FOTO Reportaj în Veneția: Prețurile la control, ponturi pentru turiști / Pensionat la 38 de ani din armata română, cântă într-un restaurant lângă Grand Canale: Dacă e sezon fac 100 de euro pe zi / Asaltul oamenilor de afaceri chinezi

Cinci milioane de turiști au sărbătorit carnavalul în Italia, în ultimele două săptămâni, anunță presa italiană, dintre care aproximativ 500 de mii au ajuns în Veneția.

După un record de 100.000 de vizitatori sâmbătă și de 85.000 duminică, ediția din 2023 a carnavalului a depășit toate cifrele din edițiile anterioare: luni, vârful a fost de peste 60.000 de persoane, la fel de mulți ca și marți, ultima zi cu evenimente dedicate carnavalului, în Veneția. Ne-am aflat printre turiștii care s-au înghesuit pe poduri, au făcut fotografii cu măștile din Piața San Marco, au gustat din preparatele bucătarilor locali și de aiurea, dar mai ales din atmosfera ce trebuie trăită o dată în viață.

Carnaval pentru toate buzunarele

Dacă ai avea un indicator la portofel de genul kilometrajului de la autoturism, ai vedea că circuli prin Veneția mai scump decât în majoritatea orașelor din Italia. Mult peste limita legală.

Parcarea, dacă tot vorbim de autoturisme costă 35 de euro pe zi. Un bilet de două zile pentru vapoarele (traghetti) ce fac legătura între continent și Veneția costă 35 de euro / persoană. Cazarea, dacă vrei o dată în viață să stai pe una din cele 117 insule, costă de la 100 de euro în sus. O masă într-un restaurant începe tot de la 100 de euro, departe de Piața San Marco, dar poate depăși cu ușurință 200, pe măsură ce te apropii. O scurtă plimbare cu gondola pleacă de la 80-100 de euro, iar o mască, cel mai ieftin-decent model, costă 10 euro. O pungă de confeti costă 3 euro. Sau 3 pungi la 5 euro, dacă vrei să-ți faci de cap, de carnaval. O înghețată, tot 3 euro. Iar intrarea la toaletă 1,5.

Dar se poate face totul și la preț redus. Stai în Treviso, unde teoretic e mai ieftin, nu iei niciun vapor, mergi pe jos, mănânci o felie de pizza la 3 euro atunci când ți-e foame și bei apă dintr-una din fântânile publice. Dar e totuși carnaval…

Sunt foarte mulți asiatici, francezi, spanioli, britanici și americani. Dar tot auzi limba română vorbindu-se lângă tine la fiecare 5-10 minute. Sunt mulți români care muncesc în Italia și vin să se bucure de carnaval, dar sunt și mulți care muncesc de ani de zile în Veneția. Dimineața, la ora 9, doi români se pregăteau să plece la muncă, în construcții, plecând cu barca din unul din docurile de acostare.

La un chioșc de înghețată, o italiană perfectă se schimbă într-o fracțiune de secundă și devine o dulce românească cu puternic accent de dincolo de Prut.

”Am auzit că ați spus înghețată și m-am gândit că sunteți români”, spune un tânăr care lucrează la o ”pasticcerie”, la 100 de metri de Piața San Marco. Întrebat de unde e din România, spune simplu ”sunt român din Republică”, dând de înțeles că este din Republica Moldova.

Posesorul unui saxofon care face un grup de francezi, într-un restaurant de lângă Canal Grande, să cânte ”Sara Perche Ti Amo” a trupei ”Ricchi e Poweri” e român 100%. Așa că îl întreb direct, în românește de unde e. ”Din Constanța”, îmi spune zâmbind.

”Am fost în Fanfara Marinei Militare, dar m-am pensionat la 38 de ani, pentru că s-a putut. Apoi mi-am făcut un rost aici, dar nu locuiesc în Italia regulat. Vin când rămânem fără bani sau când e ceva de făcut acasă. E ca un drog, vă spun. Te tot trage, deși e muncă și nu e deloc ușor. Ca să merite să vin, trebuie să stau câteva luni, iar asta înseamnă să stau departe de familie. Stau la un hotel în Trieste, o cămăruță. Iar apoi vin aici. Numai în Veneția am fost”, spune dintr-o suflare.

Mărturisește că face într-o zi, dacă e sezon, până într-o sută de euro pe zi.

”M-am împrietenit cu un patron care are două restaurante, vin, cânt, întrețin atmosfera cu saxofonul. Vin grupuri de turiști, știu ce să cânt, cum, în ce ordine, iar la final, că sunt italieni, francezi sau nemți tot ajung să fredoneze împreună câteva melodii”, spune constănțeanul.

Cântă singur, întreține atmosfera doar cu un saxofon și spune că nu doar turiștii sunt baza, în Veneția.

”Sunt o națiune foarte primitoare italienii, vă spun. Când e sezon nu-mi lasă nimic, dar când nu e sezon, cum va fi de mâine, după ce se termină carnavalul și până la vară, ei sunt cei care lasă ceva, pentru că știu că nu sunt turiști. Dacă muncești, ești prietenul lor. Dacă nu… Sunt oameni care au un magazin, iar dacă o pâine costă 2 euro, mie mi-o lasă cu un euro. Știu că muncesc aici. Dacă e sezon fac 80, 90, 100 de euro pe zi. În afara sezonului e mai greu. Cânt pentru italieni”, spune bărbatul.

Restaurante italienești cu bucătari chinezi. ”Doar omul din față e italian”

Problema cea mai mare a patronilor de restaurante sunt noii vecini: chinezii. Spun că nu au nimic cu ei, dar le strică piața, mimează bucătăria italiană.

”În pandemie au fost multe restaurante care au mers prost, iar unele au trebuit să închidă. Au venit chinezii și au cumpărat. Chiar vis-a-vis de mine e un chinez. Singurul italian angajat e băiatul de afară care primește clienții, în rest toți sunt chinezi, inclusiv bucătarul”, spune Marco, un bărbat trecut de 60 de ani, patronul a două restaurante în Veneția.

”Nu sunt rasist, dar asta nu e bine pentru Veneția, pentru simbolul Veneției, pentru viitor. Oamenii care vin și mănâncă acolo vor crede că peste tot se mănâncă așa, ceea ce nu e adevărat. Iar vestea se împrăștie foarte rapid în domeniul nostru de activitate. Nu e bucătărie italiană ce fac ei, iar un turist nu e interesat să se vadă dacă proprietarul e italian, turc, chinez sau mai știu eu ce. Vor spune că e Veneția”, explică el.

O altă problemă ține de forța de muncă. ”Oameni ca cei din generația mea nu mai sunt. Eu muncesc mai mult decât un tânăr de 20 de ani. Dacă îi pui să facă ceva, le ia 10 minute să-și ia ochii din telefon. Dar trebuie să ai grijă de ei pentru că altfel îți pleacă și nu mai ai cu cine lucra deloc”, spune italianul.

Datorii ale chinezilor din Veneția la stat de aproape un miliard de euro

Presa italiană scrie de câțiva ani despre asaltul oamenilor de afaceri chinezi asupra Veneției. Dacă în 1998 existau 45 de întreprinderi active înregistrate pe numele unor cetățeni din Republica Populară Chineză, în prezent, în oraș există 850, semnala anul trecut Il Gazzettino.

Această sumă nu reflectă realitate, susțin jurnaliștii italieni, deoarece transferul de proprietate – de la un venețian la un chinez – nu este întotdeauna înregistrat, având în vedere că, printre altele, cei care vând și cei care cumpără lucrează cu „bani negri”.

Garda FInanciară nu este în măsură să verifice dacă chinezul din Shanghai care finanțează achiziția unui bar din Cannaregio, un cartier din Veneția, este o persoană bine intenționată sau un chinez apropiat de o organizație criminală, care pur și simplu spală banii investindu-i aici. Chiar și în pandemie, investițiile chinezești au crescut, în loc să scadă, mai ales în sectorul turismului. De aici și impresia că chinezii cumpără Veneția la propriu.

”Singura întrebare este dacă este vorba de o strategie care are un singur cap – caz în care acesta se află în China – sau dacă atacul concentric asupra întreprinderilor venețiene este rezultatul unei decizii luate de mai multe persoane, dar care lucrează independent una de cealaltă. Comandantul regional al Guardia di Finanza, generalul Giovanni Mainolfi, care cunoaște Veneția mai bine decât un venețian, a dezvoltat împreună cu oamenii săi o strategie de studiu și monitorizare care urmărește aceste tranzacții”, scrie ziarul italian.

Potrivit datelor Gărzii Financiare, la finalul anului 2019, existau 10.214 coduri fiscale ale unor antreprenori chinezi care datorau fiscului regional 867 de milioane de euro.

Marfă ”italiană” făcută în China

Pe lângă problemele din industria Horeca, Veneția se confruntă și cu tonele de marfă fabricată în China, ieftină și de proastă calitate, care inundă insulele.

Măști, tricouri, jucării, plușuri, obiecte de artizanat, tipărituri, aproape totul este ”made in China”. ”O mască făcută în Italia e mai scumpă, costă de la 20 de euro, dar are certificat că e făcută aici. O mască din China, care arată la fel, dar nu e făcută aici, costă 10 euro”, explică situația un vânzător african.

La începutul lunii februarie, Garda Financiară a confiscat peste 51 de mii de articole de îmbrăcăminte aduse din Grecia.

”Bunurile erau ambalate în 40 de colete care purtau indicația „Made in China”, dar aveau etichete cu semne distinctive care făceau referire la teritoriul italian și la culorile drapelului național, astfel încât consumatorul era determinat să creadă că produsul este de origine italiană.

Articolele de îmbrăcăminte, majoritatea constând în jachete de damă, curele și pulovere, au fost plasate în regim de reținere administrativă pentru încălcarea Codului consumului, iar raportul de confiscare a fost trimis la Camera de Comerț”, anunță Garda Financiară din Veneția.

Ulterior, comerciantul a aplicat etichete ”made in China” produselor și acestea au putut fi scoase la vânzare, precizează ulterior instituția.

O franțuzoaică a câștigat premiul pentru cea mai frumoasă mască din acest an

Dincolo de problemele economice, Veneția înseamnă o tradiție veche de mai bine de 700 de ani. Carnavalul de la Veneția a devenit sărbătoare populară printr-un edict al Senatului Republicii Venețiene, autoritățile decizând atunci să ofere această festivitate poporului, în încercarea de a aplana tensiunile din societate. La adăpostul măștilor care ofereau un anonimat total, cetățenii cei mai umili puteau ridiculiza aristocrația. Multe dintre costume reprezentau ironii răzbunătoare la adresa înaltei societăți, care eluda regulile de morală austeră care le erau impuse venețienilor de rând.

Karen Duthoit, o franțuzoaică de 40 de ani din regiunea Lille, a fost câștigătoarea ediției din 2023 a concursului „Cea mai frumoasă mască a Carnavalului de la Veneția”. Creația ei se numește „Astrostar” și e compusă din sute de fragmente de oglindă și cu o trimitere la semnele zodiacale.

Începând de sâmbătă, 11 februarie, în Piața San Marco au defilat zilnic sute de măști și costume, într-un triumf al creativității și al distracției.

În total, au fost înregistrate 1074 de măști, cu 155 mai multe decât la ediția din 2022.

„Premiul a fost acordat pentru măiestria artizanală, originalitatea țesăturilor și aderența la temă, deoarece această mască a reflectat în special ceea ce a fost tema ediției 2023”, a comentat directorul artistic al Carnavalului, Massimo Checchetto, care a prezidat juriul.

Pe umeri a purtat o roată cu semnele zodiacale care amintea, prin forma sa, de cadranul ceasului din Turnul cu Ceas din Piața San Marco. Avea, de asemenea, un corset și un tutu alcătuite din sute de fragmente de oglinzi și cristale, pe un fond de țesătură albastră.

„Vin la Veneția de 11 ani: la început veneam doar pentru Carnaval, dar în ultimii patru ani am participat și la concurs”, a mărturisit Karen. ”Fața măștii a fost desenată în întregime de mână, iar până și oglinzile au fost tăiate, cusute și lipite de mine. Totul în legătură cu costumul a fost proiectat și realizat de mine”, spune câștigătoarea.

Locul al doilea a fost ocupat de „4 Elemente: Foc, Aer, Pământ, Apă”, realizat de scenografa și creatoarea de costume Alissa Karaeva din Pesaro, în timp ce „Procesiune la San Marco”, realizat de Simone Fracca din Bologna, a obținut locul al treilea.