FOTO Soluție de regenerare urbană la Depoul Victoria, din spatele Guvernului: cel mai vechi depou de tramvaie din București ar putea deveni un muzeu al Transporturilor

Într-o zonă ultracentrală a Bucureștiului, în spatele Palatului Victoria, pe strada Mexic, se află retras de la bulevardul principal cel mai vechi depou de tramvaie al Bucureștiului, cu o vechime de peste 150 de ani.

În vara anului 1871, când a fost construit de societatea engleză „Harry Hubert de Mervee” pentru a instala primele linii de tramvai cu cai, locul era la marginea orașului. Între timp, depoul, care mai numără doar 2 din 8 hale, după bombardamentul din al doilea război mondial și un incendiu în anii ’60, a ajuns să fie un muzeu neamenajat în aer liber.

La Depoul Victoria nu mai garează tramvaiele noi a căror lungime o depășește pe cea de la începuturile transportului urban din Capitală și a ajuns un adăpost pentru garniturile mai vechi. Chiar dacă se poate intra, locul nu este destinat publicului larg.

În prezent, începând din 28 ianuarie 2025 și până zilele următoare, pe 15 februarie, Primăria Municipiului București are în derulare un chestionar deschis pentru a aduna opinii și sugestii din partea locuitorilor Capitalei privind viitorul Depoului Victoria. Consultarea face parte dintr-un proiect de regenerare urbană, cu scopul de a transforma Depoul Victoria într-un centru public complex dedicat culturii și educației în domeniul transportului public, complementar cu un muzeu și, cel mai important, să se permită accesul public.

Claudia Pamfil, urbanist membru al echipei Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Bucureşti (ADIZMB), a explicat pentru G4Media că rezultatul acestei prime consultări exploratorii va fi utilizat de către Primăria Municipiului București (PMB) în inițierea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ). Acesta va cuprinde studii complexe (inclusiv viitoare consultări publice) pentru a reglementa regenerarea zonei, care este zonă protejată a Bucureștiului, apoi urmând să fie organizat un concurs de soluții de arhitectură.

Potrivit Claudiei Pamfil, proiectul ar putea include un muzeu și un centru de pregătire pentru personalul implicat în mobilitate, în special pentru STB, dar și pentru publicul larg, având în vedere localizarea centrală a depoului. Totodată, este necesar ca planul să fie completat de studii tehnice care să valideze opțiunile propuse.

Având în vedere că spațiul ține de istoria transportului de călători din București și poate fi transformat ușor într-un muzeu al Transportului Bucureștean, două asociații de profil, Metrou Ușor și Pro Infrastructura, precum și fostul director STB Adrian Criț, susțin acest demers de peste 6 ani, însă el poate fi concretizat acum prin completarea chestionarului și bifarea opțiunii de muzeu din chestionar. Asociațiile dau ca exemplu cealaltă societate de transport din Timișoara, contemporană cu Bucureștiul, care a amenajat ca muzeu Depozitul de tramvaie și Muzeul Corneliu Mikloși. În Timișoara, tramvaiul circulă din 1868, cu 3 ani înaintea Bucureștiului.

Chestionarul AICI privind variantele de regenerare urbană propuse pentru Depoul Victoria, cu data limită: 15 februarie

Povestea Depoului Victoria, primul depou de tramvaie al Bucureștiului / fost „Ilie Pintilie” / în original „Bonaparte”

Istoria lui începe în vara anului 1871, când societatea engleză „Harry Hubert de Mervee” a obținut autorizația de a instala primele linii de tramvai cu cai. Un an mai târziu s-a dat în folosință prima linie de tramvai bucureșteană, traseu care pornea de la Gara Târgoviștei până la Piața Sf. Gheorghe. Ulterior acest traseu a fost prelungit pe Calea Moșilor până la Bariera Moșilor (aprox. intersecția cu Șos. Mihai Bravu).

Construcția acestui depou a început acum mai bine de 150 de ani, iar de-a lungul vremii a găzduit aproape toate tipurile de tramvaie care au circulat în București. S-a ales acest loc, pur și simplu, pentru că era la marginea orașului.

La data de 3 iulie 1916, concesiunea societății de exploatare a tramvaiului vechi, prima Societate Anonimă Română de Tramvaie, a expirat și astfel Depoul Bonaparte a devenit proprietate a STB.

În anul 1926 începe prima modernizare a depoului și sunt construite primele două hale. În anul 1927 se mai construiesc încă două hale: nr. 3 și 4. În anul 1928 se finalizează sistematizarea remizei, construindu-se încă patru hale: nr. 5, 6, 7 și 8.

În anul 1936 are loc o extindere majoră, construindu-se 1435 metri liniari de linie nouă. Se atinge, astfel, apogeul sistematizării interbelice a Depoului Bonaparte.

În anul 1944, Depoul Bonaparte a fost bombardat masiv în timpul atacului aerian al aliaților din al doilea război mondial asupra Bucureștiului. În toamna aceluiași an încep reparațiile, care se vor extinde până în 1948.
Într-o captură aeriană a amplasamentului în 1944 se remarcă faptul că existau toate Halele nr. 1-8, la lungimile originale de aprox. 100m.

În februarie 1954 și apoi în 1962, din fotografiile documentate, mai sunt vizibile doar Halele nr. 1, 2, 3, 4.

Conform STB, în anul 1968 a avut loc un incendiu ce a distrus halele. Acesta este, posibil, momentul în care au dispărut toate celelalte hale, iar actualele Hale nr. 1 și 2 au fost scurtate la 45m lungime în urma avariilor produse.

STB propunea, în 2020, reconstruirea halelor dispărute, păstrându-se amplasamentul și arhitectura originală.

(sursa informațiilor: Forum Metrou Ușor)