Franța neguvernabilă: Cabinetul condus de premierul Michel Barnier a fost demis prin moțiune de cenzură, președintele Macron trebuie să rezolve o situație imposibilă

Moment istoric în hemiciclul Adunării Naționale de la Paris: cu 331 de voturi, mult peste cele 288 de voturi necesare, deputații au răsturnat guvernul Barnier, după numai două luni de la intrarea în funcție, doar a doua moțiune de cenzură adoptată sub cea ce-a Cincea Republică, după cea din 1962 și prima în urma unei angajări a răspunderii guvernului asupra unui text de lege, în speță proiectul legii bugetului asigurărilor sociale pe 2025.

Guvernul Barnier devine astfel cel mai efemer guvern al celei de-a Cincea Republici înființate de Charles de Gaulle printr-o Constituție scrisă astfel încât să prevină instabilitatea caracteristică celei de-a Patra Republici (1946 – 1958) când în 12 ani s-au succedat nu mai puțin de 22 de guverne.

Iată însă ceea ce trebuia să fie o excepție constituțională a Republicii Franceze tinde să devină o regulă: criza politică. Deja fără sprijin majoritar în Adunarea Națională după alegerile legislative din 2022, președintele centrist Emmanuel Macron a creat prin dizolvarea intempestivă din iunie 2024 o situație politică fără precedent sub cea de-a Cincea Republică: în Adunarea Națională sunt la ora actuală trei blocuri care se exclud reciproc două câte două – partizanii președintelui Macron și aliații lor de circumstanță, Republicanii (LR, centru dreapta), Noul Front Popular (NFP, alianța stângii formată din patru partide) și Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă) și aliatul său, La Dreapta.

Revenit dintr-o vizită oficială din Arabia Saudită, președintele Macron a primit joi dimineața la Palatul Elysee demisia premierului Barnier. Presa franceză relatează că șeful statului a tunat și a fulgerat împotriva “frontului antirepublican”, în care extrema dreaptă și extrema stângă – Franța Nesupusă (LFI, cel mai numeros partid din cadrul NFP) și-au unit forțele ca să doboare guvernul.

Președintele Macron intenționează, potrivit relatărilor din presă, să numească rapid un nou prim ministru. Mai ușor de zis decât de făcut. NFP, care cu 192 de deputați din 575 reprezintă cel mai numeros bloc din Adunarea Națională, revendică acest post în care o propusese deja din vară pe Lucie Castets. Macroniștii (166 de mandate) ar dori formarea unei majorități a “Frontului Republican”, care să excludă RN (140 de mandate), dar și LFI (71), ceea ce pentru mulți la stânga este inacceptabil.

Adunarea Națională aleasă pe 30 iunie și 7 iulie este rezultatul unor desistări reciproce în circumscripții între NFP și macroniști pentru a evita o majoritate RN. Dar de îndată ce s-a format guvernul, premierul Barnier a făcut totul ca să evite cenzura din partea RN, nu din partea stângii. Până la urmă, lidera RN, Marie Le Pen, care promisese o opoziție responsabilă, a cedat presiunilor deputaților săi și a unei majorități a electoratului său, votând cenzura inițiată de NFP, în pofida concesiilor oferite de premierul Barnier la dezbaterea bugetului de stat și a celui al asigurărilor sociale.

Opțiunea dizolvării Adunării Naționale nu este disponibilă decât în vara lui 2025, la un an după precedenta dizolvare. LFI și RN cer și respectiv sugerează demisia președintelui Macron, pe care acesta o respinge categoric. Așa că situația de criză politică din Franța continuă neabătut.

Cu mai puțin de patru săptămâni până la finalul anului, Franța nu are guvern, nu are buget, nu are buget al asigurărilor sociale, în condițiile unui deficit bugetar de 6,2% din Produsul Intern Brut (PIB) și a unei datorii publice de 110% din PIB. Dacă bugetul nu este adoptat până la 31 decembrie, 18 milioane de francezi vor plăti impozite mai mari, deoarece tranșele de impozitare nu vor fi actualizate cu rata inflației. Iar încrederea investitorilor va fi serios zdruncinată în cea de-a doua economie ca mărime din Uniunea Europeană.