Gabriela Scutea dezvăluie cum s-a scris celebra OUG 13 pentru Dragnea și cine a introdus în text termenul de zece zile care s-a dovedit salvator pentru democrația și justiția din România

Gabriela Scutea, propunerea Ministrului Justiției la funcția de procuror general, dezvăluie, într-un interviu pentru justnews.ro, detalii din culisele scrierii celebrei Ordonanțe 13 din 2017, prin care Florin Iordache, pe atunci ministru justiției în guvernul Grindeanu, a încercat să-l salveze pe Liviu Dragnea de justiție.

Scutea susține că termenul de zece zile pentru intrarea în vigoare a OUG-ului a fost propus de Alina Barbu, specialist în drept penal de la Direcția Elaborare Acte Normative din cadrul ministerului. Barbu ar fi propus inițial 20 de zile, însă Florin Iordache ar fi cerut intrarea OUG-ului în vigoare mai repede, astfel că au rămas 10 zile.

• ”Da, doamna Barbu a zis: *domnule ministru, opinia noastră, la nivel tehnic, este, în mod clar, că trebuie să fie 20 de zile* și i-a prezentat ministrului niște argumente. Nu mai știu dacă în acel moment domnul ministru nu a zis ceva de genul *bine, bine, dar să se grăbească*. Eu i-am explicat că nu putem, că termenele sunt pe lege, că trebuie să te raportezi la Cod, că trebuia să fie un termen. Iar ministrul a spus: *10 zile sunt de ajuns?* Am mai ajuns la un moment dat la o discuție între doi decidenți, în care am zis: *nu se poate fără termen*. Asta a fost tot ce are legătură cu paternitatea termenului de 10 zile”, le-a dezvăluit Scutea jurnaliștilor de la justnews.ro

Cele zece zile s-au dovedit esențiale pentru salvarea democrației și justiției din România. Guvernul a adoptat ordonanța în noaptea de 31 ianuarie, însă publicul fusese avertizat din timp, presiunea publică a fost uriașă, astfel încât după cinci zile Guvernul a abrogat celebra OUG 13 pe fondul protestelor uriașe din București și din țară.

Informațiile despre iminenta modificare a Codurilor Penale menite să-l scape pe liderul PSD au fost publicate în premieră de jurnalistul Dan Tăpălagă în data de 13 ianuarie 2017 ( Vin amnistia si gratierea. Totul pentru marea evadare) și pe data de 17 ianuarie, în care avertiza: ”Guvernul va adopta miercuri Ordonanta de Urgenta cu modificari importante in legislatia penala/ Vor fi gratiate o serie de pedepse si dezincriminate fapte (amnistie mascata)”

A doua zi după publicarea acestor informații, pe data de 18 ianuarie, președintele Klaus Iohannis a descis la ședința de guvern, unde a rostit rostit celebra fraza: “Cunoașteți povestea că este un elefant în încăpere, dar nu se vede. Sunt doi elefanți – ordonanța de grațiere și ordonanța de modificare a codurilor penale.”

După ședința de guvern din 18 ianuarie, în după amiaza aceleiași zile, au început primele proteste, peste 4000 de oameni au ieșit în Piața Victoriei. De atunci, numărul protestatarilor a crescut constant.

• Jurnalistul Dan Tăpălagă a scris după anularea OUG13 despre rolul esențial jucat de introducerea termenului de intrare în vigoare: ”Ordonanta cu modificarile la Codul Penal prevedea ca un termen de zece zile de intrare in vigoare. N-am mai vazut decat o singura solutie: In strada pana la abrogarea ordonantei rusinii. Am publicat textul perfect constienti ca suntem la limita eticii jurnalistice, dar ca avem de-a face cu o situatie exceptionala, disperata, fara alte solutii institutionale la indemana. Intre timp, bulgarele revoltei se umflase teribil. Erau deja mai multi jurnalisti-activisti sustinatori pe fata ai protestelor, magistrati sau experti din societatea civila oripilati de gestul guvernului. Ambasadele au luat foc, jurnalistii de teren si-au facut in mod admirabil datoria, macelarindu-i pur si simplu cu intrebari incuietoare pe Dragnea si Grindeanu iesiti joi, 2 februarie, intr-o conferinta de presa pentru a anunta ca nu dau nici un pas inapoi. Incercarea de a compromite mitingul de miercuri seara cu galerii de fotbal pusi pe violente si provocari a esuat lamentabil. A fost un gest de sfidare suprema la adresa protestatarilor iesiti in strada in fiecare zi incepand cu data de duminica, 29 ianuarie in numar tot mai mare. In Bucuresti s-au revarsat in Piata cam o suta de mii in fiecare seara sau chiar mai multi”.
• În cele din urmă, Guvernul a dat înapoi, iar pe data de 5 februarie 2017 a abrogat celebra OUG13. Iar un rol esențial în oprirea dezastrului, pe lângă presă și mobilizarea exemplară a publicului, l-a jucat un funcționar din ministerul justiției, specialist în drept penal: Alina Barbu.
• Vezi aici filmul complet al evenimentelor din ianuarie 2017. Azi se împlinesc trei ani de la adoptarea OUG13
  

Reporter: Ce acte ați semnat în legătură cu prima formă a Ordonanței 13?

Gabriela Scutea: Eu fiind desemnată secretar de stat coordonator al Direcției elaborare Acte Normative, practic trebuia să avizez notele interne, prin care experții din Minister aduceau argumente. În prima formă a Ordonanței, care s-a dat în lucru la Direcția de elaborare, apărea inclusiv o modificare pentru infracțiunea de luare/dare de mită, care îi restrângea mult conținutul, dar care era incompatibilă cu Convenția de la Merida, motiv pentru care, după prima examinare pe text, i-am spus ministrul Iordache *asta nu se poate*, fiindcă vom încălca niște convenții internaționale la care am aderat. I-am explicat domnului Iordache că în acest caz nu se poate merge mai jos. Am mai avut discuții repetate în ceea ce privește pragul care s-ar fi pus pentru abuzul în serviciu.

Dacă tot trebuia pus un prag, ținînd cont de decizia Curții Constituționale, eu am fost cea care a militat pentru un prag de 10.000 de euro, care mi s-a părut și acesta foarte mare pentru România. Acest prag era prevăzut în legislația europeană, cu privire la infracțiunile contra intereselor financiare. Atunci am spus următoarele: dacă tot avem un prag, care la nivelul Uniunii Europene s-a considerat că ar fi de referință, atunci ar trebui să îl menținem.

Am avut o ședință la un moment dat la care a participat și doamna Moț, care a fost numită secretar de stat de noul guvern (eu rămăsesem pe funcție din guvernul anterior), la care am discutat despre acel prag, iar eu am adus niște argumente, de tipul *putem să ne raportăm la un multiplu al salariului minim sau mediu pe economie, pentru că avem acte normative în care acest criteriu este folosit*. Am spus că putem prin urmare să îl folosim și în acest caz. Dacă pui 200.000 de lei, cum a și rămas în forma finală, asta însemna vreo 45.000 de euro.

Reporter: Fac o paranteză. Cine a propus acel prag de 200.000, doamna Hăineală sau domnul Iordache?

Gabriela Scutea: Nu mai știu sigur, dar cred că doamna Hăineală a avut argumente înspre acel prag. Eu țineam de pragul de 10.000 de euro (acest prag nu l-ar fi ajutat pe Dragnea, vezi explicația mai jos)

• Explicație. Jurnalistul Dan Tăpălagă a dezvăluit, pe data de 18 ianuarie 2017, pe site-ul HotNews.ro, că infractiunea de abuz in serviciu din Codul Penal va fi redefinita, astfel ca vor raspunde penal doar daca prejudiciul este mai mare de 200 de mii de lei (50 de mii de euro) si la plangerea prealabila a partii vatamate. Prin aceasta modificare urmau să scape de ancheta penala si de procese toti primarii, sefii de consilii judetene, ministri in caz ca prejudiciul din dosarele lor este sub 200 de mii lei. De pilda, Liviu Dragnea scapa de una din acuzatiile din al doilea dosar, in care e trimis in judecata pentru instigare la abuz in serviciu si la fals intelectual. In acest dosar, prejudiciul este de doar 100 de mii de lei (aprox 20 de mii de euro). 

Reporter: Ce interval de timp era prevăzut în draftul Ordonanței pentru intrarea ei în vigoare? 20 de zile cumva?

Gabriela Scutea: S-a plecat de la 20 de zile. Dar în draftul inițial al Ordonanței nu se prevedea niciun termen. A venit nota internă a Direcției de Elaborare Acte Normative că este necesar un termen, așa cum a fost și la intrarea în vigoare a Codurilor, cînd a fost un HG, care a pus în mișcare un mecanism, înainte de data de 1 februarie, în așa fel încît cine trebuie eliberat la acea dată, să aibă toate hîrtiile pregătite. Ca lege penală mai favorabilă, asta ar fi trebuit să se întîmple și aici. Nu aveam nicio dimensiune exactă, cîte persoane s-ar încadra, pentru că degeaba știi că sunt în închisoare atîtea persoane, sau sunt în curs de judecată atîtea, din statistici nu vezi prejudiciul. Și atunci am spus că este necesar un astfel de termen. 20 de zile, cum a fost propus de colegii de la DEAN ( Direcția elaborare acte normative), printr-o comparație cu ce a conținut HG-ul din 2014. Am motivat domnului Iordache că este necesar să se desfășoare o procedură de verificare la nivelul penitenciarelor, să se sesizeze judecătorul delegat de executări penale, după care să se soluționeze printr-o procedură de verificare a executării, și apoi cu o cale de atac. Pentru că așa trebuie să fie întotdeauna. Pentru că Ministerul Public trebuia să aibă o cale de atac.

Reporter: Si a înțeles domnul Iordache asta?

Gabriela Scutea: De înțeles, a înțeles. Dar a întrebat: chiar trebuie atâtea termene? Da, trebuie, ca să faci lucrurile bine. Cum se zice: măsori de două ori și tai o dată. Să nu ne trezim cu niște erori, cu atît mai mult cu cât, dacă lucrurile ar fi avansat în paralel, cei de la Executări penale de la instanțe ar fi avut de soluționat și problematica de la grațiere și amnistie. Adică, chiar nu era ceva simplu. De aceea, am argumentat că este nevoie de termen, ca să nu fugărim oamenii. Acesta a fost și argumentul pentru care, în final, ministrul Florin Iordache a acceptat 10 zile.

Reporter: Vă mai amintiți cumva cînd ați auzit prima dată de intenția ministrului Iordache de a iniția modificarea celor două Coduri prin Ordonanță de Urgență?

Gabriela Scutea: Nu mai știu, dar oricum a fost un interval scurt.

Reporter: Pe 16 ianuarie a fost o ședință la minister, cînd a venit primă dată cu draftul.

Gabriela Scutea: Nu mai știu exact, dar cred că a fost un demers de două zile și jumătate pînă să fie gata proiectul.

Reporter: Decizia de încetare a detașării d-voastre la Ministerul Justiției a fost publicată pe 12 ianuarie 2017. De ce ați mai rămas?

Gabriela Scutea: Eu aveam detașare pînă la 31 ianuarie, pe un an. Oricum, era anormal să rămân din vechea echipă în noile condiții. Am rămas în acea perioadă în următorul context: a fost, dacă nu greșesc o discuție între doamna Prună și domnul Iordache, fiindcă urma să vină în România foarte repede secretarul general adjunct al Comisiei Europene în legătură cu MCV-ul. A venit, dacă nu greșesc, pe 12 ianuarie, deci foarte repede după instalarea guvernului. Ori, eu aveam continuitate pe subiectul MCV, pentru că de el am răspuns la Bruxelles, și mare parte l-am acoperit în mandatul de secretar de stat. Domnul Iordache avea libertatea, în mod categoric, să-mi spună că nu dorește să lucreze cu mine. El a spus că o perioadă de tranziție ar fi necesară, nu erau numiți încă secretarii de stat, domnul Sima era încă procuror, doamna Hăineală era încă procuror, aveau nevoie de detașare de la CSM, apoi avea nevoie de propuneri către primul-ministru, prin urmare, erau cîțiva timpi care trebuiau acoperiți. În concluzie, era o perioadă de tranziție, care era în desfășurare.

Reporter: Ați mai jucat vreun rol în cea de-a doua etapă de redactare a proiectului, după 18 ianuarie, data ședinței de guvern la care a participat președintele Iohannis? Dacă da, în ce a constat contribuția d-voastră?

Gabriela Scutea: Din 18 ianuarie și pînă atunci cînd s-a finalizat Ordonanța, nu s-au mai făcut modificări mari. Practic, în acea perioadă a mai fost chestiunea aceea de solicitare de puncte de vedere într-o oarecare dezbatere publică, atunci cînd a fost publicat pe site proiectul și au mai fost cîteva discuții cu colegii de la Direcția elaborare acte normative. Eu nu eram coordonatorul proiectului privind aministia și grațierea, dar eram responsabilă de Direcția respectivă, astfel încît la avizarea tuturor documentelor interne, mi-au mai scris și opinii legate de acel proiect. De pildă, asta cu asta nu se potrivește, luăm de aici și punem acolo. Responsabilitatea politică a proiectului, domnul ministru Iordache o comunicase: eu îmi asum aceste proiecte, mergem cu ele, să fie corecte din punct de vedere tehnic. Deci, aveau nevoie pentru corectitudine tehnică, pentru nu știu cîte aspecte de tehnică legislativă care trebuiau să fie urmate. În plus de asta, mai glumesc, cine a scris proiectul cu amnistia și grațierea lăsase inclusiv niște infracțiuni cu referire la niște articole care fuseseră modificate că, între timp, din 1990, au mai intervenit modificări. La un moment dat nu se înțelegea clar ce înseamnă *pentru altele*. De pildă, nu mai știu dacă se grația corupția, dar nu se grațiau niște chestii destul de nerelevante din Legea societăților comerciale. Am zis atunci: hai să o gândim un pic, să decantăm, ce e bine și ce nu, câtă frecvență avem în societate, dar de ce să-i excludem pe unii. Și am introdus în discuție cîteva criterii, pur tehnice și obiective. În concluzie, mari modificări nu s-au mai făcut, colegii, pe urmă, au sistematizat pentru ultima notă de fundamentare acele observații. Cert este că la sfârșitul lunii ianuarie, eu am fost plecată, în numele ministrului Iordache, la reuniunea informală a Consiliului JAI, pentru că între timp ieșise și raportul MCV. Dincolo de linia politică a ministrului Iordache și crezurile mele, din punct de vedere tehnic și al experienței mele, am lucrat cu onestitate. Pentru că a venit raportul MCV foarte repede, echipa de conducere nu era familiarizată cu ce trebuia să facă atunci. În plus, venea 31 ianuarie, iar eu urma să plec acasă, la Brașov.

Reporter: Merita ajutat Florin Iordache?

Gabriela Scutea: În poziția în care eram, dacă chiar ai ales să rămîi, atunci te uiți la binele pe care îl poți atinge. Nu dați verbului *a ajuta* o altă conotație. Eram pe o funcție care implica o responsabilitate. Și atunci mi-am asumat, iar rezoluțiile mele sunt scrise pe dosar, mi-am asumat că anumite lucruri probabil nu-i vor plăcea, că eu trebuia să-i spun, dacă tot a luat decizia că face. Eu îi spuneam *nu*, iar ministrul Iordache nu spunea: *sub nicio formă*. A fost cât de cît un partener de discuție. De pildă, a mai fost o chestie: ceva nu se potrivea deloc cu niște prevederi din Codul Penal, pe care i le-am spus și pe care el a fost de acord să le scoată. Deci am reușit să scoatem cîteva chestii. Și a rămas și acel termen de 10 zile.

Reporter: În spațiul public a apărut recent numele unui consilier juridic din Minister, Alina Barbu. A fost ea implicată direct în redactarea documentului ce va ajunge Ordonanța 13? A fost implicată în ambele etape de redactare a proiectului?

Gabriela Scutea: În prima etapă, în mod cert da. În ce privește a doua etapă, cu nuanța anterioară că nu prea s-a mai modificat mare lucru, s-a modificat doar nota de fundamentare, cred că da.

Reporter: A mai jucat și altcineva dintre angajații Ministerului vreun rol important in redactarea acelui act normativ?

Gabriela Scutea: V-am prezentat contextul. Această ordonanță trebuia să ia o formă tehnică, validă. Și atunci în Minister, nu mai știu exact, Alina Barbu e specializată pe Cod Penal, iar un alt coleg, care era mai specializat pe Codul de procedură Penală, a contribuit la acesta. Și directorul Direcției a lucrat atunci cu colegii, fiindcă timpul era foarte scurt, era o presiune foarte mare a timpului.

Reporter: Când s-a modificat termenul de intrare in vigoare a Ordonanței, cînd s-a trecut de la 20 la 10 zile?

Gabriela Scutea: Nu mai pot să precizez cu exactitate.

Reporter: Va amintiți cumva care a fost atunci reacția ministrului Iordache legată de introducerea unui termen in proiectul de Ordonanță?

Gabriela Scutea: Da, a intrebat: *dar de ce trebuie?* Și pe urmă ne-a întrebat: *dar nu se poate face mai repede?*. I-am explicat că vor fi două chestii de impact major, că trebuie să se verifice actele etc.

Reporter: În concluzie, care au fost persoanele care au avut rolul hotărâtor în menținerea termenului de 10 zile in proiectul Ordonanței 13, care a plecat de la Minister spre Guvern?

Gabriela Scutea: Acum e o dispută legată de cine a fost cu termenul de 10 zile. Am avut o ultimă discuție în trei, domnul ministru, doamna Barbu și eu.

Reporter: Deci a fost o discuție finală în trei?

Gabriela Scutea: Da, doamna Barbu a zis: *domnule ministru, opinia noastră, la nivel tehnic, este, în mod clar, că trebuie să fie 20 de zile* și i-a prezentat ministrului niște argumente. Nu mai știu dacă în acel moment domnul ministru nu a zis ceva de genul *bine, bine, dar să se grăbească*. Eu i-am explicat că nu putem, că termenele sunt pe lege, că trebuie să te raportezi la Cod, că trebuia să fie un termen. Iar ministrul a spus: *10 zile sunt de ajuns?* Am mai ajuns la un moment dat la o discuție între doi decidenți, în care am zis: *nu se poate fără termen*. Asta a fost tot ce are legătură cu paternitatea termenului de 10 zile.

Citește interviul integral pe justnews.ro

Cinte este Alina Barbu, expertul în drept penal din Ministerul Justiției

A absolvit in 1997 Facultatea de Drept in cadrul Universitatii din Bucuresti, a urmat studii contemporane europene la Sussex European Institute – Brighton (Marea Britanie) in 2001 si un curs de pregatire privind controlul coruptiei organizat de JICA (Japan International Co-operation Agency) si UNAFEI (United Nations Asia and Far East Institute For the Prevention of Crime and the Treatment of Offenders) in 2002. Este consilier juridic la Ministerul Justitiei din 1997, activand in cadrul Directiei elaborare acte normative. A condus timp de 13 ani Serviciul de drept public al acestei directii si a desfasurat, pentru 2 ani, activitate de diplomat la Bruxelles, participand la negocierile de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Are o indelungata experienta in elaborarea actelor normative: modificari la Codul penal si Codul de procedura penala, noi reglementari privind sistemul penitenciar si sistemul de probatiune, modificari sau noi reglementari in materia integritatii in functii si demnitati publice, prevenirea conflictelor de interese in achizitiile publice, prevenirea si combaterea coruptiei, a criminalitatii organizate, a spalarii banilor si finantarii terorismului, a traficului de persoane, a traficului de droguri etc.

De asemenea, are o constanta activitate in cadrul structurilor europene si internationale, participand, de exemplu, la Comitetul Pregatitor ONU privind stabilirea Curtii Penale Internationale (New York, sesiunile din 1997, 1998), la Comitetul Ad-hoc ONU pentru elaborarea Conventiei Natiunilor Unite privind criminalitatea organizata transnationala (Viena, sesiunile din 1998, 1999) sau reuniuni ONU de revizuire a actualelor Norme minime standard ale ONU privind tratamentul persoanelor detinute (Viena, 2012). A dobandit o bogata experienta ca expert in cadrul diverselor structuri ale Consiliului Europei, oferind, in 2008, Ministerului Justitiei din Republica Moldova consultanta in tehnici de elaborare a actelor normative, drept comparat si armonizarea legislatiei la standardele Consiliului Europei, devenind, din 2009, expert al Consiliului Europei in cadrul Moneyval (prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism), membru si, ulterior, vicepresedinte al Comitetului de penologie (PC-CP) al Consiliului Europei in perioada 2011-2015, respectiv membru in Comitetul european privind suprapopularea penitenciara, in perioada 2014-2016.

Mai multe despre activitatea publicistică a Alinei Barbu pe editura  hamangiu.ro