Fost ambasador al SUA la alianța nord-atlantică: Lăsați Ucraina să intre în NATO

O solicitare directă

Într-un material apărut în publicația The Atlantic, Daalder descrie situația actuală de pe teatrul de război est-european, afirmând că „după ce a suferit înfrângeri rușinoase în ultimele două luni, Vladimir Putin intensifică conflictul,” reînarmându-și, aprovizionându-și și repoziționându-și forțele pentru un nou atac major în estul Ucrainei. Chiar dacă trupele lui Putin vor putea fi capabile să le înfrîngă pe cele ucrainiene în cele din urmă, Daadler e de părere că acest lucru nu-l va mulțumi pe țarul de la Kremlin, care ar putea fi de acord cu o încetare a focului sau o negociere doar pentru a acorda timp armatei sale să se regrupeze.

În același timp, Statele Unite și aliații săi din NATO accelerează livrarea de arme grele pentru a ajuta Ucraina să reziste atacului rusesc, dacă nu chiar să câștige războiul.

„Dar atâta timp cât Putin va fi la putere, Rusia va continuă să facă tot ce poate pentru a modifica statutul de după Războiul Rece care l-a animat pe Putin încă de la prăbușirea Uniunii Sovietice,” susține fostul diplomat american. În opinia sa, întrebarea pe care ambele părți, în special Occidentul, vor trebui să o abordeze în curând este: ce se întâmplă cu Ucraina odată ce luptele vor stagna sau războiul se va termină?

„Răspunsul este simplu: pentru ca Ucraina să fie cu adevărat liberă și independentă, ea va trebui să fie membră a Uniunii Europene și a NATO. Deși Moscova va obiecta fără îndoială, agresiunea brutală a lui Putin arată clar că numai țările europene care sunt membre NATO pot fi cu adevărat în siguranță. Iar NATO ar trebui să primească Ucraina în rândurile sale,” crede Ivo Daalder.

Fostul ambasador își justifică această solicitare directă afirmând că, „în mod ironic, agresiunea neprovocată a Moscovei este dovada că nemulțumirea sa îndelungată despre deplasarea NATO prea aproape de granițele sale a fost puțin mai mult decât o scuză convenabilă pentru scopurile sale revizioniste. Alianța nu a reprezentat nicio amenințare pentru Rusia și, înainte de război, președintele Joe Biden și alți lideri NATO au spus clar că nu vor sări în apărarea Ucrainei.”

Daalder, care a fost ambasador la NATO între 2009 și 2013 în timpul lui administrației lui Barack Obama,  iar acum este președintele Chicago Council on Global Affairs, se declară convins că dacă Ucraina ar fi fost totuși membră a alianței militare, alături de statele baltice și de toți membrii non-sovietici ai Pactului de la Varșovia, atunci „ar fi fost puțin probabil ca Rusia să o invadeze de teama unei confruntări militare mai ample (cu NATO) pe care cu siguranță ar fi pierdut-o. Departe de ideea că NATO este cauza imediată a războiului, absența NATO i-a permis lui Putin să acționeze.”

Exemplul UE

Ivo Daalder se referă la noile interese de securitate ale țărilor europene apărute după 24 februarie, când forțele lui Putin au invadat Ucraina. El vorbește în particular de Germania, care și-a reevaluat relația cu Rusia după atac, de Finlanda și Suedia – care sunt pe punctul de a adera la NATO după decenii de neutralitate și independență -, precum și de deciziile altor state de a-și mări cheltuielile pentru apărare și a-și întări prezența militară pe flancul estic al NATO.

Expertul scrie că „această transformare în gândirea securității europene și a amenințării pe care o reprezintă Rusia ar trebui, de asemenea, să ghideze abordarea occidentală a viitorului Ucrainei.” Daalder da că exemplu UE, care a făcut deja pași rapizi privind acceptarea Ucrainei în blocul european.

„Ca parte a apartenenței sale la bloc, Ucraina va primi o garanție de securitate de la alți membri ai UE: Tratatul Uniunii Europene include o clauză de apărare reciprocă de tipul celei pe care Ucraina a cerut-o ca parte a oricărei negocieri de pace sau a încetării ostilităților cu Rusia,” precizează fostul ambasador.

Deși Ivo Daalder recunoaște că acest lucru este important, el susține că există două probleme dacă Kievul vrea să se  bazeze doar pe aderarea la UE pentru a-și asigura securitatea pe termen lung împotriva agresiunii ruse: 1) chiar dacă este accelerată, integrarea în Uniunea Europeană va dura probabil multe luni, dacă nu un an sau doi; 2) deși garanția de securitate a UE este semnificativă, ea nu leagă Statele Unite de apărarea Ucrainei.

Fostul ambasador crede că ambele deficiențe pot fi depășite prin aderarea la NATO, care ar face ca garanția de securitate oferită de Statele Unite să se extindă și pe teritoriul său.

Daalder amintește că există un precedent. În 2008, Ucraina a urmărit să obțină o invitație pentru a aplica pentru Planul de acțiune pentru aderarea la NATO (MAP), care pregătește națiunile aspirante pentru aderarea la alianță. Dezacordul puternic între aliați a blocat însă adoptarea unei decizii, ceea ce a condus la angajamentul vag că Ucraina (și Georgia) „vor deveni membre NATO.”

Până acum, aliați cheie precum Germania și Franța au respins invitarea Ucrainei să adere la NATO, de teamă să nu provoace Rusia. În situația actuală însă, după ce „Moscova a demonstrat că nu trebuie provocată ca să comită o agresiune, NATO trebuie să inverseze această poziție și să aducă Ucraina în alianță cât mai curând posibil.”

Obstacole

Fostul ambasador american la NATO enumeră și o listă de obstacole, practice și de altă natură, care stau în calea intrării Ucrainei în NATO  printre care:

* Reținerea Ucrainei de a adera. În urmă cu câteva săptămâni, imediat după începutul invaziei rusești, președintele Volodimir Zelenski a sugerat că ar fi dispus să renunțe la calitatea de membru NATO, dar numai dacă Kievul va primi garanții de securitate obligatorii din punct de vedere juridic care ar fi chiar „mai puternice decât cele ale NATO.” O inițiativă de a oferi Ucrainei intrarea rapidă în NATO, un efort condus de SUA și de alți aliați militari importanți, precum Marea Britanie, Franța și Germania, ar asigura Kievul că garanția de securitate a alianței este serioasă și reală, crede Daalder.

* Opoziția Moscovei. Putin ar obiecta, fără îndoială, față de aderarea Ucrainei la NATO și ar amenința cu consecințe politice și militare. Expertul susține însă că forțele rusești au invadat deja Ucraina și au comis atrocități împotriva populației acesteia. În plus, nu este exclus că Putin să escaladeze conflictul, ordonând folosirea de arme chimice sau nucleare. În final însă, Rusia nu poate face mare lucru pentru a împiedica intrarea Ucrainei în NATO, e de părere fostul ambasador.

* Problema teritorială. Ivo Daalder consideră că, foarte probabil cel mai mare obstacol practic este că o parte a teritoriului Ucrainei este probabil să fie contestat sau, dacă nu, ca în cazul Crimeei, sub ocupație străină în viitorul previzibil. Dacă conflictul actual se prelungește sau stagnează, acest lucru ar însemna că NATO va invita în rândurile sale o țară aflată activ în război – un lucru fără precedent, dar nu imposibil de pus în practică.

Fostul diplomat oferă și soluții la această situație: Kievul și noii săi aliați din NATO ar putea conveni că Ucraina va continuă să suporte greul luptelor din estul și că țările NATO vor continuă să-i furnizeze armele și informațiile necesare pentru a se apăra. De asemenea, ar putea fi de acord că NATO nu va interveni direct în conflict decât dacă Rusia amenință din nou fie Kievul, fie viabilitatea statului ucrainean. (Aranjamente similare ar putea fi făcute cu privire la orice teritoriu ocupat din Ucraina).

Sprijinul american

Pentru a realiza acest lucru, vor fi necesare o campanie de advocacy puternică și o diplomație atentă, Statele Unite urmând să fie cheia ambelor eforturi. Daalder crede că aceste lucruri sunt fezabile, mai ales ținând cont de faptul că Administrația Biden a reușit să construiască o coaliție puternică și unită de state occidentale pentru a slăbi și izola Rusia și pentru a ajuta Ucraina militar și financiar. „Washingtonul a condus acest efort de la început. Acum trebuie să facă același lucru pentru a uni membrii NATO în spatele ideii de a invita Ucraina să se alăture,” susține fostul ambasador.

În plus, situația este avantajată de sprijinul pe care membri importanți ai Administrației de la Washington o arată față de cauza ucraineană. Aici e vorba nu doar de presedintelele Biden, care a susținut constant extinderea NATO, ci și de secretarul de stat Antony Blinken, consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan sau Victoria Nuland, numărul 4 la Departamentul de Stat, care, în calitate de ambasador al SUA la NATO în 2008, a sprijinit eforturile de oferi Ucrainei un MAP.

În acest context, fostul diplomat e de părere că un angajament puternic al SUA de a sprijini aderarea Ucrainei la NATO este vital pentru a convinge alți membri să urmeze exemplul, incluzând aici mai ales Germania și Franța.

Ivo Daalder concluzionează afirmând că Putin a invadat Ucraina aparent pentru că NATO se apropia prea mult de granițele Rusiei și i-a amenințat securitatea. Atacul său neprovocat a avut însă efectul contrar, aducând NATO și mai aproape de granițele Rusiei. Alianța urmează să staționeze în mod permanent un număr mare de trupe la frontiera sa de est, Finlanda, care împarte o graniță de peste 1,300 de km cu Rusia, se va alătura NATO, la fel ca și Suedia, iar Ucraina ar putea adera și ea la alianță până la urmă. „Acceptarea Ucrainei în NATO ar reprezenta înfrângerea finală a strategiei eșuate a lui Putin,” crede expertul.

Comentariile fostului emisar al Statelor Unite la cartierul general al NATO de la Bruxelles au fost făcute cu doar câteva zile înainte ca președintele Parlamentului de la Kiev să anunțe că Ucraina nu doreşte să elimine din Constituţie obiectivul privind aderarea la NATO.

„Amendamentele la Constituţie nu sunt un scop în sine şi nu vor deveni unul,” a declarat preşedintele Radei Supreme a Ucrainei, Ruslan Stefanciuk. Ceea ce este ancorat în Constituţie cu privire la alianţa militară NATO şi la Uniunea Europeană constituie „perspectiva Ucrainei asupra viitorului său,” a subliniat el.

Ziariștii au reamintit că unul dintre principalele obiective declarate ale agresiunii ruse asupra Ucrainei a fost acela de a împiedica ţara vecină să adere la NATO şi de a obţine un statut neutru pentru ea. Preşedintele Zelenski s-a declarat dispus să discute despre un statut neutru pentru ţara sa şi despre garanţii de securitate din partea altor ţări. Însă până acum nu au existat rezultate tangibile în negocierile dintre Ucraina şi Rusia.

Rusia a cerut, de asemenea, ca Ucraina să renunţe oficial la Peninsula Crimeea de la Marea Neagră şi la regiunile estice Doneţk şi Lugansk. Însă oficiali ruşi au formulat în ultimul timp revendicări și asupra întregii zone de sud a Ucrainei, inclusiv a oraşului-port Odesa.

Referindu-se la aceste solicitări, Ruslan Stefanciuk a afirmat că integritatea teritorială a Ucrainei constituie „o linie roşie.”

Surse: The Atlantic, ECFR, NATO / Sursa foto: Wikipedia Commons / president.gov.ua