Franța neguvernabilă? Lucie Castets, propusă de alianța stângii drept candidată la funcția de prim ministru, respinge o coaliție cu centriștii pro-prezidențiali

„O coaliție cu tabăra prezidențială este imposibilă din cauza dezacordurilor noastre profunde”, a declarat miercuri la France Inter Lucie Castets, candidata Noului Front Popular (NFP, alianța stângii) pentru Palatul Matignon (reședința premierului Franței). Înalta funcționară afirmă că este capabilă să „se apropie în cadrul Noului Front Popular”, precum și de „forțele vii ale națiunii, societatea civilă”. Dar ea închide ușa oricărei coaliții cu tabăra prezidențială, justificându-se prin faptul că a „luat întotdeauna în serios dezacordurile politice”.

În același interviu, Lucie Castets i-a cerut lui Emmanuel Macron „să își asume responsabilitățile” și să o numească la Matignon. „Sunt gata, suntem gata: îi cer președintelui Republicii să își asume responsabilitățile și să mă numească”.

Necunoscută marelui public, Lucie Castets, în vârstă de 37 de ani, este expertă în finanțe publice, mai exact în combaterea fraudei fiscale și deși nu face parte din niciun partid politic, ea a criticat reforma pensiilor adoptată anul trecut care a ridicat vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani.

Într-un interviu televizat marți seara la France 2, președintele Macron a refuzat numirea unui prim ministru până după încheierea Jocurilor Olimpice care debutează vineri la Paris, adică cel mai devreme până la jumătatea lunii august.

Președintele Macron a cerut o colaborare a forțelor care au făcut baraj în alegerile legislative partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă), adică alianța stângii și blocul centrist pro-prezidențial.

Refuzul implicit de a o numi pe Lucie Castets în funcția de prim ministru a stârnit reacții de indignare în sânul NFP. „Am impresia că avem de-a face cu un fel de nebun (…) care se agață de puterea sa și care refuză să accepte ideea că francezii au spus că politicile sale sunt terminate”, a declarat Manuel Bompard, coordonatorul celui mai numeros partid al NFP, Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală) la RTL. La rândul său, fondatorul LFI, Jean-Luc Melenchon, a spus că președintele Macron trebuie să se supună sau să demisioneze.

Liderul Partidului Socialist (PS, al doilea ca mărime din NFP), Olivier Faure, l-a acuzat că face „politica celui mai rău”.  Lidera ecologiștilor (EELV, al treilea partid ca mărime din cadrul NFP), Marine Tondelier, a declarat pentru AFP că șeful statului este „total rupt de realitate”, ironizând un președinte care „s-ar putea califica fără nicio problemă la toate probele de canotaj de la Jocurile Olimpice”.

Aritmetica parlamentară din Adunarea Națională este extrem de complicată. NFP este blocul cel mai numeros cu 193 de deputați din totalul de 577 (72 LFI, 66 PS, 38 EELV, 17 Partidul Comunist), departe de majoritatea absolută de 289.

Blocul pro-prezidențial are 166 de deputați, RN 142, Dreapta Republicană (DR, neo-gaulliști) 38, Independenți și neafiliați 38.

Președintele Macron a declarat în mai multe rânduri că nu va accepta LFI și RN la guvernare (partide considerate extremiste), deci coaliția de guvernare ar reuni PS, EELV, blocul pro-prezidențial și DR. Dar așa cum a declarat Lucie Castets, alianța stângii nu este gata să intre într-o coaliție cu centriștii, iar liderul DR, Laurent Wauqiez, a declarat că partidul său este și va rămâne independent, dar a prezentat măsurile unui “pact” de coaliție.

Președintele Macron a declarat că va rămâne în funcție până la sfârșitul mandatului său în 2027 și a spus că nu dorește să dizolve din nou Adunarea Națională după un an, atunci când îi va permite Constituția. El a făcut apel la forțele politice care au barat calea spre putere RN prin desistări reciproce între cele două tururi de scrutin ale alegerilor legislative din 30 iunie și 7 iulie să negocieze, așa cum se întâmplă în toate țările europene, pentru a se ajunge la formarea unui guvern stabil.

Totodată, președintele Macron a recunoscut că această situație politică în care nu există o majoritate în Adunarea Națională este inedită și că politicienii francezi nu sunt obișnuiți să negocieze cu adversarii politici. Deocamdată nu se întrevede nicio soluție pentru ieșirea din criza instituțională în care se află Franța în pragul deschiderii Jocurilor Olimpice și după o vară politică fierbinte am putea asista la o toamnă politică și mai fierbinte.