Germania s-ar putea confrunta cu alegeri anticipate

Ministrul de finanțe Christian Lindner a declanșat o nouă dispută care, potrivit observatorilor, împinge guvernul de coaliție de centru-stânga în pragul colapsului. Lindner, care este președintele partidului neoliberal Democrații Liberi (FDP), a redactat un document de 18 pagini cu propuneri pentru „o redresare economică cu o revizuire parțial fundamentală a deciziilor politice cheie” – prin reducerea impozitelor pentru companii, reducerea reglementărilor climatice și a beneficiilor sociale. Aceste propuneri sunt ireconciliabile cu cele ale partenerilor săi de coaliție, social-democrații de centru-stânga (SPD) ai cancelarului Olaf Scholz și Verzii ecologiști, și sunt considerate o provocare. Inițiativa lui Lindner a fost aspru criticată, notează DW.

Lindner afirmă că documentul nu era destinat publicării.

Discuția vine cu o săptămână înainte de prezentarea bugetului pentru 2025 iar opoziția conservatoare solicită din nou alegeri anticipate.

Următoarele alegeri generale sunt programate pentru septembrie 2025. Alegerile generale au loc în Germania la fiecare patru ani.

Cu toate acestea, alegerile anticipate pot fi organizate în timpul crizelor politice, atunci când șeful guvernului, cancelarul, și-a pierdut sprijinul în parlament.

Alegerile anticipate au fost extrem de rare în Germania, dar sunt o măsură democratică vitală. Ele sunt reglementate de Constituția germană și necesită aprobarea mai multor organisme constituționale, nu în ultimul rând a șefului statului, președintele.

Două scenarii posibile

În conformitate cu Constituția germană, decizia de a organiza alegeri federale anticipate nu poate fi luată nici de membrii camerei inferioare a parlamentului, Bundestag, nici de cancelar. O dizolvare anticipată a parlamentului poate avea loc doar în două moduri.

În primul caz, dacă un candidat la funcția de cancelar nu obține o majoritate parlamentară absolută – cel puțin 367 de voturi în Bundestag-ul cu 733 de locuri – președintele german poate dizolva parlamentul. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în istoria Republicii Federale Germania.

În al doilea caz, un cancelar poate solicita un vot de încredere în Bundestag pentru a confirma dacă mai are suficient sprijin parlamentar. În cazul în care cancelarul nu obține o majoritate, acesta poate solicita în mod oficial președintelui dizolvarea Bundestagului în termen de 21 de zile.

După dizolvarea parlamentului, trebuie organizate noi alegeri în termen de 60 de zile. Acestea sunt organizate în același mod ca alegerile generale obișnuite. Electoratul federal și Ministerul Federal de Interne sunt responsabile de punerea lor în aplicare.

Până în prezent, în Republica Federală Germania au avut loc trei alegeri anticipate pentru Bundestag: în 1972, 1983 și 2005.

Willy Brandt

Willy Brandt, primul cancelar din partea Partidului Social Democrat (SPD) de centru-stânga, a guvernat într-o coaliție cu Partidul Liber Democrat (FDP) neoliberal începând din 1969. „Ostpolitik” (politica față de Est) a condus la un vot de încredere în 1972. Brandt a dus mai departe politica sa de apropiere în timpul Războiului Rece pentru a relaxa relațiile cu blocul socialist est-european. Această politică a fost extrem de controversată în Germania de Vest. Au apărut diviziuni majore în cadrul guvernului, determinând mai mulți deputați SPD și FDP din Bundestag să demisioneze. Majoritatea guvernului a fost redusă dramatic, iar sprijinul lui Brandt a scăzut la paritate cu conservatorii din opoziție, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) și Uniunea Creștin-Socială Regională Bavareză (CSU): fiecare parte avea 248 de reprezentanți în Bundestag.

Acest blocaj a paralizat procedurile, astfel încât Brandt a căutat o soluție. La 24 iunie 1972, el a declarat că „cetățenii” au „dreptul de a se asigura că procesul legislativ nu se blochează”. De asemenea, el a afirmat că exista un pericol tot mai mare „ca opoziția să refuze în mod fundamental să coopereze în mod constructiv. Prin urmare, anunț că vom solicita noi alegeri”.

Brandt a solicitat un vot de încredere în Bundestag cu scopul de a-l pierde, astfel încât cancelaria sa să poată fi reconfirmată de alegători în cadrul unor noi alegeri. Această mișcare a fost aspru criticată, inclusiv de către avocații constituționali, care au susținut că pierderea deliberată a unui vot de încredere nu era conformă cu spiritul constituției, Legea fundamentală.

Brandt a rămas la planul său și a convocat un vot de încredere la 20 septembrie 1972 – și a pierdut, așa cum plănuise. Acest lucru a deschis calea pentru dizolvarea Bundestagului și organizarea de noi alegeri, care au avut loc la 19 noiembrie 1972. Brandt a fost reales în funcția de cancelar. SPD a obținut 45,8% din voturi – cel mai bun rezultat de până atunci. Prezența la vot a fost cea mai ridicată de până acum la alegerile pentru Bundestag, cu 91,1%.

Helmut Kohl

Helmut Kohl, din partea CDU, a fost responsabil pentru a doua rundă de alegeri anticipate pentru Bundestag, în 1983. Kohl a preluat puterea în urma unui vot de încredere în cancelarul de atunci, Helmut Schmidt (SPD), în octombrie 1982. Majoritatea parlamentarilor își retrăsese încrederea în Schmidt din cauza divergențelor privind politica sa economică și de securitate.

Deoarece coaliția lui Kohl formată din CDU/CSU și FDP a ajuns la putere printr-un vot de neîncredere și nu prin alegeri generale, Kohl a dorit să obțină o legitimitate suplimentară prin alegeri generale. El a solicitat un vot de încredere, pe care l-a pierdut și el în mod deliberat la 17 decembrie 1982. Aceasta a dus la dizolvarea Bundestagului. Kohl a declarat la momentul respectiv: „Am deschis calea către noi alegeri pentru a stabiliza guvernul și a obține o majoritate clară în Bundestag”.

Unii membri ai Bundestagului au considerat acest lucru inacceptabil și au depus o plângere la Curtea Constituțională Federală a Germaniei. După 41 de zile de audieri, judecătorii din Karlsruhe au aprobat calea lui Kohl către noi alegeri printr-un vot deliberat de neîncredere. Cu toate acestea, ei au subliniat că un vot de încredere era permis numai în timpul unei crize „autentice”. Noile alegeri desfășurate la 6 martie 1983 l-au confirmat pe Kohl în funcția de cancelar, iar guvernul său a putut continua cu o majoritate clară.

Gerhard Schröder

Gerhard Schröder, din SPD, a inițiat a treia rundă de alegeri anticipate din Germania, în 2005. El era cancelar la acea vreme și conducea o coaliție cu Verzii. SPD se afla în dificultate după o serie de înfrângeri în alegerile de stat și scăderea sprijinului în Bundestag. Scăderea sprijinului s-a datorat în principal controversatelor reforme ale lui Schröder din cadrul Agendei 2010, care au schimbat radical sistemul social și piața muncii. Schröder a solicitat un vot de încredere, pe care l-a pierdut în mod deliberat la 1 iulie 2005, declanșând astfel noi alegeri.

„Sunt ferm convins că majoritatea germanilor doresc ca eu să continui pe această cale. Dar nu pot obține claritatea necesară decât prin intermediul unor noi alegeri”, a declarat Schröder. 

Dar calculul său a eșuat. Alegerile anticipate, din 18 septembrie 2005, au dat CDU/CSU al Angelei Merkel o majoritate strânsă. Ea a devenit cancelar, în fruntea unei coaliții conduse de CDU/CSU și susținută de SPD. Acesta a fost începutul a 16 ani în funcție pentru Merkel.