Germania: Fără gaz, cuptoarele de călire a oțelului se răcesc, oțelăriile se pregătesc de blocaje

Atelierul de călire Reese prelucrează oțelul la 1000 de grade pentru a crește rezistența la uzură. Explozia prețurilor la gaze cauzează probleme acestei ramuri a industriei germane. Companiile se pregătesc de blocaje, arată o analiză Deutsche Welle.

Cele aproximativ 180 de ateliere de călire din Germania folosesc un proces deosebit de energointensiv pentru prelucrarea oțelului. Rezistența mecanică a metalului – adică duritatea și rezistența la uzură – este sporită prin expunerea la căldură de până la 1000 de grade. Principala sursă de energie utilizată în acest sector industrial este gazul natural, astfel încât, în cazul unei penurii drastice de gaz, cuptoarele ar putea fi oprite. „Nu ne putem descurca fără gaz”, afirmă cu sobrietate Philip Reese, directorul general al atelierului de călire Reese din Bochum.

Cu un consum anual de câteva milioane de kilowați oră de gaz, atelierul de călire este unul dintre cei mai mari zece consumatori de gaz din orașul din zona Ruhr. Mai mult de 90 la sută din acest gaz este necesar pentru a încălzi cuptoarele de călire la 800 până la 1000 de grade. În plus, gazul natural este utilizat împreună cu propanul și endogazul (acesta din urmă se obține prin arderea incompletă a gazului natural și are drept component carburizator oxidul de carbon, n.r) pentru a produce un amestec de gaze care este utilizat în cuptoare ca bază atmosferică pentru tratamentul termic. În plus, compania achiziționează mai multe milioane de kilowați oră de energie electrică. Sporirea rezistenței oțelului este o activitate care necesită multă energie.

Cel mai mare cuptor de călire din Europa

Cu diferite cuptoare, atelierul de călire din Bochum acoperă o gamă largă de aplicații. „Cele mai mici componente pe care le tratăm cântăresc mai puțin de un gram, iar cele mai mari până la peste 30 de tone”, spune Philip Reese. Aceste piese grele își găsesc loc în cel mai mare cuptor de călire din Europa pentru procesul de carburare cu gaz.

În acest cuptor, care are o adâncime de cinci metri și un diametru de cinci metri, este loc chiar și pentru roți dințate uriașe, piese mari de angrenaje pentru turbine eoliene sau angrenaje și arbori pentru construcții navale, precum și pompe pentru producția de petrol și gaze.

Procesul de călire la o temperatură de până la 1.000 de grade poate dura câteva zile pentru aceste piese, care cântăresc câteva tone. Aceasta, evident, la temperaturi constante corespunzătoare. „Odată ce tratamentul termic pentru o componentă a început, el trebuie să fie finalizat”, explică Philip Reese. Dacă alimentarea cu gaz este întreruptă, „componentele se transformă în rebuturi”, avertizează inginerul cu mină serioasă.

În hală sunt tratate piese a căror valoare materială este de cel puțin o jumătate de milion de euro. Valoarea tuturor componentelor proiectului tratate se ridică la aproximativ un miliard de euro. Nu numai producătorii din Europa își aduc produsele în zona Ruhr pentru a fi tratate termic în acest cuptor de mari dimensiuni, ci și din SUA, utilizând rute maritime.

Ce se întâmplă dacă gazele se împuținează?

În perspectiva uneipenurii de gaz, au fost luate măsuri de precauție pentru a înregistra componentele care aparțin infrastructurii critice și care, potrivit lui Philip Reese, „trebuie neapărat procesate”. Printre ele se numără componente din sectorul energetic care sunt utilizate pentru producția de petrol sau gaze și în turbinele eoliene. Ori piese pentru mori din industria minieră și alimentară.

În plus, compania se gândește de mult timp la modalități de a economisi combustibil. Însă, în cazul cuptoarelor care funcționează non-stop în fiecare zi, posibilitățile rămân limitate, fiind cu neputință o reducere a temperaturii, care trebuie să rămână constantă. „Există temperaturi prestabilite la care trebuie să fie încălzite componentele din oțel. Acestea sunt legi ale fizicii”. Nu le poți ignora, spune Reese, avertizând că, în caz contrar, nu poate fi atins obiectivul tratamentului termic.

Hidrogenul ca vector energetic

Cifra de afaceri anuală a atelierului de călire de la Bochum, care a fost înființat în 1948 și are 125 de angajați, este cuprinsă între 15 și 20 de milioane de euro. Grupul Reese mai deține fabrici în Brackheim, Chemnitz și Weimar. Cifra de afaceri a întregului grup este de aproximativ 35 de milioane de euro.

Însă creșterea drastică a prețurilor la electricitate și gaz este o povară pentru toate activitățile de durificare a oțelului din Germania. În urmă cu un an, spune Philip Reese, nu se punea problema unei creșteri de preț. Din nefericire, nu există altă soluție în afară de oglindirea costurilor crescute la energie în facturile clienților, astfel că prețurile au fost majorate la 1 septembrie. Pentru Grupul Härterei Reese, costurile suplimentare legate de achiziționarea de energie se ridică deja la mult peste zece milioane de euro.

Noua taxă pe gaz agravează povara

De menționat că majorarea prețului nu include toate costurile suplimentare și nici cele pentru taxa federală pe gaz de 2,419 cenți pe kilowatt/oră, decisă de guvernul federal. Numai această taxă reprezintă o povară suplimentară considerabilă. Convertirea completă a cuptoarelor la electricitate nu este posibilă din punct de vedere tehnic, între altele pentru că rețeaua electrică a furnizorului contactat pur și simplu nu ar face față.

Ca să nu mai vorbim de capcanele financiare ale unor noi creșteri ale prețurilor la electricitate. Or, pentru o companie care consumă multă energie, cum este un atelier de călire, esențial este să dispună de o sursă de energie cât de cât stabilă din punct de vedere al prețului, spune Reese. În acest sens, el consideră că „strategia guvernului german privind hidrogenuleste rezonabilă” și așteaptă cu nerăbdare „să ne transformăm arzătoarele cu gaz pentru a putea adăuga o proporție mai mare de hidrogen.”