Cum decurge în realitate expulzarea unui diplomat care a fost declarat persona non-grata într-o țară? Așa cum scrie Foreign Policy, cel mai ușor mod este pur și simplu să le spui diplomaților expulzați “sa meargă să-și facă bagajele.” Procedura propriu-zisă durează însă ceva mai mult și depinde “de motivele pentru care îi expulzezi pe diplomati”.

• Context. Statele Unite și aliații lor europeni au anunțat, luni, că expulzează zeci de diplomați ruși în semn de răspuns coordonat la atacul cu agent neurotoxic asupra fostului spion rus Serghei Skripal și fiicei acestuia, Iulia, incident care a avut loc la începutul lunii martie în Marea Britanie. Potrivit BBC, mai mult de 20 de țări s-au aliat cu Marea Britanie și au expulzat peste 100 de diplomați ai Moscovei, în ceea ce experții consideră a fi “cea mai mare expulzare colectivă de ofițeri de informații ruși din istorie”.

Articolul 9 al Convenției de la Viena cu privire la relațiile diplomatice (18 aprilie 1961) precizează: “Statul acreditar poate oricând, și fără a trebui să motiveze hotărârea, să informeze statul acreditant că șeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcțiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non grata sau inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.

Convenția de la Viena, care definește conceptele de imunitate diplomatică și invioliabilitate a ambasadelor, oferă așadar statelor un spațiu de manevră relativ mare atunci când vine vorba de expulzarea membrilor unei misiuni diplomatice străine.

Revista Macleans afirmă că revocarea vizelor acordate unor oficiali străini este “forma legală pe care o ia de obicei procesul de expulzare,” existând însă o serie de norme care ghidează procesul propriu-zis.

De obicei, dar fără să fie o condiție necesară, procesul expulzării diplomaților începe cu convocarea ambasadorului străin la Ministerul de Externe al țării-gazdă, pentru a i se transmite că membri ai misiunii sale diplomatice nu mai sunt bineveniți în țara respectivă. Nu este o regulă generală, dar, de cele mai multe ori, reprezentanții Ministerului de Externe din țara-gazdă îi prezintă ambasadorului sau șefului de misiune o lista cu numele celor declarați persona non grata.

Cei aflați pe lista respectivă primesc un termen-limită până la care trebuie să părăsească țara: uneori este vorba de 72 de ore, însă au fost și cazuri în care acest termen a fost redus la 48 de ore sau expulzarea a fost făcută în timp ce persoană respectivă se află în afara granițelor (este cunoscut cazul fostului ambasador american în Venezuela, Patrick Duffy, care era la Washington în 2008 când a fost sunat de Departamentul de Stat care l-a informat că președintele Hugo Chavez anunțase expulzarea lui, într-un discurs la televizor. Soția lui a primit permisiunea să zboare la Caracas și să recupereze bagajele familiei abia după câteva săptămâni).

Gar Pardy, fost șef al afacerilor consulare și ambasador în cadrul Global Affairs Canada, a declarat că perioada normală de expulzare este de o săptămână, deși în cazuri speciale (de exemplu, când trebuie asigurat transferul unui tratament medical aflat în desfășurare), ambasada poate solicita și primi o extensie.

Diplomatul expulzat este de obicei însoțit de membri ai familiei sale. Nu puține sunt însă cazurile în care partenerilor diplomaților expulzați li se permite să mai rămână pentru o perioadă scurtă de timp în țară-gazdă “pentru a împiedica că un copil să fie luat brusc de la școala pe care o frecventează”.

În funcție de procedurile existente în fiecare țară, reprezentanții Ministerului de Externe îi acompaniază sau nu pe diplomații expulzați la aeroport. Ministerul sau una dintre agențiile de informații care i-au monitorizat pe diplomați vor verifica însă dacă aceștia au părăsit țara, așa cum au fost instruiți de autoritățile din țara-gazdă.

Pardy a afirmat că sunt șanse reduse ca persoanele expulzate să rămână peste termenul-limită și că, în general, procesul se desfășoară rapid pentru ca incidentul să fie uitat cât mai repede. Numărul mare de agenți ruși expulzați luni și acțiunea coordonată a aliaților internaționali sunt neobișnuite, deoarece, în cele mai multe cazuri, diplomații sunt expulzați “pe bază individuală și cu mai puțină fanfara”.

Această se întâmplă, de exemplu, în cazul diplomaților care au fost prinși conducând sub influența alcoolului, iar țara-gazdă nu îi poate pune sub acuzare din cauza imunității. “Atunci, în general, nu se face prea multă publicitate”. Reprezentanții țării-gazdă îi informează pe omologii lor că o persoană anume trebuie rechemată de la post, fără să fie nevoie de o expulzare oficială. În cazul diplomaților ruși însă, intenția aliaților este “în mod clar simbolica”, a spus Pardy.

Fostul diplomat canadian susţine că expulzările sunt „în general, limitate în timp.” În cazul diplomaţilor ruși expulzaţi, nu este exclus ca în câţiva ani misiunea diplomatică să aibă din nou acelaşi număr de membri ca înainte de declanşarea scandalului, chiar dacă persoanele expulzate luni nu se vor întoarce la posturile respective.

Deși foarte rare, există însă și cazuri în care diplomați expulzați s-au reîntors în aceleași posturi în care lucraseră când au fost declarați persona non grata (în 2009, Patrick Duffy a devenit primul ambasador american care și-a reluat postul în țara care îl declarase indezirabil-Venezuela).

Mai există și situația în care expulzările nu sunt motivate politic (de exemplu, atunci când un diplomat este acuzat de o infracțiune gravă, iar țara-gazdă nu îl poate pune sub acuzare din cauza imunității. În acest caz, expulzarea este singura formă de pedeapsă pe care i-o poate aplica) sau când țară-gazdă consideră că oficialul străin și-a depășit rolul de diplomat.

Foreign Policy notează că este foarte normal ca o ţară să răspundă la expulzarea unor diplomaţi prin expulzarea unui număr similar de membri ai misiunii diplomatice ai ţării respective. Moscova a expulzat deja diplomaţi britanici şi a anunţat că „va răspunde fiecărei ţări” care i-a izgonit diplomaţi luni.

Ziariștii de la publicația americană susțin că expulzările reciproce erau atât de normale în perioada Războiului Rece, încât “o companie britanică de asigurări a oferit chiar polițe persona non grata diplomaților occidentali staționați în Moscova pentru  a-i ajuta să recupereze costurile cu lecțiile de rusă pe care le luaseră, cu cheltuielile de relocare și alte pagube.”