FOTO Imagini excepționale captate de telescopul spaţial James Webb în anul 2022

Telescopul James Webb, amplasat în spaţiu încă din vară pentru a observa începuturile Universului şi atmosfera planetelor îndepărtate, a marcat anul 2022 cu imagini excepţionale. Specialiştii aşteaptă mari descoperiri în anii urmatori, potrivit AFP, citată de Agerpres.

De la instalarea sa la 1,5 milioane de kilometri de Pământ, succesorul telescopului spaţial Hubble, şi el încă funcţional, i-a uimit pe astronomi cu imagini realizate cu o precizie niciodată atinsă.

Precizia lansării acestuia îi permite o durată de viaţă de minim 20 de ani, faţă de un minim garantat de zece.

„Se comportă din toate punctele de vedere mai bine decât era de aşteptat”, a declarat pentru AFP Massimo Stiavelli, şeful misiunii de la Institutul de Ştiinţă al Telescopului Spaţial, care controlează funcţionarea observatorului: „Instrumentele sunt mai eficiente, optica mai precisă şi mai stabilă”. O stabilitate esenţială pentru a obţine imagini clare.

De asemenea, publicul larg beneficiază, datorită colorizării din producţie a telescopului, de imagini care în mod normal sunt invizibile cu ochiul liber.

Spre deosebire de Hubble, care observă Universul în esenţă în spectrul vizibil (cel pe care ochiul uman îl percepe), James Webb „vede” în infraroşu. O strălucire pe care fiecare organism, de la stele la flori, o emană în mod natural.

La această lungime de undă, James Webb poate detecta cele mai slabe străluciri ale Universului îndepărtat (şi, prin urmare, vechi), poate străpunge vălul de praf care maschează ţesătura stelelor într-o nebuloasă stelară sau chiar poate analiza cu spectrografele sale atmosfera exoplanetelor.

Primele „testări ale instrumentului pentru micile planete stâncoase din „zona locuibilă”, potenţial similare cu Pământul, sunt spectaculoase”, a spus Lisa Kaltenegger, profesor de astronomie la Universitatea Americană din Cornell.

Zborul lui James Webb la bordul unei rachete Ariane 5 la sfârşitul anului 2021 a încununat o odisee începută de NASA în urmă cu mai bine de 30 de ani.

După mai multe eşecuri, zece miliarde de dolari şi munca a 10.000 de oameni, telescopul de 6,2 tone a reuşit o operaţiune de o complexitate fără precedent.

Pe drumul spre poziţia sa finală, „Webb” a instalat un parasolar de dimensiunea unui teren de tenis, apoi oglinda principală cu diametrul de 6,5 metri.

Odată calibrate, cu o precizie mai mică de o milionime de metru, cele 18 petale ale oglinzii au început să colecteze lumina stelelor.

La 12 iulie 2022, el a oferit cinci imagini emblematice: o suită de mii de galaxii, dintre care unele datează la scurt timp după Big Bang, acum 13,8 miliarde de ani, şi o pepinieră de stele în Nebuloasa Carina.

Mai recent, Jupiter a apărut cu o mulţime de detalii, care vor ajuta la înţelegerea funcţionării ăn interior a acestui gigant gazos.

Publicul se minunează de nuanţele de albastru, roşu şi gri oferite de imaginea Stâlpilor Creaţiei (coloane gigantice de praf din care se nasc stelele).

Oamenii de ştiinţă îl văd ca pe o modalitate de a „revedea modelele lor de formare a stelelor”, potrivit NASA.

În cea de-a cincea lună a observaţiilor sale, astronomii au descoperit cele mai îndepărtate galaxii observate vreodată, dintre care una a existat la doar 350 de milioane de ani după Big Bang.

Cu o surpriză: par mult mai strălucitoare decât a prezis teoria şi s-ar fi putut forma mai devreme decât se aştepta.

„Avem un „exces” de galaxii, comparativ cu modelele, în Universul îndepărtat’, relatează pentru AFP David Elbaz, director ştiinţific al departamentului de astrofizică din cadrul Comisariatului pentru Energie Atomică şi Energii Alternative (CEA).

O altă surpriză, când Hubble a văzut acolo „în esenţă galaxii cu forme neregulate, precizia lui James Webb le face să pară ca nişte galaxii spirale magnifice”, cu o formă asemănătoare cu a noastră. Un fel de „model universal”, care poate fi una dintre cheile formării stelelor.

Şi o „profuzie de mici clustere globulare”, populaţii de câteva milioane de stele, care s-ar putea dovedi a fi „un fel de verigă lipsă între primele stele şi primele galaxii”.

În zona exoplanetelor, am obţinut prima confirmare a detectării dioxidului de carbon în atmosfera Wasp 39-b, cu posibile fenomene fotochimice în norii săi. Aceste prime observaţii îl fac pe Massimo Stiavelli să spere la „lucruri măreţe, încă neobservate sau încă dezvăluite”.