FOTO Fragment de geam din perioada romană, descoperit într-un șantier arheologic din Alba Iulia / Cum arăta și cum se fabrica sticla acum 2.000 de ani

Arheologii Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia au prezentat un colț de geam roman descoperit sub fosta tipografie a orașului, peste care se construiește un hotel.

Potrivit specialiștilor, fragmentul de geam provine, alături de mai multe fragmente similare, dintr-o casă romană construită în faza de municipium la care ajunsese așezarea civilă a castrului de la Apulum, pe timpul împăratului Septimius Severus (193-211 p.Chr.).

Ei spun că spre deosebire de geamurile noastre, cele romane nu erau complet transparente, ci translucide, adică permiteau trecerea luminii, dar nu și a detaliilor sau a imaginilor clare.

Sticla a fost găsită în șantierul Altip din centrul orașului Alba Iulia. Săpăturile realizate până acum au fost o adevărată mină de aur pentru arheologi.

• Citește și Descoperire arheologică rară în vechiul Apulum, pe locul unui viitor hotel. Un coș de fum din perioada romană, restaurat și reconstituit 3 D

De asemenea, arheologii au mai găsit acolo foarte multe artefacte care țin de viața romanilor, dintre care unele de categorie ”tezaur”.

Într-o parte a șaniterului arheologic, unde pe viitor va fi parcarea hotelului, arheologii au descoperit trei schelete umane: două de adulți și unul de copil.

Au mai fost descoperite părți de clădiri romane (case și ateliere), diverse pardolseli cu pavimente amenajate în tehnici specifice romane: elemente de paviment în formă de romb, pișcot sau în formă de L așezate în spic, fragmente de mozaic, o gospodărie incendiată (cu foarte multe ustensile) și multe altele.

Cum făceau sticlă: La romani, sticla a fost utilizată ca material pentru geamuri începând cu sfârșitul sec. I a.Chr. – sec. I p.Chr. (așa cum o atestă mai ales descoperirile de la Pompeii și Herculaneum).

Sticlele ferestrelor romane erau în general de un albastru-verzui deschis sau mai închis, deși existau și sticle galbene sau maro, în funcție de starea de oxidare a fierului prezent în compoziția lor.

Meșterii au încercat să obțină treptat sticle de ferestre mai transparente prin adăugarea manganului ca decolorant.

Principiul fabricării sticlei romane se baza pe topirea unui amestec alcătuit din trei ingrediente principale: siliciu (nisip), sodiu și calciu.

Carbonatul de sodiu (natron) scădea punctul de topire al siliciului pentru a forma sticla. Pentru a reduce solubilitatea, se adăuga un stabilizator, precum varul (oxidul de calciu) sau magneziul.

Tehnica de turnare: Prin tehnica de turnare, utilizată de romani la început, panourile erau produse prin turnarea sticlei complet topite și vâscoase în forme rectangulare de piatră sau teracotă, adesea presărate cu nisip pentru a împiedica lipirea sticlei de fund.

Acest procedeu rezulta în sticlă cu o suprafață netedă și una aspră, cu denivelări. În timpul procesării, sticla era întinsă cu instrumente, care de obicei lăsau urme pe plăcile de sticlă.

Sticla pentru ferestre produsă prin suflare a apărut mai târziu, probabil după sec. al II-lea p.Chr., și se caracterizează prin două fețe netede.

Aspectul suprafeței, grosimea panourilor, forma marginii și aspectul bulelor din interior pot face distincția între plăcile turnate și cele suflate.

Fragmentele din sticlă descoperite recent în situl roman Apulum sunt translucide, cu nuanțe verzui și albastru deschis (aqua), și au grosimi care variază între 3 mm și 5 mm, urmând a fi supuse unor analize arheometrice specifice.

Sursă: foto și informații despre sticla în perioada romană – Arheologie MNU Alba Iulia, arheolog Anca Timofan