Frustrarea celor care ies pe locul doi, foarte aproape de premianți, dar uitați cu totul de istorie/ Câteva cazuri ”celebre” care ar merita să fie cunoscute

Toată lumea cunoaște povestea a cel puțin câtorva aventurieri faimoși de-a lungul istoriei – de la exploratorii care au descoperit și explorat lumea nouă la aventurierii care și-au dedicat viețile cucerii celor mai greu de atins și neprimitoare puncte geografice din lume. Drama acestor povești este că, la urma urmei, cei ce ajung cu o ușoară întârziere la linia de sosire vor fi mereu amintiți pentru locul 2, dacă nu cumva sunt cu totul uitați de istorie. 

• Sir Francis Drake – Al doilea marinar care a făcut înconjurul Pământului

În prezent, exploratorul portughez Fernando Magellan (1480-1521) este recunoscut drept primul om care a făcut înconjurul pământului într-o singură expediție. Povestea este în realitate un pic mai complicată. Magellan a fost ucis în arhipelagul filipinez în timpul unei bătălii cu localnicii, cu luni de zile înainte ca doar una din cele cinci nave cu care a pornit să se întoarcă în Spania, unde a început expediția, relatează National Geographic. 

A doua călătorie în jurul globului s-a încheiat într-un mod mult mai fericit pentru liderul ei. În 1577, la peste 50 de ani de la moartea lui Magellan, exploratorul britanic Francis Drake a fost ales de regina Elisabeta pentru o călătorie în jurul lumii menită să descopere noi rute comerciale avantajoase, conform Encyclopedia Britannica. 

Drake a pornit, precum Magellan, în fruntea unui grup de cinci nave și a parcurs un traseu aproape identic cu acesta. Drake a practicat pirateria pe parcursul întregii expediții, în special în apele imperiului spaniol din America de Sud. Spre deosebire de portughez, a trecut fără incident prin insulele Filipine și a mers în Indonezia, unde a stabilit o relație comercială profitabilă cu locuitorii Insulelelor Moluce, cunoscute și sub denumirea de “Insulele Mirodeniilor”.

În 1580, Căprioara de Aur, nava lui Drake, a ajuns înapoi în Marea Britanie, în portul Plymouth, încărcată de comori și mirodenii scumpe. În ciuda nemulțumirii coroanei spaniole și îndeletnicirilor piraterești clandestine ale exploratorului, regina Elisabeta a urcat personal la bordul navei pentru a-i oferi acestuia titlul de cavaler. 

• Elvețienii care au cucerit muntele Everest, după o echipă britanică

Escaladarea Everestului poate că a devenit mai degrabă un hobby pentru oamenii bogați și dependenți de adrenalină, dar nu a fost mereu așa – pe vremea când muntele era încă necunoscut și necartografiat iar tehnologia și infrastructura nu erau de partea oamenilor, această aventură reprezenta un pericol mult mai mare. A fost nevoie de decenii întregi de expediții eșuate și morți tragice pentru a ajunge pentru prima oară în vârful muntelui. 

Prima echipă care a reușit performanța a fost în mare parte formată din alpiniști britanici, dar singurii membri ai echipei care au ajuns efectiv în vâr au fost filantropul neozeelandez Edmund Hillary și alpinistul tibetan Tenzing Norgay, scrie National Geographic. 

Europenii au întârziat câțiva ani – în 1956, doi elvețieni, Ernst Schmied and Jürg Marmet, au reușit să repete performanța, iar la doar o zi distanță au fost urmați de un alt duo, tot de elvețieni, parte a aceleiași expediții, Dölf Reist și Hans Ruedi von Gunten, scrie Swissinfo.ch.

Astfel, elvețienii au reușit să pună mai mulți oameni în vârful muntelui decât predecesorii lor din 1953, iar aventura lor a avut un alt element impresionant – misiunea a avut de fapt două obiective, realizate în paralel. În timp ce o parte a echipei a ajuns în vârful Everestului, alți doi membri,  Ernst Reiss și Fritz Luchsinger, au reușit performanța de a ajunge pentru prima oară în vârful muntelui Lhotse, al patrulea cel mai înalt din lume și aflat la scurtă distanță de Everest, scrie Fundația Elvețiană pentru Cercetare Alpină. 

• Jerzy Kukuczka – Polonezul care a cucerit Himalaya, în urma unui italian

Orice discuție cu un alpinist dedicat scoate la iveală că acesta poate fi mai mult decât un sport sau hobby, ci un stil de viață, iar unii practicanți nu se pot mulțumi nici măcar cu cel mai înalt munte. 

Astfel, după cum scrie The New York Times, 44 de oameni au făcut încă un salt și au atins vârful tuturor munților din lume care depășesc înălțimea de 8.000 de metri. Din fericire, măcar drumul de la unul la altul este destul de scurt, pentru că toți se află în lanțul Himalaya.

Primul om care a reușit să cucerească întregul lanț este recunoscut a fi italianul Reinhold Messner, care a încheiat circuitul în 1986.

La doar un an distanță, polonezul Jerzy Kukuczka a reușit aceeași performanță, iar acest fapt i-a câștigat un loc permanent în rândul eroilor polonezi moderni, deși a ratat primul loc. 

Potrivit paginii dedicate lui Kukuczka pe site-ul informativ gestionat de Ministerul de Externe al Poloniei, polonezul a reușit să escaladeze toți cei 14 munți în 8 ani, de două ori mai rapid decât Messner, care a avut nevoie de 16.

Povestea lui Kukuczka, care este comemorat drept cel mai de succes alpinist din istoria Poloniei, s-a încheiat tragic în 1989. Kukuczka încerca să escaladeze din nou muntele Lhotse, dar pe un drum mai periculos, care nu fusese traversat până în acel moment, dar a căzut în gol în timpul încercării.

Potrivit lui Steve Ultch, un alpinist american care a fost partener de cățărări cu polonezul, cea mai probabilă cauză a morții a fost ruperea funiei de siguranță într-un moment inoportun. 

• Robert Falcon Scott – pierzătorul cursei spre Polul Sud

Exploratorul norvegian Roald Amundsen este recunoscut, printre altele, drept liderul primei expediții care a ajuns vreodată la Polul Sud, în 1911, fapt care l-a făcut faimos în toată lumea și i-a câștigat un loc comod în cărțile de istorie, scrie Scientific American. 

Povestea succesului lui Amundsen este, totuși, însoțită de una mult mai tragică. Amundsen și norvegienii săi nu au fost singurii care își doreau titlul, iar aproape în același timp, un grup condus de căpitanul britanic Robert Falcon Scott a întreprins o călătorie similară.

Potrivit Royal Museums Greenwich, din Londra, Amundsen a ales o rută ceva mai rapidă, ceea ce i-a permis să ridice steagul țării sale la Polul Sud la data de 14 decembrie 1911.

Scott și oamenii lui și-au atins destinația la 17 ianuarie 1912, numai pentru a fi dezamăgiți să afle că au fost depășiți – Amundsen nu-și anunțase public plecarea, așa că britanicii nici măcar nu știau că luau parte la o cursă. 

Din cauza extenuării, proviziilor limitate și condițiilor dure de vreme, Scott nu a mai supraviețuit drumului de întoarcere.

• Don Walsh și Jacques Piccard, primii pe fundul mării, dar în umbra adevăratului loc doi, James Cameron 

Escaladarea celor mai înalte puncte ale pământului este deja o realizare impresionantă, dar unii oameni au ales să meargă în direcția opusă. În 1960, la doar câțiva ani după ce umanitatea a cucerit Everestul, Don Walsh, locotenent în marina americană, și oceanograful elvețian Jacques Piccard, au atins “fundul mării” cel adevărat. 

După cum a explicat Walsh într-un interviu pentru revista Institutul Inginerilor Electrici și Electroniști, din New York, cei doi au folosit un submersibil special, similar unui dirijabil subacvatic, care a fost conceput de Piccard și tatăl său și vândut armatei Statelor Unite în 1958. La bordul vehiculului aproape sferic, au coborât la o adâncime de 10. 912 metri până aproape de fundul Gropii Marianelor.

Vreme de peste șapte decenii, Walsh și Piccard au rămas singurii doi oameni care trecuseră vreodată de adâncimea de 10.900 de metri, cunoscută drept “Challenger Deep”. Performanța lor a fost repetată abia în 2012 de către nimeni altul decât regizorul american James Cameron, într-un proiect de cercetare realizat în comun cu National Geographic.

În timpul proiectului, Cameron a putut face poze pentru care Walsh și Piccard nu au avut tehnologia necesară și a descoperit 68 de specii noi de bacterii și nevertebrate, potrivit NPR. Și totuși, americanul rămâne mai faimos pentru Titanic și Avatar.

• Buzz Aldrin – al doilea pas mic pentru om, în spatele lui Neil Armstrong

Astronautul american Neil Armstrong a ajuns în istorie pentru cel mai faimos pas făcut vreodată: pe lună. 

Totuși, nu la fel de multă lume știe cât de important a fost, de fapt, efortul de echipă în cadrul misiunii Apollo 11, care l-a adus pe Armstrong unde nu a mai fost niciun om vreodată. 

Spre exemplu, omul care a coborât al doilea din cabină, Buzz Aldrin, a avut un rol cel puțin la fel de important – el și Michael Collins sunt cei care au pilotat “modulul lunar”, secțiunea rachetei care a ajuns efectiv pe suprafața selenară. 

Expertiza lui Aldrin a fost vitală pentru misiune – după cum arată Smithsonian Institution, nu l-au recomandat doar experiența sa militară, cele peste 2.000 de ore de pilotat avioane cu reacție, ci și de doctoratul său în astronautică, obținut la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Teza sa a fost scrisă chiar pe tema tehnicilor de ghidare pentru misiuni spațiale cu echipaj uman.

După misiunea istorică, Aldrin, arată Britannica, s-a retras din cadrul NASA în 1971, a petrecut un an ca profesor, a devenit antreprenor și a scris mai multe cărți, printre care două biografii, o istorie a misiunii Apollo și cărți pentru copii, toate bazate pe experiențele sale ca astronaut.

Nu doar că Buzz Aldrin, chiar și de pe locul 2, a fost vital pentru misiunea propriu-zisă, ci a jucat un rol direct în consemnarea acesteia în cărțile de istorie și nu numai.