Franța: pe cine va desemna Emmanuel Macron noul său prim ministru după realegerea sa ca președinte? O numire esențială în perspectiva alegerilor parlamentare din iunie

După victoria din cele de-al doilea tur președintele Macron nu va avea prea mult timp să-și savureze victoria împotriva lui Marine Le Pen (Reunirea Națională – RN, dreapta populistă). După declararea rezultatelor oficiale pe 27 aprilie va urma ceremonia de învestitură la Palatul Elysee, iar apoi este așteptată demisia guvernului condus de prim ministrul Jean Castex.

Imediat președintele Macron va desemna un nou premier a cărui principală misiune va fi organizarea alegerilor pentru Adunarea Națională, programate pe 12 și 19 iunie. Se așteaptă ca președintele Macron să desemneze o personalitate nouă, după cei doi premieri din primul său mandat, Edouard Philippe (2017 – 2020) și Castex (după 2020).

Un nume circulă insistent câteva zile, cel al lui Elisabeth Borne, actualul ministru al Muncii. Aceasta prezintă mai multe avantaje politice: vine dinspre Partidul Socialist (PS), spre deosebire de Philippe și Castex, proveniți din partidul Le Republicains (LR, centru dreapta), ceea ce ar s-ar potrivi nevoii de a fi mai atractiv votanților de stânga.

Borne este o tehnocrată care l-a servit pe Macron încă de la începutul primului său mandat de cinci ani și a ocupat mai multe funcții guvernamentale, printre care cea de ministru al Transporturilor, al Ecologiei și al Muncii. În sfârșit, este femeie, iar zvonul care circulă de câteva zile este că președintele Republicii ar dori o femeie prim ministru.

Un alt ministru din guvern luat în calcul pentru a deveni prim-ministru: este ministrul agriculturii, Julien Denormandie. Este considerat a fi un om de încredere al lui Macron încă de pe vremea când era colaborator al acestuia pe vremea când actualul președinte era ministru al finanțelor sub mandatul președintelui Socialist, Francois Hollande (2012 – 2017).

În sfârșit, un alt nume care circulă prin presă este cel al lui Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene și fostul director general al Fondului Monetar Internațional, cu un CV prestigios. Spre deosebire de cele două nume anterior menționate, Lagarde, fost ministru al economiei și finanțelor sub președintele Nicolas Sarkozy (2007 – 2012), provine din LR și împărtășește înclinațiile neo-liberale ale lui Macron în domeniul economic. Se zvonește că Sarkozy (care și-a declarat sprijinul pentru Macron între cele două tururi de scrutin) i-ar fi recomandat-o pe Lagarde președintelui Macron în calitate de premier.

Alte nume menționate în presă sunt cel al lui Richard Ferrand, președinte al Adunării Naționale și fost membru al PS și primarul socialist al orașului Nancy, Mathieu Klein, care a refuzat un post de ministru sub Edouard Philippe, a cărui desemnare ar fi o mână întinsă către stânga politică.

Prim ministrul desemnat va avea rolul de lider al campaniei electorale în care partidul pro-prezidențial, La Republique en Marche (LREM, centru) va căuta să repete victoria din 2017, când imediat după alegerea lui Macron, electoratul francez i-a oferit acestuia majoritatea absolută în Adunarea Națională fără de care șeful statului nu-și poate pune în practică programul.

După 2002 când mandatul prezidențial a fost redus de la șapte la cinci ani și aliniat ca durată celui al Adunării Naționale de fiecare dată (2002, 2007, 2012, 2017) alegerile parlamentare au urmat celor prezidențiale și au avut ca rezultat o majoritate a partidului pro-prezidențial (LR, LR, PS, LREM).

De această dată sondajele la ieșirea de la urne la cel de-al doilea tur al prezidențialelor au arătat că numai 32% dintre alegători doresc o majoritate absolută a LREM în Adunarea Națională, restul dorind o coabitare între președintele Macron și o majoritate de o culoare politică diferită.

Deocamdată nu există sondaje de opinie pentru parlamentare, dar un indicator ar putea fi rezultatul primului tur de scrutin al prezidențialelor, în care Macron s-a situat pe primul loc în 256 de circumscripții uninominale ale Adunării Naționale, Le Pen a fost pe primul loc în 206, în timp ce Jean-Luc Mélenchon, candidatul Uniunii Populare (UP, stânga populistă) a fost primul în 104.

Mélenchon i-a chemat în repetate rânduri pe francezi să-l „aleagă prim-ministru”, făcând ca deputații UP să devină majoritari în Adunarea Națională și impunând o coabitare cu președintele Macron.

În primul tur Macron a obținut 27,84%, Le Pen 23,15% și Mélenchon 21,95%, ceea ce înseamnă că în alegerile parlamentare vor fi trei blocuri principale, unul de centru și două populiste, unul de dreapta și celălalt de stânga.

Deputații sunt aleși prin scrutin majoritar uninominal. Candidatul care obține majoritatea voturilor în primul tur este ales deputat. Dacă niciun candidat nu obține această majoritate, au dreptul de a candida în al doilea tur candidații care obțin un număr de voturi mai mare decât 12,5% din numărul alegătorilor înscriși pe liste în acea circumscripție sau dacă sunt mai puțin de doi care îndeplinesc această condiții primii doi clasați. În turul al doilea este declarat ales candidatul care obține cel mai mare număr de voturi.