Geografia și alegerile salvează România. De ce are Ciolacu mari șanse ca UE și piețele financiare să-i accepte simulacrul de reformă fiscală

Ca orice încercare de reformă făcută în România, la porțile Orientului, și cea a guvernului Ciolacu e mai degrabă un simulacru. Vedem un sfert de măsură corectă ici, semi-eliminarea unei excepții colo, un pic de abuz anti-piață dincolo, cu rezultat incert și mult zgomot. Cu toate acestea, Ciolacu are mari șanse să primească ok-ul atât de la UE, cât și de la piețele financiare. Motivul ține de geografie și politică.

Realitatea de la care a pornit pachetul de taxe și mini-reforme în administrație e depășirea semnificativă a deficitului bugetar. Guvernul PSD-PNL prognozase un deficit de 4,4% din PIB, iar realitatea indică un deficit de 6,8% din PIB fără măsuri rapide, după cum a recunoscut ministrul Boloș. Totul s-a petrecut din cauza calculelor greșite ale PSD-PNL și pe fondul cheltuielilor scăpate de sub control.

Cu apa până la nas, guvernul Ciolacu s-a văzut nevoit să negocieze cu Comisia Europeană ca să accepte un deficit de măcar 5,5% din PIB, pe baza reformei fiscale și bugetare promise. Iar măsurile fiscale puse în dezbatere publică de guvern sunt o colecție de decizii cu scopul de a strânge rapid mai mulți bani la buget, în timp ce reforma administrației publice e făcută pe sfert.

Și acum paradoxul: deși e evident că reforma fiscală și cea a administrației sunt departe de optim, guvernul Ciolacu și coaliția PSD-PNL au șanse mari să primească undă verde de la partenerii instituționali și financiari. De ce?

În primul rând, pentru că România e un actor-cheie în strategia Occidentului pentru Ucraina. UE și NATO nu își permit să piardă România în acest moment. O criză economică sau financiară declanșată în România prin suspendarea fondurilor UE sau printr-o sancțiune impusă de Comisia Europeană ar împinge Bucureștiul într-o criză politică greu de controlat de forțele pro-europene.

De ce e România atât de importantă în relația Vestului cu Ucraina? Merită amintit doar rolul major în tranzitul mărfurilor ucrainene (cereale, minereuri, ciment etc.) pe cale maritimă, rutieră și fluvială. Traficul e și spre Ucraina: armamentul și muniția din Vest traversează România în proporție semnificativă.

Iar rolul României a crescut în ultimele săptămâni, după ce Polonia, Ungaria și Slovacia au decis unilateral să interzică importul de cereale de la Kiev. România a gestionat extrem de diplomatic chestiunea, negociind o înțelegere guvernamentală cu Ucraina și liniștind astfel și fermierii. Într-o regiune plină de mișcări bruște, în care incoerența și inconstanța politice sunt regula, tot statul român – președinte, premier, guvern, minister de Externe – au ținut linia inițială, fără nici o abatere.

Al doilea motiv pentru care semi-reforma ar putea fi acceptată de UE e oroarea Bruxelles-ului față de un nou eșec al integrării în Est. Ungaria și Polonia sunt deja văzute ca două experiențe ratate ale integrării europene, Slovacia e pe muchie. Or, sancționarea dură a României pentru depășirea deficitului bugetar, prin stoparea fondurilor europene sau o amendă de câteva procente din PIB ar însemna un eșec atât pentru România, cât și pentru UE.

În al treilea rând, Bucureștiul a intuit corect spaima Bruxelles-ului în fața ascensiunii extremismului. Iar Ciolacu a folosit cât a putut sperietoarea AUR în negocierile cu Comisia Europeană. Discursul lui a fost simplu: dacă ne împingeți să facem reforme prea dure, coaliția pro-europeană PSD-PNL va avea dificultăți și vă puteți trezi cu AUR la guvernare în 2024. Dan Tăpălagă a explicat aici valoarea de întrebuințare a AUR pe plan extern: perspectiva unei guvernări anti-europene în România e una de coșmar pentru UE.

Iar liderii europeni știu că în România există deja un strat serios de nemulțumire anti-UE, cel mai recent motiv fiind veto-ul Austriei pe Schengen.

Și mai știe Comisia Europeană că 2024 e anul super-electoral al României, cu toate cele patru rânduri de alegeri de care vor depinde viitorul politic al țării. Orice politician știe că reformele dure în an pre-electoral și electoral duc, aproape automat, la pierderea puterii. Iar alternativa extremistă AUR, pe care Ciolacu o împins-o cât a putut la negocierile politice, e inacceptabilă pentru partenerii din Vest, ei înșiși sub presiunea partidelor extremiste în Germania, Franța ori Austria.

A patra explicație pentru o probabilă reacție pozitivă a Comisiei Europene e retorica pro-UE constantă a Bucureștiului. Iohannis, Ciolacu, Ciucă și restul liderilor coaliției repetă ceea ce Vestul vrea să audă din această margine de Europă: UE și NATO sunt ancorele de stabilitate pentru România.

Și piețele financiare reacționează la fel de pozitiv. Reprezentantul unui fond de investiții care investește în datoria României mi-a spus franc: ”Da, vrem să auzim acest discurs de la autorități, vrem să vedem că România stă ancorată de UE și că vrea să facă reforme. Știm perfect că ritmul reformelor nu e optim, dar ne-am obșinuit cu asta, știm contextul local și regional și nu e o surpriză. Când comparăm România cu Polonia sau Ungaria, e evident că Bucureștiul e mult mai stabil în opțiunea pro-europeană. Și ne uităm atât la credibilitatea guvernului, cât și la cea a băncilor centrale, unde România e de asemenea avantajată”.

Opinii similare au și diplomații europeni de la București. Ei recunosc că România înregistrează derapaje anti-democratice, dar spun că în comparație cu Ungaria ori Polonia situația e mult mai bună. Și arată că nu întâmplător UE a eliminat MCV-ul pe justiție, ci tocmai pentru a premia atitudinea Bucureștiului. Când vine vorba despre derapajele Puterii, ei spun că UE are deja un instrument: mecanismul privind statul de drept, aplicat tuturor celor 27 de state membre.

Acesta e cadrul larg în care evoluează România: cu o sabie a deficitului deasupra capului, dar cu un atu puternic în mână – poarta către Ucraina.

E Puterea de la București sinceră atunci când folosește retorica pro-europeană și când ajută Ucraina? Chiar cred Iohannis, Ciolacu și Ciucă în valorile UE, în transparența cerută de Bruxelles la cheltuirea banilor? Chiar vor ei o justitiție independentă și eficientă? Faptele lor, numirile de la companiile și instituțiile de stat ne arată contrariul. Și Bruxelles-ul știe prea bine asta, dovadă fiind reacțiile de exasperare ale directorilor din Comisia Europeană, care înțeleg că Bucureștiul doar mimează aderența la valorile și practicile europene.

Dar decizia finală a UE e una politică. Iar la nivel politic, UE are nevoie de România, fie ea incapabilă de reforme serioase și funcționând cu dublă măsură.

Pentru că, încă o dată în istoria ei, geografia ajută România: vecinătatea cu Ucraina, rolul indirect în conflict și – trebuie să recunoaștem – consecvența în relația trilaterală Vest – Ucraina – România.

PS: Cum impactul real al măsurilor propuse de guvern e sub așteptările multor analiști, e posibil ca piețele financiare să își exprime neîncrederea prin creșterea dobânzilor la împrumuturi. În acel moment, sprijinul UE nu va fi suficient, iar guvernul va fi forțat de piață să adopte un al doilea val de decizii fiscale.