Genul muzical guarania, creat în Paraguay, în urmă cu un secol, a fost inclus în Patrimoniul Cultural UNESCO

Guarania, care a fost inclusă marţi de UNESCO în Patrimoniul cultural imaterial al umanităţii, este considerată „coloana sonoră” şi „sufletul” Paraguayului, o reflectare a istoriei sale, a culturii sale mixte şi a femeilor sale, un rol-cheie în naraţiunea naţională, potrivit AFP, citată de News.ro.

Un duet sau un trio de chitare paraguayene şi harpă – un instrument importat de iezuiţi din secolul al XVII-lea şi adaptat local – este acompaniamentul tipic al guaraniei, un gen deopotrivă vocal şi instrumental, care este pe cale să marcheze un secol de existenţă.

Creată în 1925 de muzicianul José Asuncion Flores (1904-1972), pe atunci în vârstă de 21 de ani, guarania „este un cântec romantic cu un ritm lent, asemănător ca structură cu canzonettele şi baladele italiene, dar cu ritmuri tipice muzicii populare paraguayene”, explică pentru AFP dirijorul şi muzicologul Luis Szaran.

„Puţinii muzicieni învăţaţi din anii 1920 erau italieni sau spanioli (imigranţi). Ei nu au putut capta ritmul sincopat şi poliritmul muzicii noastre tradiţionale”, cum ar fi jucăuşa „polca paraguayană”, continuă el.

José Asunciŕłn Flores a experimentat apoi „încorporând mişcări lente, pentru a o face mai uşor de citit”. De asemenea, el a căutat un sunet mai melancolic, care să reflecte anumite stări de spirit ale paraguayenilor încercaţi de istorie.

Textele, dintre care unele au fost inspirate de poeţi, sunt în spaniolă sau în guarani, cealaltă limbă oficială a Paraguayului.

Cântecul „Anahi” aduce un omagiu unei tinere indigene, „Ioana d’Arc guarani”, despre care legenda spune că a fost arsă de vie de către conchistadori şi reîncarnată în floarea emblematică locală, ceibo: „Rasa voastră nu este moartă, puterea ei trăieşte în floarea de culoarea rubinului”.

Rolul femeilor este înrădăcinat în istoria Paraguayului, o moştenire a Războiului Triplei Alianţe (împotriva Argentinei, Braziliei şi Uruguayului în 1864-1870) care a decimat populaţia masculină. Femeilor le-a revenit sarcina de a reconstrui naţiunea.

Unele „hituri” guarani, precum „Recuerdo de Ypacarai”, au fost preluate de artişti internaţionali, precum Julio Iglesias, şi uneori în limba guarani, precum cântăreţul spaniol Joan Manuel Serrat. Alte cântece au fost adaptate pentru jazz, bolero sau muzică tropicală.