Germania o ia pe calea Franței în privința fragmentării politice și a avansului extremiștilor, cu riscul de a deveni neguvernabilă

Rezultatele alegerilor din landurile Turingia și Saxonia au trimis un avertisment sever coaliției “Semafor” de la Berlin formată din Partidul Social Democrat (SPD) – roșu, Partidul Liber Democrat (FSP) – galben și Verzii. Cele trei partide au adunat împreună 14% în Saxonia și 10% în Turingia, FDP nu a intrat în niciunul din cele două parlamente regionale, iar Verzii nu vor fi reprezentați în Turingia.

Este adevărat că cele două landuri sunt cele mai nefavorabile celor trei partide, dar semnalul politic este foarte clar. Deja au apărut voci din opoziție care cer demisia cancelarului și liderul SPD, Olaf Scholz, iar în FDP un curent de opinie susține ieșirea din coaliția de guvernare la nivel federal.

Marele câștigător al celor două scrutine este Alternativa pentru Germania (AfD, extrema dreaptă) care a depășit 30% în ambele landuri unde va avea peste 1/3 de mandate ceea ce îi va permite să blocheze unele măsuri care necesită votul cu 2/3 și care se anunță un concurent extrem de serios pentru alegerile federale din septembrie 2025, fiind creditat în sondaje cu intenții de vot de 16 – 19%, locul 2 după Uniunea Creștin Democrată cu 30 – 32%.

Sondajele la ieșirea de la urne arată că AfD nu mai este preponderent un partid depozitar al votului de protest, ci o alegere pozitivă și este opțiunea favorită a tinerilor din cele două landuri.

Pe lângă succesul AfD, s-au remarcat scorurile bune, de peste 15% în ambele landuri ale noului partid Bundnis Sahra Wagenknecht (BSW), înființat de o fostă membră a Partidului Comunist din Germania de est înainte de 1989, care este și anti-imigrație și al cărui vot se bizuiește mai ales pe persoanele în vârstă, nostalgice după vechiul regim.

Dacă se adună numărul mandatelor AfD, BSW și Linke (Stânga) – succesorul Partidului Comunist din Germania de est – aceste trei partide au majoritatea absolută și în Saxonia și în Turingia. Cancelarul Scholz a făcut apel la celelalte partide să nu intre într-o coaliție cu AfD și până acum nu a existat niciun caz în vreunul din cele 16 landuri federale.

Liderul CDU, Friederich Merz, considerat cancelar în așteptare, a respins până acum orice colaborare la guvernare cu AfD, dar din aripa de dreapta a partidului său au apărut presiuni pentru o înțelegere cu extrema dreaptă. Nici în Saxonia unde s-a clasat pe primul loc, nici în Turingia unde s-a clasat pe locul 2, CDU nu poate forma o coaliție majoritară care să nu conțină cel puțin unul din cele trei partide ale extremei – AfD, BSW și Linke, iar CDU nu a participat niciodată până acum într-o coaliție din care să facă parte și Linke.

Impasul politic din Saxonia și Turingia ar putea constitui un model prevestitor pentru parlamentul federal – Bundestag, după alegerile de anul viitor. Deja în 2021 a fost necesară formarea unei coaliții din trei partide, iar revenirea la o potențială “Mare Coaliție” CDU – SPD după alegerile din septembrie 2025 după modelul celor din perioadele 2005 – 2009 și 2013 – 2021 pare să fi căzut în desuetudine.

Dar cu AfD și BSW obținând potențial 25 – 30% din voturi la nivel național, variantele stabile de coaliție se îngustează și la Berlin, așa cum s-au îngustat sau chiar au dispărut în Saxonia și Turingia. Scrutinul din cel de-al treilea land estic, Brandenburg, care va avea loc pe 22 septembrie, unde AfD are toate șansele să se situeze pe primul loc, riscă să mai bată un cui în coșciugul actualei coaliții federale și chiar să precipite alegeri anticipate pentru Bundestag.

În Franța vecină, președintele Emmanuel Macron caută de aproape două luni să numească un prim ministru, în condițiile unui parlament fără majoritate rezultat din scrutinul legislativ anticipat din 30 iunie și 7 iulie. Ca și în Germania în capătul din dreapta al spectrului politic se află un partid populist – Reunirea Națională (RN) care a ajuns la 30% din voturi, iar la stânga un partid calificat de tot mai mulți politicieni de extrema stângă – Franța Nesupusă (LFI), care face parte din Noul Front Popular (NFP, alianța stângii), clasat pe primul loc în alegeri, dar fără majoritate absolută în Adunarea Națională.

Rămas cu un sprijin minoritar în Adunarea Națională, pe care nu mai are dreptul să o dizolve din nou până în iunie 2025, președintele Macron caută cu asiduitate un prim ministru pe care însă nu-l găsește pentru că obținerea unei majorități absolute de sprijin devine tot mai iluzorie.

Așadar atât Germania și Franța se află într-o criză politică sau chiar instituțională (în cazul Franței). Dar de ce ar trebui să-i pese cuiva care nu trăiește în niciuna din cele două țări de această situație? Păi iată de ce: acestea sunt cele mai mari două state din Uniunea Europeană și constituie împreună motorul UE. Iar dacă la Paris sau la Berlin sau în ambele capitale este criză politică și instituțională acest lucru se va resimți la un moment dat în întreaga Uniune într-o perioadă în care primejdiile de tot felul o amenință.