Grecia plânge după lucrătorii din Albania, fermierii așteaptă forță de muncă din Asia

Analiză a publicației elene Kathimerini, preluată de Rador:

În Grecia, crește îngrijorarea cu privire la soarta producției agricole din acest an care se prevede a fi destul de bogată, dar forța de muncă lipsește. „Din păcate, vom avea dificultăți să găsim muncitori și anul acesta, iar problema din sector urmează să devină permanentă”, spune Christos Giannakakis, vicepreședintele Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole. În ultimii ani, el a fost însărcinat, în numele fermierilor, cu dificila sarcină de a căuta și găsi muncitori sezonieri.

Giannakakis a căutat în Egipt, Vietnam, India, Pakistan, Thailanda, Kazahstan, Peru, Ecuador și în alte părți. Adică peste tot, în afară de Grecia și țările din Balcani care până acum câțiva ani au menținut vie economia în agricultura greacă (efectuând lucrări de tăiere, strângere, sortare, încărcare și descărcare etc.). „Grecii nu vin pe câmp, iar Balcanii au secat. Oamenii pleacă din țările lor spre Germania, Franța, Italia, unde au salarii mai mari, cum să vină la noi? Bulgaria nu are muncitori, la fel nici România, Albania, Macedonia de Nord. Ei pleacă în Europa, să uităm de această sursă de forță de muncă. Dacă avem noroc, vom aduce din Kazahstan și apoi din țările din Asia de Sud-Est”.

Pe câmpurile Greciei circulă multe adevăruri nerecunoscute, printre care lipsa de dorință din partea „generației care a trăit cu subvenții” să preia frâiele de la vechii producători din sector. De asemenea, este adevărat că procesul de producție pe verticală, inclusiv până la nivelul fabricilor (de sortare, unități industriale de producere a compostului etc.), a trecut, în multe cazuri, în mâinile albanezilor (în mare parte) sau ale unor muncitori sezonieri străini care au muncit din greu în acest sector și care acum dețin, numai ei, know how-ul.

„Muncitorul trebuie să stea cel puțin șase ore pe câmp, fie cald, fie frig. Ce grec va face asta? Ca asociație agricolă, am transmis un apel prin intermediul primăriilor, dar nu am primit niciun răspuns. Ne sunau și ne cereau, ca să vină, să le închiriem apartamente în afara orașului. Este adevărat că spațiile de cazare de pe câmp nu sunt luxoase, la fel cum este adevărat și că la prețurile la care vindem piersicile nu ne putem permite astfel de cheltuieli”, spune Giorgos Chalkidas, fermier sindicalist din Imathia.

Birocrație

Trecerea forțată de la muncitorii din Balcani la cei din Asia este de așteptat să nu fie ușoară și nici nedureroasă pentru agricultura grecească. Christos Giannakakis subliniază că găsirea unor muncitori în țările asiatice se împiedică de procedurile birocratice complexe stabilite de statul grec, de particularitățile religioase și chiar de rivalitățile geopolitice dintre țările vizate. De exemplu, India a reacționat puternic atunci când a fost informată că Grecia discută și cu Pakistanul, inamicul său (din cauza conflictului din Kashmir), iar acest lucru a dus la ”înghețarea” discuțiilor cu pakistanezii.

Până acum, deși timpul presează, Grecia a semnat doar un acord cu Egiptul. Însă pentru fermieri, acesta este considerat o afacere nereușită. „Trebuie să ne concentrăm asupra Egiptului, care este o țară vecină și prietenoasă. Dar este necesar să se schimbe acordul semnat. El pune o limită de 5.000 de muncitori, dar avem nevoie de mult mai mulți. În plus, ne-am angajat în acest acord ca doar guvernul egiptean să propună pe cine să luăm. Nu este posibil ca funcționarii statului egiptean să decidă cine va veni pe ogorul meu.”

După câte se pare, soarta producției agricole a Greciei devine tot mai strâns legată de Asia de Sud-Est, o lume mai puțin cunoscută în ceea ce privește cultura muncii. Fermierii greci sunt îngrijorați de „ce îi așteaptă” pe ogoarele lor și le este dor de albanezi. „Știm că ne asumăm un risc prin aducerea de muncitori din Asia, pentru că ei nu cunosc munca asta, dar nu avem de ales”, spune Giannakakis. „Știm că cei mai buni muncitori sunt de departe cei din Albania. Ei cunosc această muncă, sunt mai harnici, ne cunosc pe noi și noi îi cunoaștem, sunt mai apropiați”, spune Giorgos Chalkidis.

Balcanii ”se golesc” de tineri

Lipsa forței de muncă din Grecia nu este decât un simptom al unei probleme mai ample, cunoscută drept brain drain, un fenomen care amenință să destabilizeze economiile și, în general, viitorul aproape tuturor țărilor din Balcani. Tinerii sunt nevoiți să-și părăsească țara în căutarea unei sorți mai bune în țările UE, dar şi în Marea Britanie. În Albania, Bulgaria, România, Croația, Kosovo, Macedonia de Nord, peste tot, tinerii, cu pregătire profesională sau nu, caută o oportunitate de a pleca, legal sau ilegal. Ambasadorul Marii Britanii la Tirana, Alastair King-Smith, a făcut un apel către tineri să nu-și părăsească țara și să nu ajungă în tentaculele exploatării de către rețele ilegale și criminale. El a mai promis, într-un efort de a contribui la oprirea valului de plecări, să ofere seminarii de instruire și profesionale din partea țării sale pe teritoriul Albaniei, de unde, conform calculelor oficiale, emigrează în fiecare an 42.000 de tineri.

În Macedonia de Nord, autoritățile estimează că anul acesta vor trebui să „importe” cel puțin 20.000 de muncitori asiatici pentru culturile agricole. În declarațiile sale, președintele Uniunii Patronatului, Anghel Dimitrov, s-a referit la negocierile pentru importul de forță de muncă din străinătate, o practică deja instituită, după cum a spus el, în Croația și Bulgaria, unde companiile construiesc chiar și ansambluri rezidențiale în care să locuiască viitorii muncitori care provin în principal din țările din Orientul Mijlociu și Îndepărtat. Potrivit lui Dimitrov, a existat deja un răspuns pozitiv din partea Nepalului, în timp ce negocierile sunt în curs și cu Bangladesh, Pakistan și Indonezia. „Dacă nu facem asta și în condițiile în care tinerii pleacă, vom rămâne fără muncitori, economia se va prăbuși încet, iar bugetul va rămâne fără bani”, a avertizat el.

Strigăte de îngrijorare din ce în ce mai puternice se aud și din celelalte state balcanice, iar Grecia simte absența forței de muncă din aceste state în turism, în industrie și mai ales în producția agricolă. L-am întrebat pe vicepreședintele Comisiei Europene, Margaritis Schinas dacă Bruxelles-ul este preocupat de faptul că Balcanii rămân fără tinerii care imigrează în masă în Europa. „Într-adevăr, aceasta este o problemă foarte reală, cunoscută în Europa, și am discutat-o deja cu președinții și prim-miniștrii țărilor balcanice pe care le-am vizitat recent. Este o sursă de îngrijorare, o mare amenințare la adresa coeziunii economiei și societăților acestor țări”, a răspuns Schinas, adăugând și o altă dimensiune întregii probleme: „În același timp, și într-un mod curios, acest flux migraționist este poate și „liantul”, elementul de legătură care întărește și mai mult coeziunea pe termen mediu și lung a Balcanilor cu Europa. Această diasporă nu este formată din oameni care merg în Australia sau America, Canada, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Sunt oameni care vin și pleacă și nu uitați că toate aceste țări au acorduri de călătorie fără viză cu țările UE. Ei bine, nu sunt oameni care pleacă pentru totdeauna, așa cum s-a întâmplat cu noi în anii de criză. Mulți dintre ei își vor investi banii în țările lor, vor aduce înapoi cunoștințele din Europa, vor transmite opiniei publice ideile europene și sperăm că atunci când țările lor vor fi membre cu drepturi depline ale UE, vor putea ca toată această bogăție acumulată să o pună la dispoziția țării lor”. (Traducerea: Carolina Ciulu)