Fumatul poate modifica ADN-ul unei persoane chiar și la zeci de ani distanță de la ultima țigară, arată un studiu realizat în trei decenii

Chiar și la 30 de ani distanță de la ultima țigară aprinsă, fumatul este capabil să modifice genele umane, contribuind la apariția bolilor la foștii fumători. Acestea sunt rezultatele unui studiu care a durat treizeci de ani publicat în Journal of Cardiovascular Genetics și prezentat de decanul Școlii de Sănătate Publică Harvard, Andrea Baccarelli, la prima conferință internațională de medicină a mediului organizată de Societatea Italiană de Medicină a Mediului ( SIMA), potrivit Rador Radio România.

Studiul arată că markerii epigenetici ai „comutatorilor” genelor nu revin niciodată la condițiile lor anterioare, chiar și la zeci de ani de la renunțarea la fumat. Efectele dăunătoare ale fumatului contribuie la apariția unor boli cardiovasculare grave la foștii fumători și la creșterea riscului de infarct miocardic și accident vascular cerebral.

Poluanții de mediu lasă și ei o amprentă genetică importantă asupra ființelor umane, având un impact asupra sănătății, începând din perioada sarcinii.

„Cercetările experimentale efectuate asupra placentelor umane par să constate diferite modificări epigenetice, în funcție de tipul de poluanți cel mai răspândiți în diferite orașe, de predominanța emisiilor de trafic sau industriale, precum cele de la oțelării, subliniază rectorul Universității din Chieti. Liborio Stuppia. Tocmai aceste modificări epigenetice sunt responsabile de fenomenul obezității și de scăderea fertilității care se răspândesc rapid la nivel mondial, ca urmare a interacțiunilor continue dintre contaminanții din mediu (metale grele, bisfenol, microplastice etc.) și moștenirea noastră genetică”.

„Astăzi, modificările comutatorilor epigenetici ale genelor noastre datorate contactului cu poluanții mediului cu acțiune de perturbare endocrină sunt cauza a până la 3,5 milioane de cazuri de astm bronșic în lume, precum și a creșterii numărului de diabetici, inclusiv copiii care suferă din ce în ce mai mult de această patologie – spune vicepreședintele SIMA, Prisco Piscitelli. Se estimează că numărul total de diabetici va crește de la 463 de milioane la 578 de milioane în 2030, pentru a ajunge la 700 de milioane de bolnavi în 2050, cu o creștere de 51%”.

„Printre principalii poluanți responsabili de aceste modificări epigenetice se numără metalele grele (cum ar fi plumbul, mercurul și cadmiul), compușii organici (cum ar fi pesticidele) și particulele fine (PM2,5), emise mai ales de traficul urban și industrie. Expunerea la acești agenți toxici a fost asociată cu un risc crescut de boli cronice, precum cancerul, bolile cardiovasculare și neurodegenerative.