Franța: Marine Le Pen și Reunirea Națională sunt marii câștigători ai crizei politice declanșate de reforma pensiilor angajată de președintele Emmanuel Macron și guvernul său

Ceea ce era de așteptat după turbulențele politice și sociale declanșate de trecerea prin parlament a proiectului legii care mărește, între altele, vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani se confirmă printr-o serie de sondaje care o plasează pe lidera partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă), Marine Le Pen, în fruntea intențiilor de vot la viitoarele alegeri prezidențiale din 2027, când președintele Macron nu va mai avea drept să candideze.

Le Pen este creditată cu scoruri între 29 și 36% în funcție de adversarii săi din tabăra stângii, unde veteranul Jean Luc Mélenchon nu depășește 22%, în timp ce la macroniști, cel mai bine plasat este fostul prim ministru din perioada 2017 – 2020, Edoaurd Philippe cu 28%, iar candidatul anunțat al Republicanilor (LR, centru dreapta) Laurent Wauquiez se învârte în jurul lui 10%.

RN este marele beneficiar și în cazul unor alegeri parlamentare anticipate, plasându-se în două sondaje practic la egalitate cu alianța stângii Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (Nupes) cu intenții de vot de 25 – 26%, față de 21 – 22% pentru Enesemble (Împreună, centru), confederația de partide care-l susține pe președintele Macron. O simulare a rezultatelor indică faptul că RN ar ieși cel mai numeros partid în Adunarea Națională, chiar dacă nu ar obține majoritatea absolută.

Astfel de rezultate sunt absolut remarcabile ținând cont că în cei 50 de ani de prezență pe eșichierul politic, RN și predecesorul său Frontul Național (FN, lider Jean Marie le Pen), au avut lipită eticheta “extrema dreaptă” și au fost izolați în condițiile scrutinului majoritar uninominal cu două tururi folosit în alegerile prezidențiale și în cele pentru Adunarea Națională.

Recent însă s-a produs un fenomen fără precedent: începând cu alegerile parlamentare din vara lui 2022, RN nu a mai fost ținta “Frontului Republican”, o alianță a celorlalte partide fie de dreapta, de centru sau de stânga, pentru a face baraj în turul al II-lea acolo unde era calificat un candidat RN.

În acest fel, RN a obținut 89 de deputați din 577 în Adunarea Națională, unde are al doilea grup parlamentar ca mărime. Mai mult, pe măsură ce Le Pen și RN devin tot mai frecventabili, efectul diabolizării dispărând practic, rolul extremist a trecut tot mai mult asupra partidului Franța Nesupusă (LFI, stânga populistă) înființat în 2016 de Mélenchon, care nu s-a scuturat niciodată complet de trecutul său troțkist.

Mélenchon a fost inițiatorul Nupes – o alianță a LFI cu Partidul Socilaist (PS), Verzii (EELV) și Partidul Comunist (PCF), care a obținut 151 de mandate în Adunarea Națională. Cele patru partide însă au fiecare propriul grup parlamentar și adeseori LFI se remarcă prin stridență și militantism, inclusiv prin sprijinirea totală a protestelor de stradă și refuzul de a critica violențele împotriva forțelor de ordine.

Atitudinea obstrucționistă a deputaților LFI la proiectul legii pensiilor – prin depunerea a peste 15.000 de amendamente – a permis dezbaterea a doar două din cele 20 de articole în timpul alocat de guvern de 20 de zile. Chiar și partenerii din Nupes au criticat atitudinea parlamentarilor LFI care a împiedicat dezbaterea în Adunarea Națională a art. 7 prin care se mărește vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani. Până la urmă, proiectul a fost adoptat de Senat, iar guvernul condus de Elisabeth Borne a impus adoptarea sa fără vot angajându-și responsabilitatea asupra textului în Adunarea Națională, unde executivul nu are majoritatea absolută, moțiunea de cenzură ulterioară eșuând la doar nouă voturi.

Un prim avertisment pentru LFI a venit pe 2 aprilie când într-un scrutin parțial pentru Adunarea Națională din departamentul Ariege, candidată învestită de Nupes, Benedicte Taurine, a fost învinsă de o candidată socialistă disidentă, Martine Froger, care a beneficiat în turul al doilea de sprijinul macroniștilor, RN și LR. Mai mult, fost prim ministru LR din perioada 2002 – 2005, Jean Pierre Raffarin a vorbit despre un “Front Republican” anti-Nupes, iar printre susținătorii președintelui nimeni nu l-a contrazis, ceea s stârnit indignare la stânga unde i s-a reamintit lui Macron că a fost reales în aprilie 2022 cu voturile stângii, atunci când a învins-o pentru a doua oară consecutiv pe Le Pen.

În ceea ce o privește pe Le Pen, aceasta s-a opus majorării vârstei de pensionare, a votat împreună cu RN moțiunea de cenzură, dar nu a sprijinit masivele demonstrații de protest, condamnând totodată actele de violență împotriva forțelor de ordine. La stânga Le Pen este criticată, opoziția sa fiind considerată mai mult formală. Cert este că după zeci de ani în care mai întâi Jean Marie și apoi fiica sa Marine au fost văzuți ca oponenți ai Republicii a Cincea înființate de Charles de Gaulle în 1958 acum RN și lidera sa sunt pe punctul de a căpăta o nouă respectabilitate în paralel cu transferul etichetei de extremism la stânga unde LFI devine ținta nu doar a dreptei ci și a centriștilor sprijinitori ai lui Macron.

Istoricul Patrick Buisson comenta după sondajul care o plasa pe Le Pen în fruntea intențiilor de vot în primul tur al prezidențialelor susținând că lidera RN nu poate câștiga în turul al doilea, indiferent de adversar. Dar Le Pen, care a obținut 17,9% (locul 3 în 2012), 21,3% (locul 2) și 33,9% în turul 2 în 2017 și 24% (locul 2) și 41,5% în 2022, a dovedit o tenacitate ieșită din comun, reușind în bună măsură detoxificarea brandului RN și avansând în categorii sociale (electorat urban, educat, tineri) în care cu doar câțiva ani în urmă avea o aderență extrem de redusă. Niciun politican francez, niciun partid nu o mai poate desconsidera pe Le Pen și partidul ei, RN, deveniți o forță redutabilă în viața politică din Franța.