Franța: Guvernul Elisabeth Borne – expresia echilibristicii politice între dreapta și stânga practicate de președintele Emmanuel Macron

Cu o întârziere neobișnuită pentru cea de-a Cincea Republică franceză (1958 – ), președintele reales Macron a numit un nou prim ministru (sau prim ministră, cum dorește să fie numită Elisabeth Borne) și după câteva zile a fost publicată lista noului cabinet de miniștri.

În lista celor 28 de demnitari (prim ministru, miniștri, miniștri delegați, secretari de stat cu rang de ministru) figurează 14 femei și 14 bărbați. Jumătate dintre erau sunt foști miniștri în cabinetul demisionar condus de Jean Castex.

La loc de frunte figurează ministrul economiei și finanțelor, Bruno Le Maire, și cel al internelor, Gerald Darmanin, în fapt numerele 2 și 3 în executiv, politicieni macroniști de primă oră.

Pe lângă rotația unor miniștri se remarcă și figuri noi și poate cel mai controversat este noul ministru al educației naționale, Pap Ndiaye. Fiu al unui imigrant senegalez și al unei franceze, Ndiaye, de profesie istoric, a ocupat până acum funcția de director al muzeului național al istoriei imigrației. Numirea sa a fost criticată vehement de lidera partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă); Marine Le Pen care a spus „numirea lui Pap Ndiaye, un indigenist declarat, la ministerul educației este cea mai recentă piatră în deconstrucția țării noastre, a valorilor și a viitorului său.”

Numirea lui Ndiaye reprezintă o schimbare de direcție la ministerul educației, unde predecesorul său Jean Michel Blanquier era cunoscut pentru atitudinea sa combativă la adresa tendințelor “woke”.

Alături de Ndiaye și alte câteva personalități provenite din afara politicii figurează în continuare alți miniștri proveniți de la stânga, ca de altfel și prim ministra Borne: Olivier Véran, Olivier Dussopt, Yaël Braun-Pivet, Brigitte Bourguignon et Gabriel Attal.

Dar impresia generală este că posturile cheie revin oamenilor proveniți de la dreapta: pe lângă Le Maire și Darmanin, și-a făcut apariția pe post de ministru al afacerilor externe Catherine Colonna, purtătoare de cuvânt a președintelui neo-gaullist Jacques Chirac (1995 – 2004) și apoi ministră a afacerilor europene (2005 – 2007).

Ministru al apărării a fost desemnat Sebastien Lecornu, provenit și el din partidul neo-gaullist Les Republicains (LR, centru dreapta), iar cea mai recentă și spectaculoasă achiziție a președintelui Macron, este Damien Abad, nici mai mult, nici mai puțin decât liderul grupului parlamentar LR din Adunarea Națională, până acum două zile, numit ministru al solidarității, autonomiei și persoanelor cu handicap.

De notat și promovarea cu rang de ministru al sporturilor a lui Amelie Oudea-Castera în locul Roxanei Mărăcineanu, care avea funcția de ministru delegat, ca semn al importanței sporite a acestui portofoliu în perspectiva Jocurilor Olimpice și Paralimpice de la Paris din 2024.

Prima sarcină a guvernului este implicarea în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 12 și 19 iunie, unde jumătate din cei 28 de miniștri în frunte cu prim ministra Borne candidează la funcția de deputat.

Sondajele indică o majoritate absolută pentru alianța centristă Ensemble – Împreună, care-l susține pe președintele Macron. Principalul concurent în aceste alegeri este alianța stângii Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (Nupes) așa că dozajul numirilor în noul cabinet nu este întâmplător. În practică însă, după cum a arătat și primul mandat al președintelui Macron, toate aceste semnale către stânga nu sunt urmate de politici pe măsură și chiar dacă Norne s-a definit drepte femeie politică de stânga, opoziția o asemuiește deja cu Margaret Thatcher, o urmașă fidelă a lui Macron și a politicilor sale calificate drept neo-liberale.

Experimentul centrist al lui Macron este fără precedent în istoria Franței, țara unde au apărut conceptele politice de stânga și dreapta. Avantajul la ora actuală pentru președinte este că el are două opoziții, ambele dominate de populiști care pot fi etichetați drept extremiști, cu cvasi-dispariția partidelor tradiționale ale stângii (Partidul Socialist) și dreptei (LR). Întrebarea este ce se va întâmpla după 2027 când Macron – inventatorul acestei echilibristici politice – nu va mai avea drept să candideze la președinție?

Lista guvernului numit de președintele Emmanuel Macron la propunerea prim ministrei Elisabeth Borne:

Bruno LE MAIRE, Ministrul Economiei, Finanțelor și Suveranității Industriale și Digitale;

Gérald DARMANIN, Ministrul de Interne;

Catherine COLONNA, Ministrul pentru Europa și Afaceri Externe;

Éric DUPOND-MORETTI, ministrul Justiției;

Amélie de MONTCHALIN, ministrul Tranziției ecologice și coeziunii teritoriale;

Pap NDIAYE, Ministrul Educației Naționale și Tineretului;

Sébastien LECORNU, ministrul forțelor armate;

Brigitte BOURGUIGNON, ministrul Sănătății și Prevenirii;

Olivier DUSSOPT, Ministrul Muncii, Ocupării Forței de Muncă, al Locurilor de Muncă și al Integrării;

Damien ABAD, Ministrul Solidarității, Autonomiei și Persoanelor cu Handicap ;

Sylvie RETAILLEAU, ministrul pentru Învățământ Superior și Cercetare;

Marc FESNEAU, Ministrul Agriculturii și Suveranității Alimentare;

Stanislas GUERINI, ministru al transformării publice și al funcției publice;

Yaël BRAUN-PIVET, ministrul pentru Franța de peste mări;

Rima ABDUL-MALAK, Ministrul Culturii;

Agnès PANNIER-RUNACHER, ministrul pentru tranziție energetică;

Amélie OUDÉA-CASTÉRA, ministrul Sportului și al Jocurilor Olimpice și Paralimpice.

Următoarele persoane au fost numite miniștri delegați:

Olivier VÉRAN, însărcinat cu relațiile cu Parlamentul și viața democratică;

Isabelle ROME, responsabilă cu Egalitatea între femei și bărbați, Diversitatea și Egalitatea de șanse;

Gabriel ATTAL, responsabil cu conturile publice;

Christophe BECHU, responsabil cu colectivitățile teritoriale;

Franck RIESTER, responsabil cu comerțul exterior și atractivitatea;

Clément BEAUNE, responsabil pentru Europa.

Următorii sunt numiți secretari de stat:

Olivia GRÉGOIRE, purtător de cuvânt al guvernului;

Justine BENIN, responsabilă pentru Mare;

Charlotte CAUBEL, responsabilă cu copiii;

Chrysoula ZACHAROPOULOU, însărcinată cu dezvoltarea, francofonia și parteneriatele internaționale.