm. De exemplu, sprijinim această țară să devină membru OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – n.r.). Totodată, România are nevoie de anumite tipuri de infrastructuri, iar dacă Japonia va putea fi de folos, își va oferi sprijinul.

Tulburările politice nu s-au încheiat la București, iar coaliția aflată la putere prejudiciază anumite zone ale relației României cu partenerii săi strategici. Cât sunt de importante, pentru țări ca România, în vremuri ca acestea, parteneriatele strategice precum cele cu UE și NATO? Este limpede, lucru valabil inclusiv în regiunea dumneavoastră, că alianțele solide devin factori-cheie într-un context geopolitic tot mai delicat.

Fiecare țară se află într-o situație particulară. Japonia are de câțiva ani același guvern, dar odinioară guvernul se schimba în fiecare an. Și SUA au mai degrabă o politică internă dificilă, cu domnul Trump amenințat de opoziție… Fiecare țară are problemele sale interne. La fel și această țară (România – n.r.).

Sursa foto: Wikipedia

• *Biografie
  Ichiro Fujisaki, diplomat, a fost ambasadorul Japoniei în Statele Unite și ministru adjunct de externe. A ocupat totodată funcţia de ambasador la ONU şi Organizaţia Mondială a Comerţului, iar în MAE nipon a fost director general pentru afaceri nord-americane şi director general adjunct pentru afaceri asiatice.
  În prezent, este președintele Societății America-Japonia și președinte și CEO al Nakasone Peace Institute (NPI).