Fostele state sovietice se uită cu atenție la oportunități, în timp ce Rusia se confruntă cu probleme grave în Ucraina / Riscă Moscova să piardă influența în Caucaz și în Asia Centrală?

Reversul suferit de armata rusă în regiunea ucraineană Harkov ar putea fi un punct de cotitură în lupta Kievului pentru a alunga trupele rusești din țară, dar ar putea, de asemenea, să provoace repercusiuni mult mai ample pentru Moscova într-un spațiu mult mai amplu, pe măsură ce alte țări ex-sovietice urmăresc atente care sunt limitele capacităților Moscovei, arată o analiză The Guardian.

„Puterea drapelului rusesc a scăzut considerabil, iar sistemul de securitate din fostul spațiu sovietic pare să fie rupt”, arată Laurence Broers, membru asociat la Chatham House.

Săptămâna aceasta, în timp ce atenția era concentrată dincolo de Marea Neagră, în Ucraina, luptele de la granița dintre Azerbaidjan și Armenia au provocat moartea a aproximativ 100 de soldați, după ce Azerbaidjanul a bombardat mai multe orașe din Armenia, ambele părți acuzându-se reciproc de „provocări”.

Analiștii cred că Azerbaidjanul a decis să testeze apele în timp ce Rusia se lupta în Ucraina. Rusia a sprijinit în mod tradițional Armenia în disputa sa teritorială cu Azerbaidjanul în cele trei decenii de la căderea comunismului.

„Azerbaidjanul se simte destul de încrezător în acest moment geopolitic și mai ales acum, în timpul contraofensivei ucrainene”, a declarat Tom de Waal, senior fellow la Carnegie Europe. „Acest lucru pare să vizeze în mod absolut atât Rusia, cât și Armenia, testând angajamentul Rusiei de a apăra Armenia.”

Rusia a declarat că a intermediat o încetare a focului marți. Ambele părți au fost de acord cu desfășurarea unei forțe rusești de menținere a păcii ca parte a unui armistițiu care să pună capăt războiului în toată regula din 2020.

Armenia a făcut apel la sprijin militar din partea Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), un pact de apărare reciprocă dominat de Rusia, dar Moscova este reticentă în a interveni direct.

„Rusia este în mod clar echivocă, atât pentru că este masiv suprasolicitată în Ucraina, cât și pentru că nu vrea o dispută cu Azerbaidjanul în acest moment”, a declarat de Waal.

Separat, ciocniri au izbucnit miercuri dimineață la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan, ucigând un polițist de frontieră și rănind alți cinci în Tadjikistan, potrivit rapoartelor locale.

Deși acest incident specific nu are legătură directă cu războiul din Ucraina și deși Rusia a avut în mod tradițional relații bune cu ambele țări, analiștii spun că invazia rusă a schimbat complet raportul de forțe într-o regiune care, timp de ani de zile, a fost un câmp de luptă pentru influența rusă, chineză și occidentală, și a pus Rusia într-o poziție defensivă.

În luna ianuarie a acestui an, când un val de proteste a zguduit Kazahstanul, președintele rus, Vladimir Putin, a aprobat desfășurarea în această țară a unei forțe CSTO conduse de Rusia. Misiunea a fost scurtă și nu s-a angajat în nicio luptă, dar a fost suficientă pentru a consolida președinția lui Kassym-Jomart Tokayev.

Cu liderul Kazahstanului îndatorat Moscovei pentru ajutor, cu forțele rusești menținând pacea între Armenia și Azerbaidjan și cu Kremlinul masând trupe la granița cu Ucraina, Putin părea să aibă mai multă influență ca niciodată în fostul spațiu sovietic.

O mare parte din aceste lucruri s-au destrămat pe parcursul sângeroasei „operațiuni militare speciale” a lui Putin în Ucraina, și în special în ultima săptămână, când avansul rapid al Ucrainei a dat peste cap planurile de război ale lui Putin.

„Asistăm la prăbușirea reputației Rusiei ca garant al securității, care se întâmplă atât la nivel material, cu concentrarea masivă de forțe în Ucraina, dar și la nivelul subiectiv al reputației garanțiilor de securitate rusești”, a declarat Broers.

În întreaga regiune, invazia din Ucraina i-a șocat și îngrijorat pe aliații ruși, dar i-a și încurajat să adopte o poziție mai dură față de Moscova.

Kazahstanul, în mod tradițional un aliat apropiat, i-a înfuriat pe mulți la Moscova încercând să rămână neutru în privința Ucrainei, refuzând să recunoască teritoriile controlate de Rusia în estul Ucrainei și promițând să nu ajute eforturile Rusiei de a eluda sancțiunile internaționale.

Acest lucru i-a determinat pe unii de la Moscova să pună la îndoială suveranitatea Kazahstanului, inclusiv pe fostul prim-ministru rus Dmitri Medvedev, care l-a numit un „stat artificial” într-o postare pe care a șters-o ulterior.

Dar, în timp ce Kazahstanul rămâne precaut față de amenințările pe termen lung din partea vecinului său mai mare și presupus aliat, există și alții gata să intervină și să umple golul. Miercuri, președintele chinez, Xi Jinping, a sosit în Kazahstan, în ceea ce se crede a fi prima sa călătorie în străinătate de la începutul pandemiei Covid.

„Vom continua să sprijinim în mod hotărât Kazahstanul în protejarea independenței, suveranității și integrității sale teritoriale”, a afirmat liderul comunist, într-o declarație care a părut parțial îndreptată împotriva Kremlinului.

Joi și vineri, Xi și Putin vor participa la un summit al șefilor de stat din cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai, o grupare regională de securitate, la Samarkand, în Uzbekistan.

Liderii Indiei și Iranului sunt, de asemenea, așteptați să participe, iar summitul va fi o șansă pentru Putin de a demonstra că mai există încă puteri mondiale majore care simpatizează cu Rusia.

Dar este, de asemenea, o șansă pentru țările din regiune de a sublinia faptul că, deși Rusia rămâne un actor regional puternic, dinamica puterii s-a schimbat.

Miercuri, Rusia a desemnat unul dintre partidele de opoziție din Tadjikistan ca fiind o mișcare teroristă, o mișcare căreia Moscova i s-a opus mult timp și care va ajuta guvernul dictatorial al țării să obțină extrădarea din Rusia a oricărui cetățean pe care îl dorește.

„Multe țări din Asia Centrală văd că Rusia are nevoie de ele mai mult ca oricând și acum încearcă să obțină cât mai mult”, a declarat Temur Umarov, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace.