Greta de la Cotroceni. Cum încearcă Iohannis să acopere eșecul celor două mandate inventând tema mediului

De doi ani, la Cotroceni s-a produs o metomorfoză totală. Candidatul Klaus Iohannis, care a câștigat alegerile cu tema justiției și a statului de drept, a fost înlocuit de un președinte care a renunțat complet la aceste teme contondente. Ca să umple golul și să arate că e preocupat de ceva, președintele Iohannis s-a transformat peste noapte în activist de mediu, preocupat de încălzirea globală și poluare. Un activist cam ipocrit totuși, având în vedere emisiile limuzinelor sale de protocol, care lasă o dâră consistentă de fum pe Valea Oltului în timpul navetei săptămânale la Sibiu.

• Să ne înțelegem: tema mediului e una validă și serioasă oriunde în lume. Schimbările climatice fac obiectul unor politici consistente, cu impact major asupra vieții oamenilor. Dar în cazul României, cu zeci de probleme stringente care amenință fundamentele democratice (independența și eficiența justiției, funcționarea instituțiilor-cheie etc) sau chiar viața cetățenilor (starea deficitară a sistemului sanitar, criza energetică), mediul nu are cum să fie prioritatea zero a unui șef de stat.

Pretinsa grijă a președintelui Iohannis pentru mediu, noua sa marotă prezidențială, e de fapt încercarea de a umple cu ceva golul imens, marele zero al mandatelor sale la Cotroceni.

Dovada că preocuparea pentru mediu a președintelui Iohannis este una conjuncturală, lipsită de autenticitate stă în programul său de candidat la prezidențiale și în programul de guvernare al coaliției PSD-PNL-UDMR pe care a moșit-o. Astfel, în programul cu care a candidat la alegerile prezidențiale din 2019, Iohannis a pus accentul pe statul de drept, justiție, respectarea valorilor europene și buna guvernare. Protecția mediului e un subcapitol la pagina 34, departe de prioritățile principale.

În programul de guvernare al coaliției PSD – PNL, învestit acum o lună jumate, problematica de mediu e expediată spre jumătatea documentului, unde apare frazeologia clasică despre lupta împotriva schimbărilor climatice, conservarea biodiversității, prevenirea și combaterea poluării, precum și respectarea angajamentelor UE de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Așadar, propriul guvern – adică executivul țării nu e preocupat de mediu. Atunci eforturile președintelui de a promova chestiunile de mediu sunt mai degrabă de imagine, dat fiind că el nu are nici o atribuție executivă în domeniu.

Ieșirile publice cu accent pe mediu au început să facă masă critică în agenda președintelui imediat după ce a câștigat al doilea mandat, iar PNL a intrat la guvernare. Plantări de copaci, vizite în Parcuri Naționale, mers ostentativ cu bicicleta la Cotroceni, participări la forumuri internaționale de mediu, grup de lucru la Administrația prezidențială – toate acestea au luat locul chestiunilor care ar trebui de fapt să preocupe un președinte.

Justiția, statul de drept, independența magistraților, funcționarea sau derapajele serviciilor secrete, politizarea până la refuz a administrației publice – acestea sunt temele la care președintele Iohannis a renunțat complet după trocul politic cu PSD. Odată ce pax iohanniana s-a instalat în justiție, președintele a renunțat până și să mai mimeze interesul pentru chestiune.

Nici de pandemie nu se mai arată președintele prea preocupat. Dimpotrivă: când Rafila și Cîțu au vrut, timid, să promoveze legea Certificatului covid, Iohannis le-a ordonat să renunțe total. Un comportament bizar, a cărui singură explicație rațională e dorința de a nu inflama suplimentar o populație care nu mai are încredere în stat și care e tot mai agasată de restricții, dar și de scăderea puterii de cumpărare.

Criza energetică sau criza de la granița Ucraina – Rusia sunt și ele teme esențiale, care ard. Nu l-am văzut pe președinte să organizeze grupuri de lucru, rapoarte, ședințe CSAT ori dezbateri publice.

În schimb, șeful statului își ocupă timpul cu mediul și schimbările climatice. O preocupare benignă, care nu riscă să enerveze sau să agaseze vreun votant. În fond, toată lumea vrea mai puțină poluare și un mediu curat. E o temă creată ca să umple marele zero al mandatelor sale, în care nu a reușit nici o reformă majoră, a eșuat cu proiectul ”României educate” și a readus la putere PSD – partidul cu care se războise din vârful buzelor în campaniile electorale.

E o temă care arată un președinte care și-a terminat deja benzina, fără aderență la societate. Un președinte lame duck, cum spun americanii, deși mai are trei ani până la finalul mandatului. Și, atenție: nimeni nu l-a împins pe Iohannis în acest colț irelevant. E alegerea sa, singur a abdicat de la preocupările majore, de la agenda reformistă, înlocuindu-le cu teme de operetă.

Poate, cine știe, tema asta o să-l ajute și la finalul mandatului de președinte, când s-o elibera un post la ONU, dat fiind că porțile la UE sau NATO s-au cam închis. Acolo unde, se știe, dă bine la CV să fi făcut ceva voluntariat la plantat copăcei în liceu sau măcar un raport pe schimbări climatice ca președinte.

Și tare mă tem că președintele nu e un activist convins de mediu, o Greta Thumberg care preferă să traverseze oceanul cu velierul. E forța exemplului, l-am văzut la mulți politicieni de top din statele occidentale care preferă mijloace de transport mai ecologice. Președintele Iohannis traversează munții către Sibiul natal în fiecare săptămână cu o Mercedes-Benz S 500 4MATIC – cel puțin aceasta e ultima informație oficială despre licitațiile SPP pentru Administrația Prezidențială. E o mașină departe de categoria ”verde”. Dacă tot militează pentru scăderea poluării, poate că ar merita să ia în calcul naveta cu trenul sau cu o Dacia Spring, marca autohtonă de mașină electrică. Istoricul de șofer și demnitar al președintelui Iohannis ne arată un pasionat de mașini cu motoare mari, limuzine îndepărtate de tot ce înseamnă verde. Un ecologist de vitrină, care se urcă demonstrativ pe bicicletă după ce coboară din bolizii cu motoare de 3.000 de centimetri cubi.