Germanii se plâng că infrastructura de transport a îmbătrânit, iar digitalizarea e întârziată

Ziarul britanic „The Economist” a calificat Germania cu aproape un sfert de veac în urmă drept „omul bolnav al Europei”, din pricina slăbiciunii economice de atunci şi a presupusei lipse a puterii de inovaţie. Recent, acelaşi ziar s-a întrebat din nou dacă Germania a redevenit „omul bolnav al Europei”. Carsten Linnemann, secretarul general al Uniunii Creştin Democrate, formaţiune de opoziţie la Berlin, crede că e mai rău decât atât, Germania fiind „omul bolnav al lumii”. Dar care sunt mai exact neajunsurile cu care se confruntă ţara? O analiză Deutsche Welle.

Infrastructura

Există poduri de autostradă, cum e cel de la Leverkusen, închise un deceniu pentru traficul camioanelor. Există segmente de autostradă, cum este A45 prin Sauerland, la est de Köln, care sunt închise pentru trafic ani în şir, tot din pricina podurilor învechite. Călătoriile cu trenul pot deveni adevărate epopei din pricina suspendărilor şi întârzierilor. Infrastructura Germaniei nu este într-o stare prea bună. Multă vreme pe şosele şi căi ferate s-a circulat cât s-a putut, fără nicio investiţie. Drept urmare sunt necesare investiţii masive.

Problema este însă că aceste investiţii costă acum mult mai mult decât ar fi costat în anii în care economia Germaniei duduia, fiindcă dobânzile la credite au crescut şi totul s-a scumpit. Economia stagnează, inflaţia galopează şi datoriile statului sunt imense. Cu toate acestea, modernizarea infrastructurii este inevitabilă, fiind premisa unei economii înfloritoare.

Aprovizionarea cu energie

Guvernul vrea ca energia să fie obţinută aproape exclusiv din surse regenerabile, adică energie eoliană şi solară. De ani de zile acest segment este extins. Termocentrale pe gaze din Rusia erau menite să înlocuiască temporar termocentralele pe cărbune şi să compenseze lipsa vântului şi a soarelui. Dar în urma războiului din Ucraina acest plan a fost abandonat. De atunci, guvernul încearcă febril să compenseze lipsa cu gaze lichefiate din alte state exportatoare. A şi reuşit, dar în schimbul unor costuri uriaşe.

În privinţa aprovizionării cu energie electrică există carenţe asemănătoare. Pe de-o parte guvernul mizează în întregime pe mobilitate electrică, în locul motorului cu ardere internă, şi la încălzire pe pompe electrice geotermale în locul centralelor pe gaze şi păcură. Dar acestea sporesc consumul de curent. Pe de altă parte, guvernul a închis în această primăvară ultimele trei centrale atomice rămase în exploatare, deşi din punct de vedere tehnic se aflau într-o stare ireproşabilă. Drept rezultat, curentul este mult mai scump în Germania decât în ţările vecine. Industria ameninţă să se mute în străinătate fiindcă nu mai este competitivă.

Cancelarul Olaf Scholz refuză să subvenţioneze curentul fiindcă ar fi prea costisitor. Extinderea sectorului energiei regenerabile continuă, dar se loveşte de proteste tot mai îndârjite ale populaţiei.

Personal calificat

Practic toate branşele din Germania se plâng de lipsa personalului calificat. Indiferent că e vorba de frizeri, ingineri, personal medical, îngrijitori de bătrâni – peste tot lipseşte personal. Asta are legătură în mare parte cu schimbările demografice. Cei care s-au născut în anii 50 şi 60 ai veacului trecut, când natalitatea era mare, ies acum la pensie. Ulterior, natalitatea a scăzut simţitor.

Guvernul vede trei căi de ieşire din impas: să-i determine pe cei care au lucrat până acum cu jumătate de normă, mai ales femei, să lucreze cu normă întreagă. În acest scop, se construiesc mai multe grădiniţe şi creşe de stat. În afară de asta, pragul de pensionare se tot ridică. A treia cale este atragerea de forţă de muncă cu înaltă calificare din străinătate. Dar mulţi specialişti ocolesc Germania, din pricina impozitelor mari, a necunoaşterii limbii germane şi a birocraţiei. De pildă în construcţii, normele energetice pentru clădiri au devenit atât numeroase şi de severe, încât preţul unei construcţii a devenit de neplătit.

Digitalizare

În domeniul digitalizării Germania se află la nivelul unei ţări în curs de dezvoltare. Doar opt la sută din reţeaua internet este din fibre optice. În Coreea de Sud, Japonia sau Spania, procentul este de 10 ori mai mare – 80 la sută. Şi tocmai un internet rapid este factorul determinant care atrage investiţiile străine.

Înceredere în democraţie şi stat

O problemă de cu totul altă natură este faptul că oamenii îşi pierd încrederea în instituţiile statului şi în democraţie. Potrivit unui sondaj recent, realizat de Institutul Forsa, doar 27 la sută din cei chestionaţi mai au încredere că statul este capabil să-şi îndeplinească sarcinile. 69 la sută au răspuns că văd statul suprasolicitat, mai ales în problematica legată de azil şi refugiaţi.

La un rezultat comparabil a ajuns şi Fundaţia Konrad Adenauer, apropiată de formaţiunea creştin-democrată CDU. În intervalul decembrie 2022 – iunie 2023, încrederea în democraţie a scăzut cu 14 la sută, de la 52 la 38 la sută, se arată într-un studiu al său recent. Reculul a fost deosebit de puternic mai ales în vestul Germaniei, în rândul simpatizanţilor CDU /CSU şi ai social-democraţilor din SPD. Aceasta înseamnă că tocmai oamenii care au susţinut sistemul politic de până acum nu mai au încredere în el. Este un semnal de alarmă pentru clasa politică, şi o sarcină pentru anii ce vin.