Fotbalul prezentului: O afacere de miliarde, un calendar nemilos și tot mai multe accidentări grave

Săptămâna trecută, atât Alphonso Davies, cât și Dybala s-au accidentat și vor rata tot restul sezonului. Argentinianul are o leziune la tendonul semitendinos, iar canadianul are ligamentul anterior încrucișat rupt, aceeași accidentare de care au avut parte și Ter Stegen, Dani Carvajal, Rodri, Militão, Gavi, acesta din urmă fiind însă complet vindecat în momentul de față.

Aceste accidentări sunt din ce în ce mai dese, mai ales la jucătorii de la echipele mari, deoarece ei au parte de un calendar mult mai plin decât fotbaliștii ce evoluează la echipe de mijlocul clasamentului, iar aceasta cred că este noua problemă principală a fotbalului de azi, dincolo de arbitraj, unde totul a devenit interpretabil.

Joi, după meciul cu Osasuna, Koundé, fundașul celor de la FC Barcelona, a declarat la conferința de presă că nu este normală frecvența cu care se joacă.

„Dincolo de o lipsă de respect pentru club, este o lipsă de respect pentru jucători. Nu suntem mașini. Nu este normal” a spus starul echipei catalane.

Din 28 noiembrie 2023, Koundé a jucat toate cele 97 de meciuri, atât pentru Barcelona, cât și pentru naționala Franței. Nu a fost titular chiar în toate, însă acest lucru s-a întâmplat mai degrabă din motive ce nu țin de viața sportivă, francezul fiind pedepsit de Flick pentru că a întârziat la un antrenament, de exemplu.

Pentru a pune în perspectivă, Raúl a reușit să ajungă la 100 de meciuri pentru Real Madrid, fără a lua în considerare și partidele de la naționala Angliei, după doi ani și o lună, Koundé ajungând la 97 (cu tot cu echipa națională) după doar un an și patru luni.

Totodată, în 2025, până în 17 martie, Real Madrid a avut de jucat 22 de partide, pentru care au avut la dispoziție nouă antrenamente și șapte zile libere.

Carlo Ancelotti a ieșit după întâlnirea cu Villarreal și a spus că Real Madrid nu se va mai prezenta pe teren dacă nu vor exista minimum 72 de ore între oricare două partide.

Astfel, ritmul în care se joacă în prezent este mult mai alert decât înainte. Unii ar putea veni repede cu argumentul că și jucătorii sunt plătiți mult mai bine, ceea ce este adevărat, se învârt considerabil mai mulți bani în ceea ce înseamnă fotbalul de azi, dar asta nu ar trebui să fie o scuză pentru a ignora sănătatea și integritatea fotbaliștilor.

Președintele UEFA a ieșit public în octombrie anul trecut spunând că „Cine se plânge? Cei care au salarii mai mari și cei care au 25 de jucători de top. Cei care câștigă mai puțin și au doar 11 jucători nu se plâng și le place să joace.”

Însă, elementul cheie care este ignorat este că pe fotbalist, ca și individ singular, nu îl interesează că are o rezervă poate la fel de valoroasă ca el, pentru că el va dori mereu să joace, dacă este în formă fizică bună, chiar dacă știe că are un meci cel puțin la fel de important peste doar trei zile.

Pot fi mai multe motive pentru asta, de la faptul că un jucător ce își dorește să ajungă la cel mai înalt nivel va fi mereu motivat și va dori mereu să joace, să demonstreze, și până la aspecte mai concrete, cum ar fi că vrea să fie golgheter în competiția respectivă și de aceea, dacă nu joacă, îi scad șansele.

Am putut observa asta chiar la meciul de joi dintre Barcelona și Osasuna, când Lewandowski a intrat la 2-0 în minutul 68, urmând ca în minutul 77 acesta să și marcheze, în contextul în care abia revenise de la naționala Poloniei și duminică Barça va juca cu Girona, un adversar deloc facil.

Un alt exemplu îl reprezintă situația în care se află atât Endrick, cât și Arda Güler. Deși Real Madrid, prin achiziția lor, și-a asigurat teoretic două rezerve de cel mai înalt nivel și are un lot suficient de larg și bine plătit cu care ar putea face față acestui calendar, tinerii abia prind minute în tricoul campioanei Europei și tot aceiași titulari obișnuiți sunt folosiți în majoritatea partidelor.

Desigur, aici un rol foarte important îl are și antrenorul, însă asta nu schimbă cu nimic faptele și situația actuală cu care se confruntă aceste echipe mari, angrenate în mai multe competiții.

După terminarea competițiilor interne, această pauză competițională care tocmai s-a încheiat, în care s-au jucat meciurile echipelor naționale, se va repeta și în iunie.

Mai mult, FIFA va inaugura în vară, după terminarea campionatelor, noul format al Mondialului Cluburilor, cu 32 de echipe, la care, de exemplu, Real Madrid va participa.

Finala acestei competiții este programată pentru 13 iulie, iar doar o lună mai târziu vor reveni campionatele interne. Prin urmare, în cazul atingerii finalei, jucătorii Madridului nu vor avea aproape deloc vacanță, de obicei organizându-se cantonamente de pregătire înainte de startul unui nou sezon.

Am folosit ca exemplu Real Madrid pentru că este singura echipă încă angrenată în toate competițiile, inclusiv Mondialul Cluburilor, dar și pentru că este genul de echipă ce are resursele financiare și fotbalistice necesare pentru a face față unui astfel de calendar, dar până și reprezentanții acesteia se plâng.

De asemenea, Thomas Tuchel, antrenor al naționalei Angliei, a declarat că nu va lăsa managerii și cluburile din Premier League să îi influențeze convocările pentru selecționata engleză, chiar dacă el însuși știe cum e să fii antrenor de club și să stea cu stresul că, într-una dintre aceste partide, care pentru o națională ca Anglia nu reprezintă un meci crucial, să se accidenteze un jucător crucial pentru finalul de sezon.

Echipe ca Manchester City sau Liverpool, la începutul sezonului, erau angrenate în patru competiții mari: Premier League, UCL, FA Cup, Carabao Cup, pe lângă care se mai adăugau și diferite competiții cu doar câteva meciuri, cum ar fi FA Community Shield sau Mondialul Cluburilor, în acestea două din urmă participând doar City în acest sezon.

Prin urmare, problema de fond este că acest calendar poate duce la încetinirea progresului fotbalistului ca individ singular și astfel va fi din ce în ce mai greu ca un jucător foarte talentat să ajungă de talie mondială și să aibă o carieră fără întreruperi mai lungi de câteva săptămâni.

Messi și Ronaldo, deși amândoi cu câteva accidentări în tinerețe ce i-au ținut pe margine una sau două luni, nu au suferit, probabil nu întâmplător, considerând nivelul la care au ajuns, accidentări foarte grave. Ei sunt totuși excepția, putând să notăm atâția jucători care ar fi putut să ajungă la un nivel mult mai înalt, de la Neymar și până la Hazard.

Frecvența cu care apar astfel de accidentări grave este în creștere și mi-e teamă că jucători ca Mbappé sau Haaland, și mai nou Lamine Yamal, fotbaliști care au un real potențial de a intra în istorie ca unii dintre cei mai mari din toate timpurile – lucru posibil doar dacă vor avea continuitate pe termen lung –, să nu aibă ghinionul de a trece prin așa ceva.

Este adevărat și că medicina a evoluat mult în ultimul timp și metodele de recuperare s-au îmbunătățit, aici putând să evidențiem cazul lui Pedri.

Spaniolul, după o perioadă în care se accidenta foarte des, a fost dus în Statele Unite ale Americii, unde i-a fost făcută o analiză genetică ce i-a ajutat pe medicii Barcelonei să prevină accidentările viitoare, iar în momentul actual Pedri este unul dintre cei mai buni mijlocași din lume și nu s-a mai accidentat de peste un an.

De notat este însă că Pedri are doar 22 de ani, iar perioada în cauză a fost acum mai bine de un an, vârstă la care dinamica recuperării după o accidentare este cu totul diferită față de un sportiv de 26 de ani, cum este Mbappé.

S-a ajuns într-un punct în care echipele de club care sunt angrenate în multe competiții să fie mereu stresate din cauza unei posibile accidentări.

Aproape fiecare echipă importantă are un jucător crucial accidentat și, prin urmare, cred că se poate ajunge ca trofeele importante să nu fie câștigate de echipa cea mai în formă sau cea care a luptat cel mai mult, ci pur și simplu de echipa cu cel mai bun staff medical și, poate într-o măsură mai mare, cu norocul mai mare că are o parte mai mare din lot disponibilă.

E adevărat că norocul a fost și este în continuare un element foarte important în fotbal, însă una e ca norocul să însemne dacă mingea intră în poartă sau lovește bara, alta e ca el să fie reprezentat prin faptul că un jucător din echipa adversă, Mbappé de exemplu, nu joacă pentru că este accidentat. În cazul al doilea, atât tensiunea și suspansul, cât și posibila frumusețe a unei faze de genul dispar.

Spectacolul este motivul pentru care marea majoritate a oamenilor urmăreste acest sport, iar elemente ca frecvența redusă cu care un gol se marchează (comparativ cu alte sporturi, de exemplu handbal) sau cu care apare o fază spectaculoasă sunt esențiale în ceea ce privește succesul acestuia.

Prețurile cu care se cumpără drepturile TV oricum sunt deja imense. Cetățenii altor țări, cum ar fi Anglia sau Franța, plătesc sume considerabile pentru a urmări UCL, de exemplu, pe lângă abonamentul normal la cablu.

Oficialii fotbalului încearcă să genereze din ce în ce mai mulți bani – nu degeaba Cupa Mondială a început cu 13 echipe, iar în ediția de anul viitor va include 48 de echipe, în contextul în care în lume sunt aproximativ 200 de țări, model ce a fost aplicat începând de anul acesta și în UCL, unde s-a mărit numărul echipelor la 36.

În concluzie, cred că aceste ieșiri ale jucătorilor și antrenorilor sunt binevenite, dar ar trebui să fie urmate și de niște acțiuni.

Cei care conduc acest sport ar trebui să nu se mai uite la fotbaliști ca la niște mașini cu care fac bani, ci ca la oamenii care sunt, cu familiile și dreptul la odihnă pe care ar trebui să-l aibă, asta în ciuda sumelor enorme pe care le câștigă, pentru că, în final, tot spre binele ambelor părți ar fi.