Frica de cuvinte. Cum poate fi oprit PSD

Au trimis Fiscul peste cei care le-au dezvăluit afacerile. Au instalat un personaj sinistru al tranziţiei ca şef al TVR, unde talk-show-urile adăpostesc mai mulţi infractori decât Jilava. Au cumpărat cu funcţii sau contracte şefi de redacţii ca să aibă linişte primarul general. Au surghiunit un reporter decent pentru că nu a vrut să pună întrebări comandate. Liderii PSD, căci ei sunt autorii, nu rezistă tentaţiei de a se transforma în Partidul-Stat, aşa cum stă înscris în ADN-ul său comunist.

Născuţi din corupţie şi hrăniţi cu incompetenţă, Liviu Dragnea, Gabriela Firea şi clica lor au nevoie de control total în societate, pentru ca nimeni să nu strige că împăratul e gol. Toate lumea ştie că e gol, inclusiv oamenii lor care râd pe la colţuri de aventurile teribile ale Vioricăi Dăncilă, dar e esenţial să păstreze tăcerea.

Uitaţi-vă doar la cel mai recent exemplu: Dăncilă a ieşit de la Vatican şi s-a aruncat la prima cameră TV din cale (absolut întâmplător a Antenei 3) ca să dea, indecent şi nediplomatic, detalii de la întâlnirea cu Papa Francisc. A anunţat chiar şi o presupusă vizită a Papei în România, dar la câteva ore distanţa ambasadorul Vaticanului a contrazis-o, punând-o în cea mai umilitoare postură diplomatică posibilă. Credeţi că presa Lor a spus ceva? Nu, a îngropat ştirea. Nimic nou.

Se miră PSD de ani buni de ce a pierdut elitele. Cele intelectuale, dar şi cele profesionale. Dar cum să vină un intelectual cu simţ critic alături de un partid care-l promovează pe Cornelius Roşiianu, tristul propagandist al Ceauşestilor? Cum să te simţi bine lângă un personaj ca Doru Buşcu, cărăuşul genţii cu idei a lui Dragnea? Ce imbold intelectual să-ţi dea Anca Alexandrescu, cenzorul-şef al regimului PSD-ist de care se tem şi miniştrii?

Frica de cuvinte le e atât de mare, încât au ajuns să se auto-cenzureze, conştienţi că inepţiile debitate le arată goliciunea. Au inventat propaganda mută. De la întâlnirile premierului Dăncilă publică filmuleţe fără sunet, ca-n epoca lui Buster Keaton. Miniştrii sunt strict cenzuraţi, nu ies la întâlniri ori declaraţii fără ştirea lui Dragnea.

Jurnaliştii care le rezistă sunt căutaţi de instituţiile pe care le controlează. Ceilalţi, îmblânziţi cu contracte de consultanţă, s-au transformat în complicii lor. Ascultaţi cum reporterul Antenei 3 întreabă umil pe premier şi pe consiliera lui ce întrebări să pună în interviu. Şi, fireşte, primeşte indicaţiile cerute. Absurd şi trist pentru societate.

Ghinionul lor se cheamă internet. Nu pot astupa gura oamenilor, liberi să scrie şi să se organizeze. Pe internet circulă ideile pe care ei le vor amuţite. Azi, comunităţile anti-corupţie de pe Facebook au organizat un protest în Piaţa Victoriei din Bucureşti, iar în marile oraşe sunt anunţate mişcări similare. E greu de estimat câţi oameni vor veni la un protest în plină primăvară, când vremea e potrivită mai degrabă pentru terase ori ieşiri în week-end. Cu toate astea, simt că multora li s-a umplut paharul, iar mişcările bruşte ale PSD din ultima vreme au tot sedimentat nemulţumiri. Dacă Dragnea şi PSD se tem de ceva, atunci de adevărurile strigate liber se tem.