Generația care mănâncă

Într-una din rarele ieșiri publice, șeful SRI, Eduard Hellvig, a proiectat, marți, imaginea unei țări de invidiat: ”România este o țară stabilă, cu liniște socială și multă prosperitate economică, o țară în care mulți tineri din alte zone ale lumii și-ar dori să poată trăi”.

Fostul absolvent de științe politice a ales tribuna Universității Babeș Bolyai din Cluj pentru a le insufla studenților încredere că statul a încăput, în sfârșit, pe mâini bune după o lungă și zbuciumată istorie post comunistă.

În discursul său bine ticluit, România este zugrăvită ca o țară în care două generații s-au luptat și au muncit din greu, urmând ca a treia să culeagă roadele sau ”să mănânce”.

”Există o zicală veche a nemților transilvăneni pe care am auzit-o foarte des în copilărie, și pe care îmi place mult să o repet public: Prima generație luptă, a doua generație muncește și abia a treia generație mănâncă̆. O auzeam des, pentru că mi se explica de ce trebuie să muncesc și să lupt. Și mi se zicea că va veni și generația care va mânca, dar nu va fi generația mea. Eu cred că, la scara istoriei României, generația care se poate bucura de rezultatele acestor decade de frământări și de acumulări este generația voastră”, le-a spus șeful SRI tinerilor studenți de la UBB.  Pe mulți, foarte probabil nu-i veți mai găsi în România peste câțiva ani.

Șeful SRI n-ar fi singurul care vorbește despre o țară care nu există decât, poate, în mintea lui și a răsfățaților regimului. Președintele Klaus Iohannis le-a spus românilor din America, în timpul vizitei din septembrie, că economia României merge bine și că, în ciuda crizelor suprapuse, oamenii se descurcă.

”România merge bine şi economia românească creşte. Este o veste foarte, foarte pozitivă. În ce priveşte crizele cu care ne confruntăm în România, cred că suntem într-o situaţie în care nu am fost demult, este criză, peste criză, peste criză şi totuşi ne descurcăm”, le-a transmis șeful statului românilor de pe coasta de vest a SUA.

Un alt fel de a spune că în România se mănăncă o pâine albă și că vremurile grele au fost, cumva, depășite.

Numai că optimismul de la vârful statului nu se prea vede prin țară. Tinerii, în special cei educați, pleacă pe capete afară. O analiză recentă arată că peste 60% din tinerii români consideră că România merge într-o direcție greșită și nu au încredere în Parlament, Guvern și Președinție. Numărul tinerilor care părăsesc definitiv România s-a dublat în ultimii 10 ani.

Sociologii apreciază că fenomenul migrației s-a intensificat în ultima perioadă în special în rândul tinerilor educați și al persoanelor cu o situație financiară bună, dar care sunt nemulțumiți de calitatea vieții lor din România. Ce i-ar putea pune pe fugă pe toți acești oameni din noua generație, din fața mesei îmbelșugate la care sunt invitați ”să mănânce”.

”Generația care mănâncă” nu sunteți voi. Nici nu veți fi prea curând. Ci tot ei, cu oamenii lor infiltrați peste tot, în agenții, în ministere sau în companii de stat, instalați la datorie pe sinecuri bănoase să vegheze asupra țărișoarei. Parcă niciodată n-au fost atât de mulți și la vedere.

Pentru ei, nu pentru voi, au fost concepute legile siguranței naționale în așa fel încât serviciile de informații să nu poată răspunde niciodată pentru nimic. Ei vor să stea mai departe în capul mesei. Vor veni din nou curând cu legile securității și, după cum s-a exprimat șeful SRI, ”ar fi de dorit ca societatea românească și decidenții politici să se hotărască ce rol vor să atribuie serviciilor de informații. Nu putem fi în același timp un fel de pompieri chemați să stingă incendiile provocate de alții și apoi acuzați că le-am stins.”

Din ”generația care mănăncă” face parte, de exemplu, prietenul președintelui Iohannis. Firmele domnului Michael Schmidt câștigă licitații publice în valoare de zeci de milioane de euro, dotează Poliția Română cu 600 de BMW-uri. Tot în calitate de unic ofertant, are o șansă să vândă Poliției și câteva zeci de motociclete.

”Ne descurcăm”, cum ar zice președintele Iohannis. Sigur că, văzută dintr-un BMW, economia României duduie din moment ce țara își permite să facă achiziții de mașini scumpe în număr atât de mare.

Nici apropiații președintelui PSD, Marcel Ciolacu, nu mor de foame în aceste vremuri când românii de rând strâng cureaua. G4Media.ro a dezvăluit cum prin firmele de partid se scurg către presă zeci de milioane de euro. De când a ajuns Ciolacu președinte, cifra de afaceri a firmei Look Outdoor administrată de un fotomodel a crescut de 835 de ori. Social-democrația trece și ea mai întâi prin stomac. Nu poți plânge pe umerii săracilor cu burta goală.

Tot din ”generația care mănâncă” fac parte parlamentarii și politicienii din PNL, PSD și UDMR. Cu toții ar dori să se înfrupte din fondurile europene ale Bruxelles-ului, din miliardele alocate prin PNRR pentru ”reconstrucție și reziliență”, fără teama de procurori.

Din acest motiv, această generație veșnic hămesită de politicieni încearcă mai departe să slăbească legile justiției, să păstreze pârghii de control asupra sistemului, să facă inoperabilă legea avertizorului de integritate sau să anihileze complet parchetele. Toti ei au invitat aproape toată presa la masa puterii, îndopată cu bani publici ca să tacă.

Ei vor să mănânce în liniște, nu să-i ridice procurorii de la masă cu ciolanul în gură.

Ei ne-au mâncat nouă o bună parte din viață.

Chiar dacă în tinerețe i s-a spus că nu va face parte din ”generația care va mânca” și locuia, conform propriei mărturisiri în fața studenților UBB ”într–un bloc gri al unui orășel din nordul Transilvanie”, se poate spune că șeful SRI a reușit în viață. Ce nu le-a mai spus Eduard Hellvig tinerilor  este că, în România, o altă veste bună, nu trebuie să fii neaparat un geniu în afaceri pentru a trăi pe picior mare.

În declarația de avere Hellvig raportează o casă de aproape 600 de metri pătrați și terenuri de peste 3.000 de metri pătrați în Tunari, dar și un credit de aproape două milioane de lei mutat în mod bizar de la o bancă comercială ce practica dobânzi obișnuite la o instituție financiară nebancară din Cluj, unde dobânzile sunt mai mari.

Cei care-i spuneau în tinerețe că va veni și generația care va mânca, dar nu va fi generația lui s-au cam înșelat.

Domnul Helvig s-a mai declarat dezamăgit de anumiți prieteni din facultate pe care nu i-a numit, care ar fi făcut compromisuri pentru putere. Compromis mai mare decât formarea coaliției PNL-PSD este totuși greu de imaginat. Ce mai contează prietenii din facultate?

Așa arată în realitate țara din care cei din generația tânără fug pe capete: Fără perspectivă, fără viitor, în care mânăncă doar o mică nomenclatură de partid și de stat, iar toți ceilalți achită nota de plată.

Cei care reușesc totuși prin forțe proprii ajung repede la concluzia că aproape nimic nu funcționează din momentul în care ai ieșit pe ușa casei și se gândesc cum să scape mai repede din iad.

”Eu cred că, la scara istoriei României, generația care se poate bucura de rezultatele acestor decade de frământări și de acumulări este generația voastră. A cetățenilor care au în același timp identitate românească, europeană și globală. Folosiți-vă această putere cu înțelepciune”, și-a încheiat șeful SRI discursul în fața studenților de la UBB.

Eu cred că, la scara istoriei României, generația noastră nu a încheiat încă războaiele începute și parțial pierdute după 1989: occidentalizarea și internalizarea valorilor occidentale, lupta împotriva corupției, asanarea clasei politice, promovarea meritocrației, limitarea influenței serviciilor în politică, economie și societate în general. Fără o schimbare radicală a modelului de putere perpetuat după 89, ”generația care mânâncă” vor fi tot ei și nu vom lăsa mai nimic copiilor noștri.

Cred că mai avem încă o datorie față de generația următoare: să nu capitulăm cu toții în fața mediocrității agresive cocoțate la toate etajele puterii, să nu dăm înapoi în fața imposturii, corupției și furtului ca mod de viață. România este membră UE de 15 ani, dar încă n-a devenit o țară europeană.

Pentru unii este suficient să mănânce bine, dar viața nu este doar despre asta.

Dacă vom pleca cu toții, dacă ne vom pierde speranța, dacă ne vom plânge că nu mai este nimic de făcut vom lăsa în urmă o țară eșuată. Va fi inclusiv eșecul generației noastre, oricât de bine am mânca în țara și pe pământul altora. Este și aceasta o soluție, cei care o aleg sunt de înțeles. Nu toți sunt dispuși să-și rispească viața lor și a copiiilor lor pentru cauze aparent pierdute.

Dar parcă tot merită să mai încercăm o dată.