Golf și manele. Un președinte în derivă

Președintele Iohannis s-a transformat într-un pendul politic care merge din extremă în extremă. A șocat o țară cu 45% populație în mediul rural promovând golful, apoi, ca să redevină popular, s-a fotografiat în centrul New York-ului cu o familie de maneliști. Imaginea transmite un semnal devastator pentru un șef de stat care în șapte ani de mandat a ouat o singură mărgică – ”România educată”. De maneliști?

Penibilul instantaneu foto din Times Square a luat locul tradiționalei fotografii cu președintele SUA, râvnită de orice președinte român care merge la ONU. Sorinel Puștiu în locul lui Joe Biden, ăsta da bilanț. Poza e oarecum inadecvată, în locul banalului costum cu cravată bleu ar fi mers perfect papionul negru de gală, asortat la un smoching.

Apropo, agenda publică de până acum a vizitei președintelui la New York ne arată că șeful statului nu și-a făcut timp pentru o întâlnire cu diaspora românească din SUA, așa cum e cutuma la astfel de vizite întinse pe câteva zile.

Toată gesticulația publică a președintelui Iohannis din ultima perioadă indică un operator politic fără busolă, în derivă. Gesturile sale sunt deseori de neînțeles, agenda e perfect paralelă cu interesul public.

Însuși proiectul ”România Educată” e un eșec. Mari specialiști în domeniu precum Mircea Miclea ori Lazăr Vlăsceanu au distrus proiectul și au demonstrat că e nociv pentru elevi, iar ministrul Sorin Cîmpeanu nu știe cum să-l mai amâne. Să nu uităm, e ministrul pe care însuși Iohannis l-a cerut la negocierile cu USR PLUS și UDMR, ca garanție pentru ”România Educată”, după cum a dezvăluit Ludovic Orban.

Altă decizie care indică agenda distorsionată a șefului statului e declanșarea crizei politice. El a cerut, iar premierul Cîțu a executat mazilirea lui Stelian Ion ca să evite numirile de procurori-șefi pe care Iohannis nu le putea influența și controla. A provocat ieșirea USR PLUS de la guvernare și declanșarea unei crize politice exact când România a plonjat în al patrulea val al pandemiei, lovită de eșecul campaniei de vaccinare și de creșterile amețitoare de prețuri. Totul pentru ca Iohannis să aibă și procurorii lui, pe lângă guvernul lui.

Miza pe Florin Cîțu în competiția internă e și ea privită cu ochi critici de majoritatea liberalilor. Ei înțeleg că un președinte de partid precum Cîțu e o vulnerabilitate maximă, cu el în frunte PNL are aproape garantat eșecul pe linie la alegerile din 2024. Și totuși președintele Iohannis mizează pe Cîțu până în pânzele albe, cu mișcări de forță în partid, cu primari și lideri locali care se plâng că li s-a sucit mâna la spate doar ca să îl voteze pe premier la congresul de sâmbătă. Totul pentru ca Iohannis să aibă și partidul lui.

În paranteză fie spus: la congresul PNL, Iohannis joacă o carte enormă. Dacă favoritul său pierde, în ciuda ajutorului dat de tot statul, iar Ludovic Orban preia controlul partidului, Iohannis e ca și pensionat. Va fi semnalul decisiv pentru tot statul că președintele nu mai controlează de facto nimic: nici partid, nici guvern, nici numirile din justiție. Irelevanța totală. Un pariu cam riscant pe mâna unui jocheu precum Cîțu, cam nepriceput, nepopular și care mai are și nevoie de o macara ca să urce pe calul de curse.

Printre aceste gesturi politice mari și greu de înțeles din punct de vedere al interesului public, Iohannis are timp să-și facă zob și imaginea publică. După o lungă perioadă de lâncezeală horticolă la Cotroceni, neîntreruptă nici măcar de niște consultări formale cu partidele în plină criză, Iohannis și-a luat avânt.

S-a dus direct pe un teren de golf – la care visează orice copil român, nu-i așa? – și a făcut apologia acestui sport, altfel cam elitist și ridicol într-o țară incapabilă să construiască banale locuri de joacă pentru copii între miile de blocuri care sufocă marile orașe.

După hohotul de râs național care l-a însoțit câteva zile, rezumat perfect de Dan Tăpălagă în articolul ”România relaxată”. Exemplul personal al președintelui Iohannis, șeful statului a luat taurul de coarne. Și a vrut să plonjeze direct în mijlocul poporului, să ne arate că puseul elitist nu-l caracterizează. A nimerit însă fix în sânul unei familii de maneliști, singurii români pe care i-a găsit în Times Square. Ghinion!, cum ar spune un clasic în viață.

Iar ultima inadecvare, mai gravă din punct de vedere legal, e că de la New York aterizează fix la congresul PNL, ca să-l susțină pe Florin Cîțu. Expertul în drept constituțional Mădălin Niculeasa a explicat de ce șeful statului nu are ce căuta la congresul la care un partid își alege președintele.

Toate aceste momente de inadecvare sunt de fapt efecte ale unui comportament profund non-prezidențial. În șapte ani de mandat, Klaus Iohannis nu și-a exercitat de fapt funcția. Nu a înțeles niciodată pe deplin rolul președintelui, nu a umplut cu sens această funcție, nu a priceput politica mare, nu a pus mâna să studieze marile dosare politice. Și-a dedicat timpul grădinăritului, micilor coterii de partid și proiectării unei imagini perfect lucrate. Jocuri mărunte de putere, departe de ceea ce presupune un șef de stat. De aici impresia de inadecvare totală, de timp pierdut pentru România, pentru reformele pe care le-a tot promis în campaniile electorale și pe care le-a abandonat cu nonșalanță și în disprețul cetățenilor care au stat ore în șir la cozi să-l voteze.