Franța și Germania, o apropiere iluzorie. Cuvinte pompoase, puține decizii la ședința comună de guvern – analiză Le Monde

Analiză Le Monde, citată de Rador:

Emmanuel Macron și Olaf Scholz au apelat la numeroase simboluri duminică, la Paris, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la semnarea Tratatul de la Elysée, dar nu au formulat nicio propunere fermă privind sprijinirea Ucrainei, Europa apărării sau criza energetică.

Discursuri lirice, imagini frumoase, o declarație comună plină de bune intenții, dar nicio abordare spectaculoasă a subiectelor fierbinți ale momentului. Ședința comună de guvern franco-germană de duminică, 22 ianuarie, de la Paris, care a marcat și aniversarea a 60 de ani de la semnarea tratatului de prietenie dintre cele două țări, a fost asemenea unui balon dezumflat. După ce a fost amânată de două ori din iulie 2022 și până acum, întâlnirea cu mare pompă a celor două guverne ar fi trebuit să fie un prilej pentru restabilirea rolului tandemului Paris-Berlin în Europa, într-un moment în care relativa reținere militară în fața Rusiei a celor două țări și angajamentul masiv al Statelor Unite alături de Ucraina redistribuie echilibrul continental de putere.

Franța și Germania au dat asigurări că vor sprijini Ucraina „atât cât va fi necesar”, dar, în timpul conferinței de presă de la Palatul Elysee, Emmanuel Macron și Olaf Scholz au rămas evazivi în chestiunea tancurilor de luptă, a căror livrare este cerută insistent de Kiev și de cei mai apropiați aliați ai săi. „Nimic nu este exclus”, a răspuns laconic președintele francez despre furnizarea de tancuri Leclerc, punând trei condiții pentru o posibilă undă verde: „să nu existe o escaladare” în fața Rusiei, „să constituie un sprijin real și eficient pentru prietenii noștri ucraineni” și „să nu fie slăbite propriile capacități de apărare” ale Franței.

Cancelarul german s-a arătat și mai prudent, evitând subiectul până când un jurnalist l-a întrebat dacă Berlinul intenționează să furnizeze tancuri Leopard 2 Ucrainei. „De la începutul războiului nu am încetat să creștem livrările de arme (…) și ne-am coordonat întotdeauna toate deciziile în strânsă colaborare cu aliații noștri”, s-a mulțumit acesta să răspundă.

În mod neașteptat, ministrul german de externe a fost cel care a făcut cea mai notabilă declarație a zilei cu privire la livrările de tancuri. Invitată a canalului LCI, Annalena Baerbock a afirmat că Berlinul nu va împiedica Polonia să livreze Ucrainei tancuri Leopard 2 de fabricație germană. „Deocamdată, întrebarea nu ne-a fost pusă, dar, dacă ar fi pusă, nu ne-am opune”, a dat asigurări fostul președinte al Verzilor. Faptul că această informație importantă a fost oferită de către Annalena Baerbock la un canal de televiziune francez, și nu de către Olaf Scholz la Palatul Elysée, este o ilustrare a echilibrului de putere care trece prin coaliția de guvernământ de la Berlin, în special în problema sensibilă a livrărilor de arme, unde linia prudentă a cancelarului social-democrat se opune celei, mult mai voluntariste, a aliaților săi ecologiști și liberali.

O zi bogată în simboluri. În lipsa unui mesaj franco-german clare și puternic privind războiul din Ucraina, întâlnirea a compensat prin simboluri și referințe istorice. În special la sfârșitul dimineții, în marele amfiteatru de la Sorbona, unde Macron și Scholz au făcut excese de curtoazie, schimbând numeroase „dragă Emmanuel” și „dragă Olaf” pentru a-și sublinia loialitatea față de tratatul de prietenie semnat de Charles de Gaulle și de Konrad Adenauer, la 22 ianuarie 1963, la Palatul Elysée. Luând cuvântul după președintele Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, și al Bundestagului, Bärbel Bas, șeful statului francez și cancelarul german s-au adresat unei audiențe formate din miniștrii celor două cabinete și din peste 200 de deputați din cele două țări, grabnici să aplaude fiecare dintre formulele atent pregătite.

„Locomotiva Europei unite”, „motorul franco-german” este o mașinărie care adesea „toarce încet”, dar funcționează doar cu „voința fermă de a transforma mereu controversele” în „acțiune convergentă”, a spus Olaf Scholz. „Germania și Franța, pentru că au deschis calea către reconciliere, trebuie să devină pionieri în reconstrucția Europei”, a spus și Emmanuel Macron. Comparând cele două țări cu „două inimi în același piept”, președintele francez a insistat asupra „imensității” șantierului care „trebuie construit pentru a atinge obiectivul unei Europe mai suverane, mai democratice și mai unite”, avertizând: „Depinde doar de noi, europenii, de alegerile noastre, de deciziile pe care le luăm și de cele pe care nu le luăm”. Un mod subtil de a-și încuraja omologul să decidă asupra chestiunilor urgente.

Două modele diferite, dacă nu chiar antagoniste. După-amiază, ședința comună de guvern franco-german a continuat în aceeași direcție, dar, deloc surprinzător, întâlnirea nu a permis niciun salt european real, deși ideea de întărire a „suveranității” continentului, promovată de mult timp de președintele Macron, este împărtășită astăzi la Berlin mai mult decât acum câțiva ani. Drept dovadă, publicarea unei lungi declarații comune care enumeră multiplele provocări la care cele două țări trebuie să răspundă.

Cu toate acestea, comentariile făcute de Macron și Scholz către presă au confirmat că, în două domenii esențiale de cooperare – apărare și energie – Parisul și Berlinul încă se luptă să își împace punctele de vedere, deoarece modelele lor sunt diferite, dacă nu chiar antagoniste. În timp ce Macron spera să întărească „autonomia strategică” a Europei pentru a garanta securitatea continentului, războiul din Ucraina a dat apă la moară susținătorilor exclusivității NATO atât la Berlin, cât și în multe dintre capitalele continentale. Pentru a-și moderniza armata în spiritul „Zeitenwende” („schimbarea erei”), proclamată de Scholz la trei zile după începerea conflictului, Germania a decis să cumpere avioane de luptă americane F-35 pentru a înlocui vechea sa flotă de Tornado, amânând un proiect european de scut aerian care implică paisprezece țări NATO, dar nu și Franța sau Polonia.

Referitor la acest ultim proiect, Scholz a repetat duminică că nu a făcut apel la el, deoarece intenția sa a fost să „țină cont de ceea ce există deja pe piață, fără a fi nevoie să aștepte prea mult”. Macron, dimpotrivă, a sugerat dezvoltarea unei „strategii comune” cu Germania și Polonia pentru a „ne îndrepta spre maximă suveranitate tehnologică și industrială”. În culise, francezii nu-și ascund reținerea pe care o au față de această inițiativă care, în ochii lor, ar putea să relanseze cursa înarmărilor sau chiar să modifice echilibrul descurajării nucleare.

Evitarea unor subiectele deranjante. La Paris, aceste decizii au pus la îndoială voința noului guvern german de a continua dezvoltarea proiectelor comune de apărare, începând cu Future Air Combat System (SCAF) la care este asociată și Spania. De la semnarea, la sfârșitul anului 2022, a unui acord între producători pentru proiectarea și construirea unui dispozitiv demonstrativ, orizontul s-a limpezit. Dar dacă cele două guverne au afirmat că au „întâmpinat cu satisfacție” aceste „evoluții recente” referitoare la FCAS, cooperarea rămâne complicată pentru celălalt proiect comun major, cel al Sistemului de Luptă Terestru.

Un al doilea subiect tensionat, abia perceptibil duminică: energia. În această zonă, între Franța, care se bazează încă pe energie nucleară, și Germania, dependentă de mult de gazul rusesc, neînțelegerea este veche, dar războiul din Ucraina a exacerbat-o. După ani de reticență, guvernul lui Olaf Scholz a acceptat în cele din urmă, în decembrie 2022, să achiziționeze în comun gaze la nivel european și să plafoneze prețul. Franța și Germania au convenit să-și livreze reciproc gaz și electricitate pentru a evita problemele în această iarnă. Dar cancelarul continuă să respingă cererile franceze de reformă a pieței de energie electrică, mai ales că tarifele sunt din nou pe o tendință descendentă, după cum a reamintit el.

Cei doi parteneri s-au străduit mai presus de toate să calmeze spiritele pe tema divergentă a legăturilor energetice cu Spania. În ultimele luni, Macron a fost într-adevăr foarte enervat de un proiect de gazoduct care să traverseze Pirineii, care este sprijinit de Berlin pentru a-și diversifica aprovizionarea. În schimb, șeful statului francez a convenit cu liderii spanioli și portughezi să construiască, până în 2030, o conductă de hidrogen pe sub Mediterana. Duminică, s-a anunțat că infrastructura va fi extinsă și în Germania.

La nivel macroeconomic, Berlinul, ca și Parisul, intenționează să sprijine industria europeană pentru a contracara efectele Legii de reducere a inflației – un plan de sprijin de aproape 400 de miliarde de dolari (368 de miliarde de euro) implementat de Statele Unite pentru a-și ajuta companiile. Guvernul german refuză în continuare crearea unui fond suveran. Propus de Comisia Europeană, acesta ar răspunde preocupărilor Franței și ale altor țări, din estul și sudul Uniunii Europene, lipsite de resurse bugetare.

„Împărtășesc cu președintele Macron obiectivele care vizează realizarea investițiilor necesare pentru ca Europa să devină un centru global al tehnologiilor viitorului și primul continent neutru climatic din lume”, s-a mulțumit să afirme Olaf Scholz cu prudență, înainte de dineul cu șeful statului. Remarci consonante, din nou, cu tonul general din această duminică, în care totul a fost calibrat pentru a evita subiecte sensibile și în care „convergențele” pe care cei doi parteneri le-au salutat cu căldură rămân, în cea mai mare parte, în stadiul de proiect. (Articol de Philippe Ricard și Thomas Wieder / Traducerea: Ruxandra Lambru)