Gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre nu este atât de distrugătoare pe cât se credea, arată un studiu

Cercetătorii dintr-o echipă internaţională au descoperit cea mai apropiată stea binară detectată vreodată în jurul găurii negre supermasive din centrul galaxiei noastre, sugerând că aceasta nu este atât de distrugătoare pe cât se credea până în prezent, informează agenția de știri AFP, citată de Agerpres.

Sistemele stelare binare – două stele care orbitează una în jurul celeilalte – sunt foarte frecvente în Univers şi alcătuiesc 50% din stelele aflate în galaxia noastră.

Însă în centrul Căii Lactee, unde se află gaura neagră supermasivă Sagittarius A* (Sgr A*), aceste sisteme pot fi numărate „pe degetele de la o mână”: doar cinci sisteme stelare duble au fost detectate până în prezent, a declarat Emma Bordier, astrofizician la Universitatea din Koln şi coautoare a studiului publicat marţi în revista Nature Communications.

Această regiune este considerată „una dintre cele mai extreme” din galaxia noastră, din cauza „imensei influenţe gravitaţionale a găurii negre supermasive, care conduce la orbite stelare foarte excentrice şi de mare viteză, precum şi la forţe mareice capabile să perturbe şi să distrugă potenţialele sisteme binare”, a adăugat cercetătoarea.

Descoperirea stelei binare arată că găurile negre de această dimensiune „nu sunt atât de distrugătoare” pe cât se credea, a rezumat într-un comunicat al Observatorului European Austral (ESO) autorul principal al studiului, Florian Peissker, cercetător la Universitatea din Koln.

Denumit D9, acest sistem dublu se situează într-un grup dens de stele şi alte obiecte cosmice aflate pe diverse orbite în jurul lui Sgr A*, cunoscut sub numele de „Clusterul S”. La cele mai apropiate treceri ale sale, el se află la doar 0,12 ani-lumină de acea gaură neagră. Prin comparaţie, Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Soare, se află la o distanţă de peste 40 de ori mai mare de Sgr A* decât D9.

Detectarea stelei duble a fost posibilă graţie datelor obţinute într-o lungă perioadă de timp cu două spectrografe ale Very Large Telescope (VLT) – SINFONI (2005-2019) şi ERIS (dat în funcţiune în 2022).

Potrivit lui Michal Zajacek, coautor al studiului şi cercetător la Universitatea Masaryk din Republica Cehă şi la Universitatea din Koln, sistemul D9 „arată semne clare ale prezenţei unor gaze şi praf cosmic în proximitatea stelelor”. Ceea ce sugerează „că ar putea fi vorba despre un foarte tânăr sistem stelar care trebuie să se fi format în proximitatea găurii negre supermasive”, a adăugat el.

Cercetătorii estimează că D9 nu are decât 2,7 milioane de ani vechime şi că forţa gravitaţională a găurii negre îl va face probabil să fuzioneze într-o singură stea în decurs de doar 1 milion de ani.

Posibile planete

Tinereţea sa îl face şi mai special în categoria din care face parte, în condiţiile în care cele cinci sisteme duble descoperite înaintea lui sunt formate din stele masive, sau chiar foarte masive, mai evoluate.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, condiţiile extreme din proximitatea unei găuri negre ar împiedica formarea de noi stele şi că cele ajunse lângă aceasta s-au format în regiuni mai propice înainte de a migra spre centrul galactic pe parcursul vieţii lor.

Cu toate acestea, anumite observaţii au arătat că acea regiune este „în mod paradoxal populată cu stele tinere”. Descoperirea unei tinere stele binare „arată încă o dată că totul este posibil în jurul unei găuri negre supermasive”, a subliniat Emma Bordier.

Această descoperire aduce totodată o nouă perspectivă asupra „obiectelor G”, cele mai misterioase corpuri cereşti din Clusterul S, care se comportă precum stelele, dar care seamănă cu nişte nori de gaze şi praf cosmic.

Autorii studiului sugerează că ar putea fi vorba despre o combinaţie de stele binare, care nu au fuzionat încă, şi materiale reziduale provenite de la stele deja fuzionate.

Detectarea sistemului binar D9 le permite cercetătorilor şi să emită speculaţii despre prezenţa planetelor în centrul galactic, întrucât acestea se formează adeseori în jurul stelelor tinere. „Pare plauzibil ca detectarea unor planete în centrul galactic să fie doar o chestiune de timp”, a declarat Florian Peissker.