Germania vrea să faciliteze accesul cetăţenilor din afara UE pe piaţa muncii prin „cardul de şansă” – Chancenkarte

Deja de mult timp, reprezentanţii industriei din Germania deplâng lipsa personalului calificat iar Ministerul Muncii avertizează asupra riscurilor pe care le presupun aceste carenţe pe piaţa muncii, arată o analiză Deutsche Welle.

Informaţiile oferite de Uniunea Federală a Asociaţiilor Angajatorilor din Industria Metalurgică şi Electronică atestă că doi din cinci angajatori consideră că producţia lor este grav afectată de lipsa de personal. Uniunea Centrală a Meşteşugarilor (ZDH) estimează că Germaniei îi lipsesc aproximativ 250.000 de meseriaşi.

Criterii de căutare a unui loc de muncă. Ministrul responsabil de sectorul muncii în cabinetul federal, social-democratul Hubertus Heil, a prezentat recent aşa numitul „card de şansă”, prin care străinilor li se oferă şansa de a ajunge în Germania şi fără a avea un contract de muncă prealabil. În acest scop este necesară îndeplinirea a cel puţin trei din următoarele patru criterii:

1) O diplomă de absolvent sau de calificare profesională;

2) Cel puţin trei ani de experienţă profesională;

3) Cunoştinţe de limbă germană sau dovada că au mai domiciliat în Germania;

4) Vârsta sub 35 de ani,

La acestea se vor mai adăuga alte îngrădiri şi condiţii, a mai adăugat politicianul SPD. Numărul acestor carduri va fi limitat, în funcţie de necesităţile stabilite de guvernul federal, după cum a mai anunţat Heil.

„Este vorba despre o imigraţie calificată, despre un procedeu nebirocratic. Este important, aşadar, ca persoanele care primesc aceste şanse să se poată întreţină singure când trăiesc aici”, spunea Heil la mijlocul săptămânii trecute, într-un interviu acordat postului de radio WDR.

Tot mai puţini tineri în Germania. Că este nevoie de îmbunătăţiri pe piaţa muncii din Germania ştie şi Sowmya Thyagarajan. Ea a venit în 2016 din India la Hamburg pentru a-şi da doctoratul în Tehnică Spaţială. Între timp a devenit şefa firmei Foviatech, pe care a înfiinţat-o ea însăşi în Germania şi care oferă servicii destinate optimizării transportului şi sănătăţii.

„Cred că acest sistem de puncte ar putea fi o foarte bună posibilitate pentru oamenii din străinătate de a munci aici”, spune Thyagarajan în discuţia cu DW. „Mai ales pentru că în Germania există tot mai puţini oameni tineri”. Momentan, compania ei preferă cetăţeni germani sau comunitari în procesul de angajare, în condiţiile în care pentru ceilalţi există multe piedici birocratice.

Utilizarea celor patru criterii pentru a obţine „cardul de şansă” este diferenţiat apreciată de Thyagarajan: calificările şi cunoştinţele de limbă sunt importante. „Dar limita de vârstă de sub 35 de ani nu cred că are mult sens. Depinde de capacitatea fiecăruia”, spune femeia de afaceri. Şi în privinţa experienţei profesionale de trei ani, Thyagarajan este sceptică, pentru că, în anumite cazuri, obţinerea unei diplome include cunoştinţele necesare: „Pentru anumite profile profesionale nu este nevoie de experinţă, pentru altele însă chiar este necesară”.

Piedici birocratice pentru forţa de muncă din străinătate. Şi mai critic faţă de planurile ministrului Heil este Holger Bonin. Directorul pentru cercetare la Institutul pentru Economia Muncii (IZA) din Bonn crede că aşa numitul „card de şansă” ridică „piedici serioase şi fără rost, complicând sistemul”. Bonin se teme de sporirea birocraţiei. „De ce nu se simplifică? Se poate oferi o viză pentru a găsi aici de lucru şi dacă nu au succes după o anumită perioadă, atunci trebuie să plece”. Dacă aceste criterii sunt importante pentru angajatori, atunci ele trebuie aplicate în procesul de selectare. „Nu este nevoie de niciun card de şanse”.

Bonin mai explică şi că unele dintre criteriile prezentate de Heil sunt probabil prea puţin importante pentru angajatorii germani. Cum ar fi o companie internaţională, în care se comunică în engleză, acolo nu prea mai contează dacă cei care se prezintă la interviu vorbesc sau nu germană sau au mai domiciliat aici.

Probleme culturale şi structurale. Comparativ cu alte state occidentale, care caută şi ele personal calificat, Germania prezintă unele dezavantaje. Pe de-o parte, germana se vorbeşte în continuare mai puţin decât engleza. „Personalul calificat caută mai degrabă locuri de muncă în ţări în care se vorbeşte limba engleză”, aminteşte Thyagarajan. O altă problemă este şi faptul că angajatorii germani pun mare preţ pe diplome şi certificate, dar multe astfel de dovezi ale calificării nu sunt acceptate deseori în Germania sau procesul de recunoaştere durează multe luni. „Aceste probleme nu vor fi rezolvate prin introducerea unui ‘card de şansă'”, mai adaugă Bonin.

La acestea se adaugă şi problemele sistematice. Sistemul federal cu responsabilităţile regionale din fiecare land induce uneori recunoaşterea diferită a calificărilor de către autorităţile de resort. În plus, Germania continuă să fie dependentă de o birocraţie pe hârtie, care impune uneori legalizarea notarială a foilor matricole emise în străinătate. Şi aceasta este o problemă pe care ministrul Heil încearcă să o rezolve.

„Consider că este mai mult decât necesar, pe lângă modernizarea legislaţiei privind migraţia, să slăbim şi monstrul birocratic din sistemul de recunoaştere a calificărilor”, a spus oficialul în interviul acordat WDR. Hubertus Heil îşi mai doreşte şi o autoritate centrală care să recunoască rapid calificările, ca şi birouri speciale care să sprijine consulatele supraaglomerate din străinătate. Social-democratul promite că va prezenta un proiect de lege în acest sens deja în următoarele luni.