Franța: Scrutinul parlamentar majoritar uninominal cu două tururi – un instrument care distorsionează masiv votul popular, ducând la subreprezentarea opoziției

De abia terminate alegerile prezidențiale care au confirmat rămânerea lui Emmanuel Macron la Palatul Elysee pentru încă un mandat de cinci ani că a și început, neoficial, campania pentru alegerile parlamentare programate pentru 12 și 19 iunie.

Contra-candidata președintelui reales, învinsă în turul al doilea al prezidențialelor, Marine Le Pen (Reunirea Națională – RN, dreapta populistă) a făcut un apel la un vot masiv în favoarea RN pentru a contra-balansa puterea șefului statului în Adunarea Națională.

Jean-Luc Melenchon (Franța Nesupusă – LFI, stânga populistă) clasat al treilea în primul tur al prezidențialelor cu aproape 22% a mers mai departe: el a făcut un apel către francezi “alegeți-mă prim ministru”, cu alte cuvinte să acorde blocului său electoral Uniunea Populară (UP) majoritatea în Adunarea Națională, ba mai mult a mai și a scos un afiș electoral “Jean-Luc Melenchon prim ministru”.

Sondajele realizate în ziua celui de-al doilea tur de scrutin au arătat că o majoritate a francezilor ar dori o coabitare între președintele Macron și o majoritate parlamentară de o culoare politică diferită.

Numai că această dorință, mai degrabă una abstractă, se bate cap în cap cu primele estimări ale intențiilor de vot pentru Adunarea Națională, care arată că la scrutinul din 12 și 19 iunie partidul pro-prezidențial, Republica în Mișcare (LREM, centru) va obține o majoritate confortabilă de 326 – 366 de mandate din totalul de 577 câte numără camera inferioară a paramentului Franței.

Iar această estimare se bazează pe intenții de vot la primul tur de 24% pentru LREM, 23% RN și 19% UP.

Cum se explică o astfel de majoritate? Mai întâi trebuie explicat sistemul de vot. În fiecare din cele 577 de circumscripții se alege câte un deputat. În primul tur de scrutin este ales candidatul care obține peste 50% din voturile exprimate, care trebuie să reprezintă minimum 25% din totalul alegătorilor înscriși pe listele electorale în acea circumscripție.

În cazul în care niciun candidat nu întrunește această majoritate, se califică în turul al doilea candidații care au obținut în primul tur un număr de voturi mai mare decât 12,5% din totalul alegătorilor de pe liste. În caz că sunt mai puțini de doi, se califică primii doi clasați în turul 1, iar în turul doi este ales candidatul care întrunește cel mai mare număr de voturi.

Teoretic, la aceste alegeri ar trebui să avem în turul al doilea numeroase triunghiulare LREM – RN – UP, numai că dată fiind așteptata scădere a ratei de participare (sub 50% în 2017) în practică vor fi foarte puține cazuri din acestea (una singură la precedentul scrutin din 2017) și în cele mai multe circumscripții vor avea loc dueluri: LREM – RN, LREM – UP și RN – UP.

La alegerile din 2017 LREM (pe atunci nou creat) a obținut 308 mandate (majoritate absolută) cu un vot de 28% în turul 1, în timp ce Republicanii (LR, centru dreapta) cu 15,8% au obținut 113, Partidul Socialist cu 7,4% a obținut 29, RN cu 13,2% a obținut doar opt mandate, iar LFI cu 11% a obținut 17 mandate.

Aliații centriști ai LREM – Mișcarea Democrată (MODEM) a obținut cu 4,1%, 42 de mandate, beneficiind evident de sprijinul electoratului pro-prezidențial.

Fiind un partid centrist, LREM  poate atrage mult mai ușor sprijin în turul al doilea în duelurile cu RN (etichetat de mulți ca extremist de dreapta) sau UP (etichetat de unii ca extremist de stânga).

Atât RN cât și UP/LFI se confruntă cu dificultatea formării unor alianțe la dreapta, respectiv stânga, care presupun în practică desemnarea unor candidați unici în fiecare circumscripție.

Le Pen (23,15% în primul tur al prezidențialelor) a respins orice colaborare cu partidul Recucerire (extrema dreaptă), al cărui lider, Eric Zemmour, a obținut 7% în alegerile prezidențiale.

Melenchon a propus o alianță cu Verzii, Partidul Comunist și Noul Partid Anticapitalist și deși discută și cu Partidul Socialist (al cărui vot s-a prăbușit la ultimele două alegeri) o înțelegere pare foarte dificilă.

La rândul său, LR, a cărui candidată Valerie Pecresse nu a reușit să depășească 5% la prezidențiale, a decis să prezinte candidați proprii, deși sunt destui în sânul partidului care ar dori o alianță cu LREM.

În aceste condiții, cu dreapta și stânga profund divizate, președintele Macron are șanse bune să obțină din nou majoritatea în Adunarea Națională, fără de care nu își poate pune în practică programul electoral. La precedentele scrutine parlamentare care au urmat alegerilor prezidențiale (2002, 2007, 2012, 2017) după modificarea Constituției și scurtarea mandatului prezidențial de la șapte la cinci ani, la fel ca cel al Adunării Naționale, președintele proaspăt ales a obținut de fiecare dată majoritatea absolută în camera inferioară.

Atât Le Pen cât și Melenchon au cerut insistent schimbarea sistemului electoral și introducerea reprezentării proporționale. Macron nu s-a opus unei astfel de idei, ba chiar pe 18 martie 2022 a declarat: „Eu sunt mai degrabă în favoarea reprezentării proporționale”, a spus președintele Macron și a adăugat: „Personal, nu sunt în favoarea reprezentării proporționale dozate, ci a unei reprezentări proporționale adevărate.” Poate că acum, în cel de-al doilea mandat, fără dreptul de a mai putea candida la președinție în 2017, Macron va face un pas de la vorbe la fapte, pentru modificarea unui mod de scrutin care duce la subreprezentarea masivă, unii ar spune scandaloasă, a partidelor de opoziție și încurajează ca formă de manifestare protestele de stradă, care uneori devin violente.