FOTO Cum arată mormântul lui Tutankhamon: istorie și aventură pentru unii, „moaște din Egipt” pentru alții

Am crescut cu „The Mummy” pe repeat, convins că orice pas în Egipt mă va aduce în pragul unui blestem antic, cu nisipuri care prind viață, preoți nemuritori și mumii care se ridică din sarcofage, gata, gata să mă prindă mergând robotic spre mine cu mâinile întinse. Cu această energie am pășit, într-o zi toridă de final de octombrie, în Valea Regilor, fix la mormântul lui Tutankhamon.

Această prezentare necesită JavaScript.

Locul ăsta chiar există! Și e… micuț?

După o urcare care mi-a activat toate glumele despre „fă cardio acasă că o să regreți în vacanță”, ajung în fața intrării spre camera lui Tutankhamon. Mă așteptam la ceva grandios, cu statui imense și porți uriașe din piatră masivă, cu inscripții care încep să sângereze când intri.

Realitatea? O intrare destul de modestă, cu un mic tunel descendent și o pază discretă, dar atentă. Un turist mai în vârstă întreabă dacă e „asta chiar camera cu blestemul”. Ghidul zâmbește: „Dacă era, eram toți mumii acum”.

Regele Tut: faraon atunci, exponat acum

În interior, atmosfera se schimbă. Deși nu este cel mai mare sau decorat mormânt din Valea Regilor, camera lui Tutankhamon are un vibe aparte – nu știu dacă e fiorul istoriei sau faptul că efectiv ești într-un mormânt de plus 3.000 de ani, dar simți că ai pășit în altă lume.

Pereții sunt pictați în culori vii – galben-auriu, albastru intens, roșu aprins – reprezentând scene din viața și moartea regelui. Deși spațiul e strâmt, în jur de 30-40 de persoane încap lejer dacă nu își scot selfie stick-urile în același timp.

Și da, mumia e acolo. Într-o vitrină din sticlă, cu climatizare, ca să nu se usuce de tot. E… mic. Serios. Bietul Tut avea în jur de 18 ani (cred?!) când a murit și probabil multe probleme de sănătate, judecând după ce-au găsit cercetătorii: scolioză, picior deformat, malarie, și altele… pentru că viața în antichitate nu era așa de „glamuroasă” precum o vedem în filme.

Trecând peste acest aspect, poate doar pe mine mă deranjează că dau și de turiști needucați. Și eu sunt departe de a urma regulile, dar când îi văd pe alții, parcă tresară sufletul în mine că nu sunt „ultima gaină din coteț”. Poate m-a deranjat mai tare faptul că mi-au stricat mie vibe-ul când am ajuns acolo, eu contemplând la Egiptul de acum 3000 de ani, atras de imaginea din filme, când a venit turma de turiști cu glume de autobază.

„Hai, băh, ia-l de gât să-ți fac o poză cu el”, „Vezi să nu îți mănânce creierii”, „Pupă-l, băh! Nu vezi ce frumos e?” Replici de genul ăsta am tot auzit cât am stat acolo. Și nu, nu doar românii au glumele astea la ei…

Mumia: nu mușcă, dar tot te fixează cu o privire

Să vezi o mumie reală e genul ăla de experiență care îți șterge toate scenele de acțiune din cap. Nu e nimic înfricoșător, dar e profund. Fața lui Tutankhamon – sau ce-a mai rămas din ea – e întunecată, fragilă, dar încă umană.

Senzația generală? Un amestec între muzeu, film și revelație personală

Nu este nimic magic în experiența vizitei la mormântului lui Tutankhamon. În schimb, este destul de interesantă pentru că îți faci o idee, aproape de realitate despre ce a însemnat acest fragment de istorie care a influențat atât de mult poveștile noastre, nu mai spun și istoria.

Într-o lume în care suntem bombardați cu CGI și efecte speciale, să vezi un obiect – o ființă! – care a trăit acum mii de ani, a fost un rege, a fost plâns, îngropat, descoperit, expus, și acum privit de tine, e altceva… e profund, poate. Recunosc, încă nu reușesc să înțeleg pe deplin experiența, cert este că aș mai vizita cel puțin o dată mormântul.

Și totuși, e greu să nu-ți zboare gândul la filmele din copilărie. Mă așteptam ca la ieșire să mă tragă cineva de mână și să zică: „Trebuie să fugim, ai trezit blestemul!” Dar în loc de asta, am primit un magnet de frigider cu fața lui Tutankhamon și o sticlă de apă caldă ca Sahara, ambele la supra-preț.

Fun facts ca să le dai mai departe:

• Mormântul a fost descoperit de Howard Carter în 1922, și era aproape intact. Asta e rar în Egiptul Antic, unde „jefuit” era cam sport național.
• Deși a fost un faraon minor, Tutankhamon e mega celebru din cauza comorilor găsite în mormânt – inclusiv masca de aur de 11 kilograme care valorează probabil cât bugetul unui blockbuster.
• Blestemul faraonului? Marketing și PR. Dar tot au murit câțiva arheologi la scurt timp după descoperire. Coincidență? Poate. Sau… s-a întors mumia… pe partea cealaltă!

Dacă ai ocazia să ajungi în Egipt, pune Valea Regilor pe listă și nu rata mormântul lui Tutankhamon. Nu doar pentru poze și TikTok, ci pentru acel sentiment unic că stai față în față cu istoria. Și dacă simți că te trage cineva de mânecă în timp ce ieși… probabil e un ghid. Sau poate nu.