Gazul rusesc: sevrajul lent al Europei

Aceasta este una dintre consecințele majore ale invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022: Europa a trebuit să-și pună capăt în mod dureros dependenței de importurile de gaz rusesc, o sursă crucială de venituri pentru Kremlin. Miercuri, 1 ianuarie, a fost făcut un nou pas în acest proces de separare. După încheierea de către Kiev a contractului de cinci ani cu gigantul rus Gazprom, nici un metru cub de gaz rusesc nu mai trece prin Ucraina. În septembrie 2024, această axă mai permitea transportul a aproximativ o treime din importurile rusești către Uniunea Europeană, potrivit Rador Radio România.

A fost o decizie politică luată de președintele Zelenski. Punând capăt acestui tranzit, Moscova va fi lipsită de venituri anuale de 6,3 miliarde de euro din vânzarea acestui gaz către europeni, într-un moment în care economia rusă este afectată sub efectul sancțiunilor și al finanțării a efortului de război. Decizia lipsește și Ucraina de drepturi de tranzit de aproximativ 800 de milioane de euro anual.

Președintele ucrainean dorește să vadă această închidere drept „una dintre cele mai mari înfrângeri ale Moscovei”, întrucât Vladimir Putin știe, de un sfert de secol, să mânuiască arma gazului împotriva vecinilor săi. Armata rusă este angajată și în distrugerea sistematică, prin bombardare, a infrastructurii energetice a Ucrainei, dar a avut grijă până acum să cruțe gazoductul prin care tranzitează gazul din Rusia.

Pentru europeni, în schimb, situația nu este atât de limpede. Gazele rusești constituiau, în septembrie, 19% din importurile UE, un progres cert față de 45% în 2021, dar ruptura este departe de a fi completă, un orizont fiind întrevăzut abia în 2027. Sevrajul este dureros pentru unii, în special pentru Germania, a cărei economie devenise puternic dependentă de gazul rusesc ieftin și care încercase chiar să evite tranzitul prin Ucraina odată cu construcția gazoductului Nord Stream în Marea Baltică, acum devenit neoperațional.

Gazul rusesc a fost în mare parte înlocuit cu gaz natural lichefiat (GNL) achiziționat din alte țări, în special din Norvegia și Statele Unite, care este mai scump și necesită construirea unor terminale specifice. Importurile rusești se fac în continuare prin gazoductul TurkStream, care traversează Marea Neagră, și sub formă de GNL.

Proteste ale prim-ministrului slovac

Comisia Europeană era pregătită pentru oprirea furnizării de gaze de către Ucraina și, datorită nivelului de stocare, evenimentul nu a provocat perturbări semnificative, în ciuda protestelor premierului slovac pro-rus, Robert Fico, care a mers să discute cu președintele Putin în decembrie și a acuzat Ucraina de „sabotaj”. Singura țară aflată în dificultate reală este Moldova, pe care România vecină a trebuit să o ajute.

Luând decizia de a întrerupe complet tranzitul gazelor rusești pe teritoriul său, Ucraina nu numai că a pus capăt paradoxului acestui contract cu o țară care poartă război împotriva sa, ci a și scos în evidență lentoarea europenilor – dintre care unii visează să redeschidă supapele de gaz rusești de îndată ce se va ajunge la încetarea focului în Ucraina – de a-și coordona faptele cu vorbele. Dacă Europa chiar dorește ca Rusia să oprească războiul împotriva Ucrainei, privarea completă a Moscovei de veniturile provenind din vânzarea de gaze reprezintă o pârghie excelentă.

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru