Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a publicat o carte cu memorii: ”În 2011, Merkel și cu mine i-am cerut lui Berlusconi să părăsească conducerea guvernului, devenise problema Italiei”

”Angela Merkel şi cu mine am decis să-l convocăm pe Berlusconi pentru a-l convinge să ia măsuri suplimentare pentru a încerca să potolească furtuna în desfășurare”, încercând în acelaşi timp să-l convingem ”să părăsească
conducerea guvernului”, scrie Nicolas Sarkozy în cartea ”Le temps des combats” (Timpul bătăliilor), lansată marţi în Franța, reevocând summitul G20 de la Cannes din noiembrie 2011, scrie publicația italiană La Stampa.

În unele pasaje din autobiografia fostului președinte publicate de Corriere della Sera, Sarkozy explică că este ”întristat de moartea lui Berlusconi”, pentru ca apoi să reconstituie evenimentele, începând cu data de 26 aprilie 2011, când soseşte la Roma pentru o întâlnire bilaterală franco-italiană. ”Relațiile noastre începuseră să se deterioreze” – își amintește el. ”Berlusconi devenea propria sa caricatură. Genialul antreprenor, politicianul cu
o energie deborndantă, nu mai era decât o amintire îndepărtată. Tristul episod Bunga-Bunga anunţase un final prea puţin glorios…”.

Revenind la summitul de la Cannes, Sarkozy a amintit că s-a ocupat de colapsul Greciei, dar, ”în acest moment era vorba de salvarea celei de-a treia economii ca mărime din zona euro: Italia”. Și tocmai din acest motiv, împreună cu cancelarul german Angela Merkel ”am decis să-l convocăm pe Berlusconi pentru a-l convinge să ia măsuri suplimentare pentru a încerca să potolească furtuna în desfăşurare”. Premierul italian ”a început să explice că nu înțelegeam că nu există riscuri pe piețele internaționale, pentru că datoria publică italiană era în mâinile italienilor. Berlusconi a vrut să facă şi mai multe datorii care urmau să fie suportate doar de compatrioții săi. Toate acestea erau destul de delirante”.

”Între noi a fost un moment de mare tensiune ”- scrie apoi Sarkozy -, ”în momentul în care a trebuit să-i explic că problema Italiei era el! Eu și Angela eram convinși că devenise prima de risc pe care țara trebuia să o plătească deținătorilor de obligațiuni ale Trezoreriei. Ne-am gândit sincer că situația ar fi fost mai puțin dramatică fără el și fără atitudinea lui patetică… Momentul era greu. A trebuit să-i sacrificăm pe Papandreu (premierul grec la acea vreme) și pe Berlusconi pentru a încerca să ținem tsunamiul sub control .. Piețele au înțeles că noi doream demisia lui Berlusconi. A fost crud, dar necesar”, a conchis Sarkozy.