Fost premier european, editorial despre ”lumea post – americană deplin etalată”/ Carl Bildt: Statele Unite au renunțat la orice ambiție de conducere globală, lucru extrem de nou și totodată tragic

Reuniunea anuală a Adunării Mondiale a Sănătății – adunarea generală a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) – nu este în mod normal ceva care să atragă multă atenția în afara cercului celor direct interesați, scrie fostul premier și ministru de externe al Suediei, Carl Bildt, într-un text publicat de The Washington Post.

Dar întâlnirea de săptămâna aceasta a fost foarte diferită. Cu ocazia ei, lumea post-americană s-a expus complet privirilor, cum rareori a mai fost văzută. Nu e ca și cum SUA ar fi încetat să mai existe – nici vorbă. Dar ele au renunțat la orice ambiție de conducere globală și la orice funcție de a insufla inspirație la nivel global.

Iar acesta e un lucru extrem de nou. Și totodată tragic.

Primul vorbitor important la sesiunea virtuală, cu membrii audienței răspândiți peste tot prin lume, a fost președintele chinez Xi Jinping. A fost un spectacol atent calibrat, plin de încredere de sine și probabil eficace.

Discursul lui a conținut patru mesaje: China a gestionat cu aplomb criza și a lăsat-o deja în urmă; China este gata să ajute restul lumii, și mai ales Africa; China susține transparența, inclusiv o evaluare a ceea ce s-a întâmplat, odată ce vom fi trecut cu toții de criză; un vaccin trebuie să fie considerat un bun public global disponibil tuturor.

Apoi, din Europa, au fost Emmanuel Macron al Franței și Angela Merkel a Germaniei cu mesaje de puternică susținere a cooperării globale în lupta cu virusul, mai ales prin intermediul OMS. Și ei au declarat că vaccinul pe care-l așteaptă toată lumea ar trebui să fie un bun public global.

Iar UE a fost aceea care a manevrat meticulos demersul diplomatic necesar pentru realizarea unui consens global în favoarea unei rezoluții care cere o evaluarea cuprinzătoare a gestionării pandemiei de coronavirus. Proiectul de rezoluție a evoluat în așa fel încât a ajuns să fie co-sponsorizat de un mare număr de țări din afara UE.

Ideea unei evaluări de un fel sau altul cu privire la ceea ce s-a petrecut cu adevărat în China – și peste tot – de la apariția inițială a virusului a fost propusă prima dată de Australia acum câteva săptămâni și, la acea dată, a determinat un răspuns furios de la Beijing.

Însă UE a reușit să introducă prevederi privind evaluarea în rezoluție, care ulterior a fost co-sponsorizată de Australia. Limbajul, evident ceva mai diplomatic decât campania retorică pe care o auzim de la Casa Albă, a satisfăcut în mod clar intenția inițială a australienilor.

China știa în ce direcție se îndreptau lucrurile. Dornică să se prezinte drept un actor responsabil în cadrul cooperării sanitare globale, a renunțat la obiecțiile pe care poate le va fi avut și a acceptat termenii evaluării așa cum erau stabiliți în rezoluție.

A fost nevoie să treacă patru ore de discursuri ale unor miniștri din toată lumea pentru ca SUA să-și facă simțită prezența. Până la acel moment SUA nu fuseseră nici măcar pomenite. Însă tonul discursului ținut de secretarul american al Serviciilor de Sănătate și Umane, Alex Azar, a fost clar diferit de al celorlalte cuvântări și nu a făcut decât să alimenteze impresia că SUA sunt mult mai interesate de a lupta cu China decât de a lupta cu virusul.

În privința participării Taiwanului la Adunare, SUA au un argument valid – și sprijin din partea unor țări care erau considerate cândva aliatele lor. Însă la nivelul celorlați care împărtășesc aceeași opinie exista consensul că chestiunea mai poate fi amânată.

Simultan, în afara Adunării, administrația Trump a lansat un baraj de acuzații împotriva Chinei și OMS, culminând cu amenințarea președintelui de a părăsi organizația în decurs de o lună. Ceea ce ar fi o reală tragedie pentru toate părțile interesate. Însă trebuie spus că, pentru orice observator al discuțiilor din Adunare, a existat senzația că SUA au și ieșit deja din OMS.

Aceasta a fost lumea post-americană pe deplin etalată: China hotărâtă și încrezătoare în propriile forțe. Europa încercând să salveze ce mai poate fi salvat din cooperarea globală. Și administrația Trump mai mult pe dinafară, împroșcând cu artileria grea în toate direcțiile, dar cu rezultate concrete limitate.

În cele din urmă, SUA au trebuit să accepte că rezoluția redactată la inițiativa UE a fost adoptată prin consens. Rareori au mai fost SUA marginalizate într-o asemenea măsură la o reuniune diplomatică majoră. O lume obișnuită cu conducerea Americii – un lucru bun, spun mulți, sau rău, spun unii – a fost nevoită să treacă mai departe pentru a se ocupa de chestiuni urgente legate de lupta cu virusul.

Sursa: The Washington Post/ Rador/ Traducere: Andrei Suba