FOTO Arheologii au reînceput săpăturile la mănăstirea cisterciană de la Igriș. Abația a fost reprezentativă pentru Regatul Maghiar medieval, unde au fost înhumați regele Andrei al II-lea și soția sa, Yolanda de Courtnay

Poveștile Banatului sunt departe de a fi cunoscute în totalitate. În 2013, printr-un parteneriat între Muzeul Național al Banatului și Universitatea Catolică “Peter Pazmany” din Budapesta, a început cercetarea la abația cisterciană de la Igriș (județul Timiș). Din 2016 au fost deschise mai multe șantiere arheologice, iar acum se află în plină desfășurare cea de-a opta campanie de săpături arheologice, pentru a scoate la lumină secretele fostei mănăstiri cisterciene Egreș, una dintre cele mai importante din Regatul Maghiar medieval.

Mănăstirea a fost fondată de regele Béla al III-lea al Ungariei în anul 1179, ca filială a abației cisterciene de la Pontigny din Franța.

“Anul acesta săpăm în zona clădirilor complexului mănăstiresc și sperăm să găsim curtea mănăstirii. Ruinele sunt acoperite de pământ. De-a lungul anilor am găsit biserica mănăstirii, pe care am cercetat-o parțial între anii 2016-2022, iar din 2023 am început să ne concentrăm pe clădirile complexului mănăstiresc. Am cercetat zona în care se presupune că sunt bucătăriile, camera de zi, căutăm galeria interioară și sperăm să ajungem să vedem unde era exact limita curții interioare. Există un plan standard al mănăstirilor cisterciene, elaborat în secolul al XI-lea, dar acesta nu a fost respectat întru totul. Mănăstirea a existat aproape trei secole și a cunoscut mai multe etape constructive. A fost reconstruită și după invazia mongolă”, a spus Daniela Tănase, coordonatoarea echipei de arheologi de la Igriș.

Descoperiri și provocări

O descoperire semnificativă datează din 2019, când arheologii au găsit locul în care a fost înmormântat regele Andrei al II-lea – care a domnit între 1205-1235 – și soția sa, Yolanda de Courtnay, decedată în 1233. Sursele documentare confirmă înhumarea lor în incinta mănăstirii. După o domnie de 30 de ani, regele Andrei al II-lea a trecut la cele veșnice la data de 21 septembrie 1235.

“Noi am găsit locul de înmormântare al perechii regale, în zona primelor coloane din biserică, chiar în fața altarului. Este o structură dreptunghiulară, din cărămidă. Cu siguranță acesta este locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea și al soției sale, Yolanda de Courtnay. Nu am găsit oseminte, deoarece biserica și mănăstirea au suferit distrugeri importante încă din perioada medievală. Prima soție a regelui a fost înmormântată la o mănăstire cisterciană din Ungaria, unde s-au găsit doar câteva falange de la degete aparținând reginei. Noi nu am avut acest noroc, găsind locul de înmormântare gol”, a declarat Daniela Tănase.

Rămășițe ale distrugerii mongole

În interiorul perimetrului bisericii și în jurul acesteia au fost descoperite morminte, schelete umane, numeroase obiecte de uz personal sau arme și chiar o monedă de aur bizantină din perioada domniei regelui Andrei al II-lea.

“Am găsit obiecte personale ale celor înmormântați în mănăstire, rămășițe ale distrugerii înfăptuite de mongoli în 1241, respectiv o groapă plină de schelete, obiecte fragmentate, vase din ceramică, obiecte din bronz, și multe fragmente de pietre sculptate care ornamentau mănăstirea, dar și marmură roșie sculptată care decorau mormintele regale. Multe dintre aceste obiecte au fost prezentate într-o expoziție organizată în 2022”, a adăugat Daniela Tănase.

Istoria zbuciumată a mănăstirii

Istoria acestei mănăstiri a fost una zbuciumată. Înfloritoarea ctitorie a regilor arpadieni a fost devastată de invazia tătară din 1241, dar a renăscut după plecarea acestora, în 1247. Un nou asediu a avut loc în timpul răscoalei cumanilor din 1282, însă mănăstirea a fost apărată cu succes. Treptat, mănăstirea a scăzut în importanță și a mai funcționat până în 1552, când a fost distrusă definitiv de otomani. A fost demolată în cursul secolului al XVIII-lea pentru a se lua material de construcție pentru clădirile din Igriș. Biserica și clădirile mănăstirii au fost demolate până s-a ajuns la nivelul solului.

“Mănăstirea a fost părăsită încă de la începutul secolului al XVI-lea. A mai fost folosită apoi ca fortăreață, iar după cucerirea otomană din 1552, a fost lăsată de izbeliște. Secole la rând, clădirea s-a ruinat, a fost și un incendiu, iar în secolul al XVIII-lea, în urma sistematizării, sătenii care au venit la Igriș au luat materiale de construcție din mănăstire, cărămidă și piatră, demolarea continuând și în secolul al XIX-lea. În secolul XX se mai vedeau doar niște ruine”, a concluzionat Daniela Tănase.

Implicarea internațională

De la Universitatea Catolică “Peter Pazmany” din Budapesta participă anual Balázs Major, un reputat arheolog medievist, care sapă mai ales în Orientul Mijlociu. Regele Andrei al II-lea a fost singurul dintre suveranii Europei Centrale care a inițiat o cruciadă, demarată în 1217. Regele a fost în Siria, la cetatea Margat, unde Balázs Major desfășoară cercetări arheologice de circa 15 ani.

Campania de săpături arheologice sistematice la mănăstirea medievală de la Igriș se desfășoară până pe 26 iulie, iar cercetările vor continua și în următorii ani.