Frontul Unit: „Arma magică” a Chinei, expusă într-un controversat dosar de spionaj din Marea Britanie

Republica Populară Chineză are o „armă magică”, potrivit liderului său fondator Mao Zedong și actualului său președinte Xi Jinping. Aceasta se numește Departamentul de Lucru al Frontului Unit – și stârnește la fel de multă îngrijorare în Occident ca arsenalul militar în creștere al Beijingului, scrie BBC.

Yang Tengbo, un important om de afaceri care a avut legături cu prințul Andrew, este cel mai recent cetățean chinez care a fost cercetat – și sancționat – pentru legăturile sale cu UFWD.

Existența departamentului este departe de a fi un secret. O ramură a Partidului Comunist Chinez, veche de zeci de ani și bine documentată, a mai fost implicată în controverse. Anchetatori din SUA până în Australia au citat UFWD în mai multe cazuri de spionaj, acuzând adesea Beijingul că îl folosește pentru interferențe străine.

Beijingul a negat toate acuzațiile de spionaj, calificându-le drept ridicole.

Așadar, ce este UFWD și ce face?

„Controlarea mesajului Chinei”

Frontul Unit – care inițial se referea la o largă alianță comunistă – a fost odată salutat de Mao ca fiind cheia triumfului Partidului Comunist în războiul civil chinez care a durat decenii.

După ce războiul s-a încheiat în 1949 și partidul a început să conducă China, activitățile Frontului Unit au trecut în plan secund în fața altor priorități. Dar în ultimul deceniu, sub Xi, Frontul Unit a cunoscut un fel de renaștere.

Versiunea lui Xi a Frontului Unit este în mare parte consecventă cu întruchipările anterioare: „construirea unei coaliții cât mai largi cu toate forțele sociale relevante”, potrivit lui Mareike Ohlberg, membru senior al German Marshall Fund.

La prima vedere, UFWD nu este o organizație din umbră – are chiar și un site web și raportează multe dintre activitățile sale pe acesta. Cu toate acestea, amploarea activității sale – și sfera sa de acțiune – este mai puțin clară.

În timp ce o mare parte din această activitate este internă, Dr. Ohlberg a declarat că „o țintă cheie care a fost definită pentru activitatea Frontului Unit sunt chinezii din afara țării”.

În prezent, UFWD încearcă să influențeze discuțiile publice cu privire la probleme sensibile, de la Taiwan – pe care China îl revendică ca teritoriu al său – la suprimarea minorităților etnice din Tibet și Xinjiang.

De asemenea, încearcă să modeleze relatările despre China în mass-media străine, să vizeze criticii guvernului chinez din străinătate și să coopteze figuri influente din China de peste mări.

„Activitatea Frontului Unit poate include spionajul, dar [este] mai largă decât spionajul”, a declarat pentru BBC Audrye Wong, profesor asistent de politică la Universitatea din California de Sud.

„Dincolo de actul de a dobândi informații secrete de la un guvern străin, activitățile Frontului Unit se concentrează pe mobilizarea mai largă a chinezilor de peste mări”, a spus ea, adăugând că China este «unică în ceea ce privește amploarea și domeniul» unor astfel de activități de influență.

China a avut întotdeauna ambiția unei astfel de influențe, dar ascensiunea sa din ultimele decenii a dat Beijingului capacitatea de a o exercita.

De când a devenit președinte în 2012, Xi a fost deosebit de proactiv în elaborarea mesajului Chinei către lume, încurajând o abordare a diplomației bazată pe confruntare și îndemnând diaspora țării sale să „spună bine povestea Chinei”.

UFWD funcționează prin intermediul diverselor organizații comunitare chineze de peste mări, care au apărat energic Partidul Comunist dincolo de granițele sale. Acestea au cenzurat opere de artă împotriva PCC și au protestat față de activitățile liderului spiritual tibetan Dalai Lama. UFWD a fost, de asemenea, asociată cu amenințări la adresa membrilor minorităților persecutate în străinătate, precum tibetanii și uigurii.

Însă o mare parte din activitatea UFWD se suprapune cu cea a altor agenții ale partidului, operând sub ceea ce observatorii au descris drept „negare plauzibilă”.

Această neclaritate este cauza atâtor suspiciuni și temeri cu privire la UFWD.

Atunci când Yang a făcut apel împotriva interdicției sale, judecătorii au fost de acord cu raportul secretarului de stat de atunci, conform căruia Yang „reprezenta un risc pentru securitatea națională” – citând faptul că acesta a minimalizat legăturile sale cu UFWD drept unul dintre motivele care i-au condus la această concluzie.

Cu toate acestea, Yang susține că nu a făcut nimic ilegal și că acuzațiile de spionaj sunt „complet neadevărate”.

Cazuri precum cel al lui Yang devin din ce în ce mai frecvente. În 2022, avocata chineză britanică Christine Lee a fost acuzată de MI5 că a acționat prin intermediul UFWD pentru a cultiva relații cu persoane influente din Regatul Unit. În anul următor, Liang Litang, un cetățean american care conducea un restaurant chinezesc în Boston, a fost pus sub acuzare pentru că a furnizat informații despre disidenții chinezi din zonă contactelor sale din UFWD.

Iar în septembrie, Linda Sun, fost consilier în biroul guvernatorului din New York, a fost acuzată că și-a folosit poziția pentru a servi interesele guvernului chinez, primind în schimb beneficii, inclusiv călătorii. Potrivit rapoartelor mass-media de stat chineze, ea s-a întâlnit cu un înalt oficial UFWD în 2017, care i-a spus să „fie un ambasador al prieteniei sino-americane”.

Nu este neobișnuit ca chinezii proeminenți și de succes să fie asociați cu partidul, de a cărui aprobare au adesea nevoie, în special în lumea afacerilor.

Dar unde este granița între trafic de influență și spionaj?

„Granița dintre influență și spionaj este neclară” atunci când vine vorba de operațiunile Beijingului, a declarat Ho-fung Hung, profesor de politică la Universitatea Johns Hopkins.

Această ambiguitate s-a intensificat după ce, în 2017, China a adoptat o lege care obligă cetățenii și companiile chineze să coopereze la anchetele serviciilor de informații, inclusiv să împărtășească informații cu guvernul chinez – o măsură care, în opinia lui Hung, „transformă efectiv pe toată lumea în potențiali spioni”.

Ministerul Securității de Stat a lansat videoclipuri de propagandă dramatice care avertizează publicul că spionii străini sunt peste tot și „sunt vicleni și șireți”.

Unii studenți care au fost trimiși în călătorii speciale în străinătate au fost sfătuiți de universitățile lor să limiteze contactul cu străinii și li s-a cerut un raport al activităților lor la întoarcere.

Cu toate acestea, Xi este dornic să promoveze China în lume. Prin urmare, el a însărcinat o ramură de încredere a partidului să proiecteze puterea în străinătate.

Iar acest lucru devine o provocare pentru puterile occidentale – cum să găsească un echilibru între a face afaceri cu a doua cea mai mare economie a lumii și preocupările serioase legate de securitate?

Lupta cu brațul lung al Beijingului

Temerile veritabile legate de influența Chinei peste hotare se reflectă în sentimentele mai belicoase din Occident, lăsând adesea guvernele într-o dilemă.

Unele, precum Australia, au încercat să se protejeze prin noi legi privind interferența străină, care incriminează persoanele considerate a se amesteca în afacerile interne. În 2020, SUA au impus restricții privind vizele pentru persoanele considerate ca fiind active în activitățile UFWD.

Un Beijing iritat a avertizat că astfel de legi – și urmăririle penale pe care le-au generat – împiedică relațiile bilaterale.

„Așa-numitele acuzații de spionaj chinez sunt complet absurde”, a declarat marți reporterilor un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe, ca răspuns la o întrebare referitoare la Yang. „Dezvoltarea relațiilor dintre China și Marea Britanie servește intereselor comune ale ambelor țări”.

Unii experți spun că brațul lung al Frontului Unit al Chinei este într-adevăr îngrijorător.

„Guvernele occidentale trebuie acum să fie mai puțin naive cu privire la activitatea Frontului Unit al Chinei și să o considere o amenințare serioasă nu numai la adresa securității naționale, ci și la adresa siguranței și libertății multor cetățeni de etnie chineză”, spune Dr. Hung.

Dar, adaugă el, „guvernele trebuie, de asemenea, să fie vigilente față de rasismul antichinez și să depună eforturi pentru a construi încrederea și cooperarea cu comunitățile etnice chineze în contracararea împreună a amenințării”.

În decembrie anul trecut, Di Sanh Duong, un lider al comunității etnice chineze din Australia, născut în Vietnam, a fost condamnat pentru planificarea unei interferențe externe pentru că a încercat să se apropie de un ministru australian. Procurorii au susținut că acesta era o „țintă ideală” pentru UFWD, deoarece candidase în anii 1990 și se lăuda cu legături cu oficiali chinezi.

Procesul lui Duong s-a axat pe ceea ce a vrut să spună când a afirmat că includerea ministrului la un eveniment caritabil ar fi benefică pentru „noi, chinezii” – se referea la comunitatea chineză din Australia sau la China continentală?

În cele din urmă, condamnarea lui Duong – și o pedeapsă cu închisoarea – a ridicat îngrijorări serioase cu privire la faptul că astfel de legi și urmăriri penale ample împotriva spionajului pot deveni cu ușurință arme pentru țintirea persoanelor de etnie chineză.

„Este important să ne amintim că nu toți cei care sunt de etnie chineză sunt susținători ai Partidului Comunist Chinez. Și nu toți cei care sunt implicați în aceste organizații ale diasporei sunt conduși de o loialitate ferventă față de China”, spune Dr. Wong.

„Politicile excesiv de agresive bazate pe profilarea rasială nu vor face decât să legitimeze propaganda guvernului chinez conform căreia etnicii chinezi nu sunt bineveniți și vor sfârși prin a împinge comunitățile din diaspora și mai mult în brațele Beijingului.”