“Franța nu este Grecia”: De ce ministrul francez de Finanțe nu vede (încă) motive de panică

În timp ce piețele trimit semnale negative cu privire la situația financiară a Franței pe fondul unui executiv fragil, situația este departe de a fi de panică, așa cum a fost în 2011, când spread-ul față de Germania era de două ori mai mare decât în prezent. “Există grade de îngrijorare, dar nu este încă panică”. Acesta a fost mesajul transmis joi de Antoine Armand, ministrul francez al economiei, la BFMTV.

„Franța nu este Grecia”, a insistat el, în timp ce rata obligațiunilor franceze pe 10 ani a depășit-o pentru scurt timp pe cea a Greciei miercuri. “Economia Franței, situația ocupării forței de muncă, atractivitatea sa, puterea sa economică și demografică sunt net superioare celor ale Greciei, ceea ce înseamnă că noi nu suntem Grecia”.

Strict din punct de vedere macroeconomic, cele două țări nu sunt în aceeași ligă. Franța este de 6,5 ori mai populată decât Grecia, PIB-ul pe cap de locuitor este de două ori mai mare, iar activele sale economice naționale depășesc 20 000 de miliarde de euro (dintre care 14 800 pentru gospodării), ceea ce reprezintă aproape de opt ori PIB-ul său, un record în Europa.

În ceea ce privește datoria publică, în cazul Franței se ridică la 110% din PIB, în timp ce cea a Greciei se apropie de 160%, cel mai ridicat nivel din Europa. Dar tendința în Grecia este de reducere a datoriei (cu 40 de puncte procentuale mai puținfață de 2020, un buget cu un ușor deficit de 1,5%), în timp ce Franța își crește constant datoria.

Spread-ul s-a dublat în 2011

Factorul cel mai îngrijorător pentru stabilitatea zonei euro nu este comparația cu Grecia, ci mai degrabă spread-ul cu Germania, adică diferența dintre ratele de împrumut ale celor două țări. Cu cât marja este mai mare, cu atât riscul este mai mare și, prin urmare, costul împrumutului este mai ridicat. Diferența de randament dintre Bund-ul german pe 10 ani, referința pentru zona euro, și OAT-ul francez echivalent a urcat în ultimele zile la cel mai ridicat nivel din 2012.

“Este adevărat că trecem printr-o fază stresantă în acest moment, cu un spread de 90 de puncte de bază [o diferență de 0,9 puncte între cele două rate]”, recunoaște Alexandre Baradez, analist la IG. Dar acesta a fluctuat foarte mult în ultimele luni. Am trecut de la 50 la peste 80 în timpul alegerilor parlamentare, apoi am revenit la 70 și acum am revenit din nou”.

Cu toate acestea, chiar și la 90, spread-ul franco-german nu reflectă o stare de panică pe piață.

“În timpul crizei datoriilor suverane, spread-ul a crescut la 180 de puncte în noiembrie 2011”, își amintește Alexandre Baradez. În plus, nu Franța se afla în ochiul furtunii, ci Grecia și PIIGS [Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia și Spania]. “Diferența dintre Italia și Germania crescuse la 500 de puncte de bază și exista un risc real de destrămare a zonei euro”.

Dovada că piețele nu intră în panică, BCE nu a scos furtunul de incendiu (reducând ratele) și nu intenționează să facă acest lucru. Miercuri, Isabel Schnabel, un membru influent al Consiliului guvernatorilor BCE, a respins ideea unei reduceri majore a ratelor la următoarea sa reuniune.

„Nu există vânzări masive”

Mai mult, investitorii nu se „debarasează” de obligațiunile franceze în acest moment, ci mai degrabă ratele scad mai mult în alte părți decât în Franța.

“Pe piețe, investitorii nu vând în masă obligațiuni franceze, ci doar cumpără mai puțin și preferă să se acopere cumpărând obligațiuni germane”, observă Alexandre Baradez. “A existat o scădere generală a ratelor dobânzilor în Europa de la alegerea lui Trump, dar această scădere pur și simplu nu este la fel de puternică în Franța, motiv pentru care spread-urile se măresc”.

Așa cum se întâmplă adesea, nu știrile proaste sancționează piețele, ci mai degrabă incertitudinea.

“Italia are un nivel al datoriei mult mai ridicat decât Franța, dar trimite semnale clare piețelor prin stabilirea unei ținte de deficit de 3% pentru 2026 și anunțarea vânzării de participații guvernamentale”, explică analistul IG. “Pentru Franța, piața nu se așteaptă la măsuri drastice, cum ar fi reduceri de 40% ale pensiilor, ci pur și simplu la măsuri convingătoare și la nicio întârziere în punerea în aplicare a acestor politici”.