George Soros: Europa, te rog, trezește-te!/ Europenii trebuie să se trezească înainte de a fi prea târziu. Dacă nu o vor face, Uniunea Europeană va păși pe calea pe care Uniunea Sovietică a călcat în 1991

Magnatul american, George Soros, a publicat un editorial în care atrage atenția asupra pericolelor cu care se confruntă Uniunea Europeană și trage un semnal de alarmă în legătură cu viitorul Uniunii. Controversatul om de afaceri crede că dacă UE nu se va trezi curând, va avea soarta Uniunii Sovietice. Soros pledează pentru revenirea la valorile pe care s-a fondat UE și care, în acest moment, ar fi puse la îndoială de către forțele anti-europene din majoritatea statelor membre.

Redăm mai jos integral editorialul publicat în Project Syndicate și preluat de mai multe publicații internaționale

”Primul pas pentru a apăra Europa de dușmanii săi, atât interni, cât și externi, este să recunoaștem magnitudinea pe care amenințarea lor o reprezintă. Al doilea pas este să trezim din somn majoritatea pro-europeană și să o mobilizăm pentru a apăra valorile pe care UE s-a fondat.

Europa este un somnambul în mișcare care se îndreaptă spre neant, iar europenii trebuie să se trezească înainte de a fi prea târziu. Dacă nu o vor face, Uniunea Europeană va păși pe calea pe care Uniunea Sovietică a călcat în 1991. Nici liderii noștri, nici cetățenii obișnuiți nu par să înțeleagă că suntem în pragul unui moment revoluționar, în care paleta de posibilități este foarte îngustă, iar rezultatul eventual este foarte incert.

Mulți dintre noi asumăm că viitorul va fi, mai mult sau mai puțin, asemănător prezentului, dar acest lucru nu este necesar. Într-o viață lungă și încărcată de evenimente, am fost fost martorul unor perioade pe care le numesc de dezechilibru radical. Astăzi trăim o astfel de perioadă.

Următorul punct de cotitură vor fi alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019. Din nefericire, forțele anti-europene se vor bucura de un avantaj competititv în alegeri. Motivele sunt mai multe, printre care sistemul de partide învechit care prevalează în cele mai multe țări europene, imposibilitatea practică de a schimba Tratatele [U.E., n.red] și absența instrumentelor legale de a disciplina statele membre care violează principiile pe care Uniunea Europeană a fost întemeiată. UE poate impune acquis-ul comunitar (legislația Uniunii Europene) țărilor din Uniune, dar îi lipsește capacitatea de a obține acordul statelor membre pentru a a-l pune în aplicare.

Sistemul de partide învechit îi împiedică pe care aceia care vor să conserve valorile pe care UE s-a fondat, dar îi ajută pe aceia care vor să înlocuiască acele valori cu ceva complet diferit. Observația este valabilă atât pentru statele din Uniune, cât și pentru alianțele trans-europene.

Țara dominantă din UE este Germania, iar alianța politică dominantă din Germania – aceea dintre Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Uniunea Socială Creștină (CSU) din Bavaria – a devenit nesustenabilă. Alianța a funcționat atât timp cât nu a existat niciun partid de drepta semnificativ în Bavaria. Situația s-a schimbat odată cu apariția partidului extremist Alternative für Deutschland (AfD). În ultimele alegeri din septembrie pentru legislativele landurilor, rezultatele CSU au fost cele mai proaste din ultimele șase decenii, iar AfD a intrat în Parlamentul din Bavaria pentru prima dată.

Apariția AfD a eliminat rațiunea de a fi a alianței CDU-CSU. Dar alianța lor nu poate fi desființată fără declanșarea unor noi alegeri, pe care nici Germania, nici Europa nu și le permit. Prin urmare, actuala coaliție de guvernare nu poate fi la fel de ușor pro-europeană, cum ar fi fost dacă  AfD nu i-ar fi amenințat flancul drept.

Situația este departe de a fi fără speranță. Verzii germani s-au arătat singurul partid din țară profund pro-european, continuând să crească în sondaj, în timp de AfD pare că a atins punctul maxim (cu excepția fostei Germanii de Est). Dar acum votanții CDU/CSU sunt reprezentați de un partid al cărui angajament față de valorile europene este ambivalent.

În Marea Britanie, de asemenea, un sistem de partide învechit previne voința populară de a-și găsi propria expresie.  Atât laburiștii, cât și conservatorii sunt divizați intern, în timp ce liderii lor, Jeremy Corbyn și Theresa May, sunt hotărâți să obțină un Brexit pentru care s-au angajat să coopereze. Situația este atât de complicată încât mulți britanici vor doar ca acesta să ia sfârșit cât mai repede, chiar dacă Brexitul s-ar putea să fie evenimentul definitoriu pentru țara lor pentru multe decenii de acum înainte.

Dar complotul dintre Corbyn și May a condus la apariția opoziției în ambele partide, în timp ce în cazul laburiștilor este aproape de rebeliune. În ziua următoare întâlnirii dintre Corbyn și May, May a anunțat un program prin care va ajuta circumscripțiile sărace laburiste și pro-Brexit din nordul Angliei. Corbyn este acuzat acum că și-a trădat promisiunea pe care a făcut-o în septembrie 2018 la Adunarea Partidului Laburist că va organiza un al doilea referendum pentru Brexit.

Publicul devine conștient de consecințele îngrijorătoare ale Brexitului. Șansele ca acordul lui May să fie respins pe 14 februarie cresc zi de zi. Aceasta ar putea declanșa o creștere a susținerii populare pentru un nou referendum sau, chiar mai bine, pentru revocarea notificării Marii Britanii la articolul 50.

Italia se află ea însăși într-o situație similară. UE a făcut o greșeală fatală în 2017 când a impus într-un mod strict Acordul de la Dublin, care împovărează pe nedrept țările ca Italia, în care imigranții intră prima dată în UE. Aceasta a împins electoratul italian preponderent pro-european și pro-imigrație în brațele partidelor anti-europene, Liga Nordului și Mișcarea Cinci Stele, în 2018. Fosta formațiune politică dominantă, Partidul Democrat, a devenit un haos. Prin urmare, partea semnificativă a electoratului care a rămas pro-european nu a avut pentru cine să voteze. Există, oricum, o încercare în curs de a forma o listă unită pro-europeană. O reorganizare asemănătoare a sistemelor de partide are loc în Franța, Polonia, Suedia și, probabil, peste tot.

Când vine vorba de alianțele trans-europene, situația este chiar mai rea. Partidele naționale au măcar câteva rădăcini în trecut, dar alianțele trans-naționale sunt dictate în întregime de interesul liderilor de partid. Partidul Popular European (EPP) este cel mai bun exemplu. EPP este lipsit în întregime de principii, așa cum a demonstrat în cazul îngăduinței cu care a permis în continuare partidului primului ministru ungar Orban, Fidesz, să fie membru al alianței, pentru a-și păstra majoritatea și a controla alocarea celor mai importante posturi în Uniunea Europeană. Forțele anti-europene pot arăta chiar bine în comparație: măcar ele au câteva principii, chiar dacă acestea sunt odioase.

Este dificil de văzut cum partidele pro-europene pot ieși victorioase în alegerile din mai dacă nu vor pune interesele Europei mai presus de propriile interese. Pentru ca cineva să mai poată susține în continuare că Europa trebuie să se conserve în loc de a se reinventa radical este nevoie de o schimbare a atitudinii în interiorul Uniunii Europene. Actuala conducere aminteşte de politburo (principalul comitet de decizie al Uniunii Sovietice, n. red) la căderea URSS: continuă să dea ukazuri (decrete) ca şi cum ar mai avea vreo relevanţă.

Primul pas pentru a apăra Europa de dușmanii săi, atât interni, cât și externi, este să recunoaștem magnitudinea pe care amenințarea lor o reprezintă. Al doilea pas este să trezim din somn majoritatea pro-europeană și să o mobilizăm pentru a apăra valorile pe care UE s-a fondat. Altfel, visul unei Europe unite ar putea deveni coșmarul secolului douăzeci și unu.”

Traducere după Europe, Please Wake Up, articol în limba engleză publicat de George Soros în Project Syndicate.

NOTĂ Robert Ciobanu este bursier al Fundației Konrad Adenauer în parteneriat cu G4Media.ro